Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă: menţinerea siluetei după slăbire

Menţinerea e lucrul dracului, ascultaţi la mine. Eu, care pufneam a neîncredere de câte ori cineva mi se văita că e uşor să slăbeşti, dar cumplit să şi rămâi aşa, eu, care nu citeam deloc cu convingere studiile care spun că 80% dintre obezi se reîngraşă după dietă, mă lupt acum cu demonii păstrării siluetei.

Şi ce lupte se duc. Mamă, mamă! Dar să vă fac un rezumat al situaţiei de până acum. Binecuvântată cu o pierdere de aproape 18 kilograme (din februarie, dacă vă întrebaţi) în afara ţării şi îndrăgostită de ce înţeleg străinii prin trăi sănătos (Doamne, ce raioane cu alimente nemaipomenite au!), m-am văzut nevoită să revin în România, deci să mă dezrădăcinez din stilul meu lighto-minunat de viaţă.

Acum e-acum, mi-am zis. Ultima dietă majoră s-a dus de râpă la plecarea într-un concediu all-inclusive în Grecia, urmat de o săptămână în Italia. M-am înfipt în bunătăţi de nu m-au mai putut opri nici carabinierii, frumoşii de ei. Nu vi s-a întâmplat şi vouă să vă crească teribil apetitul şi să nu vă mai puteţi controla dieta atunci când schimbaţi ţara, aerul, chiar şi iubitul?

Recomandări

Top 5 cele mai frecvente mituri despre dietă şi slăbire

Greşeli grave în curele de slăbire – iată de ce nu obţinem silueta de vis

Glumesc, dar ceva-ceva se petrec în noi în astfel de momente şi suntem mai tentaţi să călcăm în străchini – pline cu tochituri, de pildă. În ziua în care am plecat, am fost devastată. Mi-am adunat în pungi toate produsele dimineţilor mele uşoare, mi-am ascuns delicioasele iaurturi de soia în portbajagul maşinii care urma să se încingă la 40 şi ceva de grade prin vreo 5 ţări, mi-am făcut plinul cu fructe delicioase, cu care ştiam că nu am să mai dau ochii prea repede (smochine crude, de exemplu).

Şi cu aceste provizii plus o dorinţă enormă să nu mă întorc în Era Şunculioară sau în Burtozoic am pornit la drum. Au trecut 2 săptămâni de atunci şi silueta mea a fost staţionară şi chiar mai subţioară. Aşa că am să îmi transform experienţele acestor zile în sfaturi pentru voi, numai bune de citit şi recitit atunci când sunteţi chitiţi pe menţinere. Aşadar, regulile de aur ale Pofticioasei, capitolul „Cum să rămânem supli după ce am tras la jug ca să ne facem aşa”.

Sub nici o formă, repet: sub nici o formă nu renunţaţi la sport. Dacă l-aţi practicat cu sfinţenie în perioada de dietă, v-aţi împrietenit la cataramă şi adoraţi cum vă face să vă simţiţi, acum e momentul să vă „sudaţi” şi mai tare relaţia. Culcatul pe o ureche (pe altceva decât o salteluţă de sport) vă va face un mare defavor.

Fără mişcare nu aş fi reuşit să îmi păstrez greutatea, sunt perfect conştientă de asta. Atât de conştientă încât am rugat un angajat de hotel din Italia să-mi pună banda de alergat în priză la 7 dimineaţa şi am căutat săli pe gustul meu în oraşele României în care am ajuns cu treburi.

M-am îndepărtat de alimentele mele dietetice favorite, am sărit inclusiv calul caloric de nenumărate ori, însă de exerciţii fizice nu am de gând să uit. Ţineţi minte: oricând exageraţi, alimentar vorbind, cocoţaţi-vă pe o bandă sau
 chinuiţi-vă cu nişte flotări/abdomene. Contează enorm.

Vizitele la rude dăunează grav siluetei.
Dar nu avem cum să renunţăm la ele, deşi eu am pus la cale vreo 897 planuri de „evadare”. Trebuie doar să ştiţi că nici un reproş nu ar trebui să vă dicteze alimentaţia (Ţi-am făcut şarlotă şi tu nu guşti nici măcar din politeţe?!) şi nici o insistenţă (Hai mamă, o porţie mică!) nu ar trebui să vă facă să uitaţi cât de greu aţi muncit ca să intraţi în pantalonii ăia.

Deşi altora le place să creadă contrariul, politeţea şi simpatia faţă de gazde nu se măsoară în farfuriile enorme pe care le înghiţim şi nici în burdihanele care se revarsă peste masa festivă. Nu mâncaţi de gura nimănui pentru că nici nu ştiţi ce rău vă veţi simţi după – eu ştiu. Gustaţi ceva doar dacă vă este realmente poftă şi vă doriţi, nu pentru că se uită tot neamul urât că mâncaţi carne fiartă cu legume. N-are decât.

Până la urmă, mătuşa atât de iritată că nu vreţi să-i gustaţi tarta nu a urlat la exerciţiile de triceps odată cu voi, iar mama care v-a aşteptat cu sarmale nu ştie cât aţi blestemat exerciţiile pentru fesieri. Momentele de plăcere culinară trebuie să rămână rare, aşa că nu le irosiţi de gura (plină) a lumii.

Nu faceţi schimbări majore în alimentaţie – porţiile trebuie să rămână cam aceleaşi (în nici un caz nu le dublaţi căci vă învăţaţi stomacul să fie iarăşi încăpător), legumele nu trebuie să devină istorie, ci să ne stea în farfurii zi de zi, fructele nu pleacă nici ele nicăieri, cu condiţia să nu fie mai mult de 2 pe zi şi să le consumăm până în ora 18.00, desertul e bine să fie un „accident”, dar acesta este un aspect în care cel mai bine gustaţi-testaţi, adică încercaţi-vă organismul să vedeţi cum primeşte acum dulciurile, cât de repede le depune şi mai ales unde, ca să ştiţi dacă e bine să fie unul pe săptămână sau unul la 2 săptămâni sau unul pe lună. Nu oftaţi, v-am spus că menţinerea e lucrul dracului. Eu cum gust dulciuri cum simt în ceafă şi în special pe coapse, suflarea ameninţătoare a celulitei.

Feriţi-vă de următoarele enunţuri pe care sigur le veţi auzi în capul vostru, cel puţin în perioada de început a menţinerii – „Dieta s-a terminat, acum pot să mănânc ce vreau/cât vreau”, „Pot dubla lejer numărul caloriilor pentru că silueta îmi permite”, „Cred că am voie în sfârşit să mănânc şi eu… normal, cum fac toţi ceilalţi, acum pot să nu mă mai simt diferit”.

Bănuiesc că sunteţi de acord cu mine că minciuni mai obeze nu există. Am intrat în hora controlului greutăţii pe vecie. Sună rău, nu? Bine, înlocuiesc „pe vecie” cu „pentru totdeauna”. Revenind concret la ce ne doare, beţi în continuare multe lichide, încercaţi să puneţi lacăt pe frigider după 18.00-19.00 şi evitaţi pe cât posibil restaurantele – organismul meu tratat dietetic în ultimele luni reacţionează tare urât la toate uleiurile şi condimentele necunoscute folosite de bucătarii lui Peşte. Menţinere reuşită să avem!