Vrei să slăbeşti? Atunci dacă vrei să obţii rezultate, trebuie să fii o persoană foarte serioasă, dispusă să-i respecte recomandările, în cazul în care îi treci pragul cabinetului.
Dr. Simona Tivadar, medic primar diabet şi boli de nutriţie, îşi motivează pacienţii şi îi susţine. Însă la fel de bine colaborarea poate înceta dacă cineva capitulează.
CSÎD: Multă lume apelează la ceaiuri, pilule de slăbit, trucuri auzite din vecini în detrimentul vizitelor la nutriţioniştii cu studii medicale. Cât de grav este acest comportament şi cum le poate afecta statusul ponderal?
Dr. Simona Tivadar: Care nutriţionişti cu studii medicale? Nu există aşa ceva: există medici specialişti în diabet şi boli de nutriţie şi, mai nou, de un an, doi, absolvenţi ai şcolilor de 3 ani de nutriţie-dietetică, organizate de facultăţile de medicină (dar nu pentru medici). Puzderia asta de ”nutriţionişti” nu are nimic de-a face cu medicina, ci fie cu comerţul de produse minune, detoxuri veşnice şi izmene cu ştaif (evident fără niciun efect), fie cu alte interese financiare (de promovare a unui salon de înfrumuseţare, a unor aşa-zise ”clinici” în care ţi se promite tinereţe fără bătrâneţe etc.)
Şi ca să răspund corect la întrebare, v-aş spune că aceia care caută pastile, ceaiuri, plasturi şi alte tâmpenii (repet, ineficiente total) sunt oamenii care nu au încredere că vor reuşi să ducă la capăt un program serios de slăbit (de obicei, pentru că au abandonat de multe ori). Oameni care ar trebui să înţeleagă că cea mai bună echipă o faci cu doctorul tău, care îşi asumă şi responsabilitatea că pe termen lung vei rămâne sănătos. Ceea ce nu se întâmplă nici în cazul comercianţilor, nici al vânzătorilor de vise de slăbit.
CSÎD: Care sunt paşii unei slăbiri corecte?
Dr. Simona Tivadar: Complicat. E o meserie să ştii să-i ajuţi pe oameni să slăbească. Trebuie stabilite bolile care există în familie (sau predispoziţii genetice); bolile pe care le are deja pacientul; evoluţia greutăţii în timp. Toate acestea înseamnă o anamneză serioasă, care trebuie urmată de o anchetă alimentară amănunţită (iar aici apare surpriza că oamenii nu ştiu ce mănâncă – replica deja clasică ”ce mai găsesc prin frigider”). Sunt obligatorii analizele. Apoi faci un plan de scădere ponderală şi unul de menţinere pe care le adaptezi în funcţie de anumite criterii (inclusiv călătorii, aniversări, sărbători).
CSÎD: Cum vă motivaţi pacienţii care întâmpină dificultăţi în respectarea programului recomandat de dvs.?
Dr. Simona Tivadar: În primul rând, îl asigur în permanenţă pe pacient că eu sunt aliatul lui principal şi mă adaptez la ce poate el să facă. Îl încurajez când oboseşte. Îi dau recompense (de exemplu, dulciuri speciale pentru slăbit). Şi încerc să-i reamintesc mereu care sunt obiectivele lui. Iar când nu mai poate să-şi impună nicio restricţie, ne despărţim temporar, dar îl asigur că poate reveni îndată ce se simte în stare să-şi reia eforturile. Totuşi, nu există cură de slăbire cu şniţele, torturi şi bere.
CSÎD: Sunteţi un medic exigent?
Dr. Simona Tivadar: Exigent? Nu. Doar corect. Am nevoie în meseria mea şi de alte recompense, nu doar financiare. Aşa că rezultatele sunt la fel de importante pentru mine ca şi pentru cel care vrea să slăbească. Pacienţii se alintă (uneori postează poze cu câte o năzdrăvănie culinară pe Facebook, ştiind că voi vedea) sau se motivează (ce-ar zice doamna doctor dacă m-ar vedea?” sau ”nu-mi dă voie Simona Tivadar”). Asta poate crea o reputaţie de scorpie, dar pe mine mă amuză. Deşi, cum am spus, atunci când cineva capitulează sau începe să mă mintă constant, ne despărţim. Cel puţin pentru o vreme.
CSÎD: Care este categoria de persoane care obţine cel mai greu rezultate?
Dr. Simona Tivadar: Cel mai greu se lucrează cu cei care au făcut multe cure de slăbire ori s-au înfometat cronic (balerine, modele, ”recidivişti”). La fel, se lucrează greu cu cei care au senzaţia că ştiu nutriţie şi vin la cabinet ca la controlul judiciar, cred ei că doar pentru supraveghere ”poliţienească”. În ziua de azi, oamenii ştiu multe lucruri, dar jumătate sunt greşite şi jumătate sunt aiurea construite. Cu blândeţe, respect şi răbdare poţi şterge ceea ce e greşit şi construim o schemă permanentă.
CSÎD: Care sunt cele mai mari greşeli din alimentaţia românilor?
Dr. Simona Tivadar: Ce-i drept, părem un neam bolnav de ortorexie şi când colo suntem din ce în ce mai graşi, mai beţivi şi mai nesportivi. Doar la nivel declarativ suntem campioni. Românii mănâncă prost, în primul rând pentru că sunt prost informaţi; nu citesc etichetele produselor, sunt fascinaţi încă de ambalaje şi aspect; nu se respectă ca şi consumatori. Se mulţumesc să toarne un litru de ulei (spun: doar e de măsline!) peste mâncare, să adauge câte o prostie de sămânţă în hrana zilnică şi consideră că şi-au făcut datoria faţă de corpul lor. Apoi, românii mănâncă mese rare, hiperconsistente, considerând că a mânca e pierdere de timp. Se recompensează tot cu mâncare, nu le-a ieşit încă foametea ceauşistă din gene. Pentru exemplificare, vedeţi reportaje din fast food-uri şi supermarketuri a doua zi de Crăciun sau de Paşte: îţi vine să crezi că tocmai s-a încheiat o lungă prohibiţie, nu că ai fi în toiul unei sărbători. Şi nu în ultimul rând, a dispărut respectul pentru mâncarea gătită. Toată lumea se vaietă că n-are timp, ca şi cum să faci o supă ar fi echivalent cu un doctorat.
CSÎD: Care este opinia dvs. despre detoxifiere?
Dr. Simona Tivadar: E ceea ce mă scoate din sărite. Care sunt toxinele astea nenorocite, că am căpiat încercând să le eliminăm? Nimeni nu ştie cum se numesc,deşi la noi şi câinele vagabond aciuat pe lângă bloc are un nume. Doar toxinele misterioase au rămas anonime. Nu există toxine. Metabolismul produce deşeuri pe care rinichiul, plămânul, pielea, tubul digestiv etc. le elimină, că asta e treaba lor. Intoxicaţiile reale (cu metale grele, prin otrăviri accidentale etc.) se elimină prin dializă sau plasmafereză, în spital.
E doar o industrie de păcălit credulii, pe cei care aleargă după ”certificate de garanţie” că nu se vor îmbolnăvi. Omul nu e o maşină căreia să-i schimbi filtrele şi uleiul şi să rămână ”curat” 6 luni sau un an. Trebuie să fii atent în fiecare zi la ce mănânci şi la ce bei. Şi eventual să ţii post (corect, fără ulei, făină, margarină, fără mizerii făcute din soia), măcar două zile pe săptămână, dacă chiar vrei să faci ceva bun pentru tine.
CSÎD: Ce riscă persoanele care nu consumă proteine animale în cadrul diverselor curente alimentare? (veganism, raw veganism)
Dr. Simona Tivadar: Veganismul este o opţiune greşită, ca orice atitudine extremă. Oamenii nu au două (sau 4) stomacuri ca erbivorele, ei au fost vânători şi pescari de la începul existenţei lor pe planetă, deci sunt adaptaţi să digere carne şi proteine animale. |n afară de asta, proteinele animale sunt construite din aminoacizi esenţiali (pe care corpul nu îi poate fabrica) în timp ce proteinele vegetale au mai ales aminoacizi neesenţiali (care nu se sunt neapărat necesari, iar când avem nevoie îi putem obţine din alte surse de azot). Nu degeaba albumina (din albuşul de ou) e proteina etalon, aşa cum diamantul e etalon între pietrele preţioase.
Nu există niciun erbivor mai deştept decât un carnivor (de aceeaşi talie). Ca să nu mai spun că, de când am descoperit focul, ne-au scăzut maxilarele şi dinţii şi s-a făcut mai mult loc în cutia craniană pentru dezvoltarea creierului. Asta nu înseamnă că trebuie să abuzăm de proteinele animale. Omul trebuie să mănânce de toate pentru că e omnivor. Inclusiv multe legume, zarzavaturi, fructe.
Fără suplimente de vitamina B12, fier, calciu, veganii sfârşesc prin a se îmbolnăvi grav. Sunt mulţi nutrienţi esenţiali care le lipsesc celor care adoptă acest stil de hrană (inclusiv colesterolul care e baza sintezei lecitinei necesare creierului şi care nu se poate sintetiza din fitosteroli).
CSÎD: Care este atitudinea corectă în cazul copiilor mofturoşi, care nu vor decât anumite alimente, dar şi a celor cu probleme de greutate?
Dr. Simona Tivadar: Nu există copii mofturoşi, ci doar părinţi care fie nu ştiu cum şi cu ce să îi hrănească, fie îi grăbesc să termine masa cât mai repede, ceea ce îi face pe copii să evite momentul mesei. În cazul oricărei probleme de alimentaţie a copilului, greşeala îi aparţine adultului care îl hrăneşte. Copiii nu au salariu, nu îşi cumpără singuri mâncarea. De aceea, trebuie educaţi părinţii sau bunicii, fiindcă de cele mai mule ori greşesc din prea multă iubire şi încercând să facă totul ”ca la carte”.
CSÎD: Cum consumăm corect dulciurile?
Dr. Simona Tivadar: Dulciurile se mănâncă întotdeauna doar ca desert, după o masă uşoară sau înainte de un efort fizic. Niciodată singure, niciodată înainte de culcare.
CSÎD: Ce reguli trebuie să respectăm în privinţa adaosului de sare?
Dr. Simona Tivadar: Sarea şi zahărul pervertesc gustul mâncării. După ce le abandonezi o vreme, mâncarea ţi se pare mult mai savuroasă, aromele mai puternice. Nu e nevoie să fie sărate toate alimentele la masă: de exemplu, dacă mănânci omletă sau brânză sărată, e inutil să mai pui sare pe roşii, ardei, castraveţi. Sarea, zahărul şi făina au fost poreclite ”cei trei mari albi care vor ucide omenirea”. Aşa că moderaţie.
CSÎD: Cum vă menţineţi dvs. silueta?
Dr. Simona Tivadar: Cum mă menţin? Greu, ca toată lumea. J Am o fustă de când am terminat liceul şi o probez din când în când: atunci când nu mă mai încape, îmi impun nişte restricţii şi fac mai mult sport, chiar dacă asta înseamnă doar mers pe jos (însă 7-8 kilometri). Îmi place să mănânc, aşa că prefer să fac sport decât să rabd. Mănânc foarte multe legume şi zarzavaturi, în toate felurile posibile.
Mănânc mult peşte, mai ales seara; nu mai mănânc pui şi curcan pentru că mi se pare că au gust de pene ude, prefer vita sau mielul dacă trebuie să mănânc mai consistent. Încerc să îmi adaptez mâncarea la activitatea fizică pe care o fac: şniţelul e pentru schi, iaurtul şi brânzeturile slabe pentru zilele în care sunt silită să stau mult pe scaun. Nu există tabuuri alimentare la masa mea, doar alimente care se mănâncă extrem de rar sau întâmplător. Şi nu ”ciugulesc” niciodată, mi se pare groaznic să mănânci fără să-ţi fie foame sau fără să te saturi.