De ce se poartă „masca perfecţiunii” pe Facebook?

Cât de mare este nevoia noastră de a fi apreciaţi de cei din jurul nostru? Până unde suntem dispuşi să mergem doar pentru că celălalt să aibă şi să-şi menţină o părere bună despre noi?

Ce masca şi câte suntem dispuşi să purtăm pentru a fi pe placul oamenilor?

Studiile arată că peste 75% dintre internauţi recunosc că îşi “confectionează” în Social Media viaţa astfel încât să pară mai interesantă şi mai aventuroasă.
Totodată, 3 oameni din 4 îşi judecă prietenii şi colegii pe bază profilelor lor de Facebook, Snapchat sau Instagram, iar jumătate dintre aceştia postează imagini frumoase doar pentru a provocă gelozie între prieteni şi familie.

Recomandări

Instagram, Facebook – Social Media este generator de instabilitate emoţională

Regretul – cea mai mare teamă a oamenilor

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, fondatorul Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), de cele mai multe ori alegem să purtăm şi în viaţa de zi cu zi, nu doar pe Facebook, “masca perfectiunii” şi punem o barieră emoţională între noi şi cei din jur, deoarece nu vrem să scoatem în evidenţa slăbiciunile noastre.
Astfel, lumea va vedea doar aspectele pozitive din viaţă noastră, mereu zâmbind şi fericiţi, şi ne va trata că pe un supraom care are puterea de a rezolva problemele vieţii. Lumea nu ştie că şi noi plângem, că şi pe noi ne doare şi va caută la noi secretul “perfecţiunii” sau doar va deveni geloşi pe viaţa noastră “perfectă”.
În realitate, întreg acest joc este o mare minciună, în urmă căruia mulţi dintre noi vom ajunge să experimentăm depresia în cele mai diverse forme, fie că este vorba de viaţă reală sau de mediul virtual.

“Cumva, la un moment dat în evoluţia sa, omul a ajuns la concluzia că a fi “uman”, deci imperfect, este o dovadă de slăbiciune, un motiv pentru ceilalţi să-l “arate cu degetul”. Această idee a apărut din teamă, iar teama a venit din experienţă. Cineva, la un moment dat, a ales să fie el însuşi, fără masca, a ales să nu se mai urce cu picioarele pe umbră lui ca s-o ascundă, ci să o lase să se vadă. Şi experienţa i-a spus că acele persoane care-ţi văd umbra, pleacă de lângă ţine.

Culmea ironiei este că şi cei care pleacă de lângă noi, la rândul lor se tem: că nu vor fi acceptaţi, înţeleşi, apreciaţi, se tem că vor rămâne singuri. Atunci când oamenii ne văd fără mască, deci imperfecţi, îşi proiectează propriile defecte, le recunosc şi aleg să fugă de lângă noi deoarece nu le place situaţia. Dacă ar alege să rămână, ar înseamnă să recunoască faptul că nici ei nu sunt perfecti”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.