Testosteronul stimulează onestitatea

O serie de experimente ştiinţifice au arătat că hormonul testosteron reduce, din motive necunoscute, dorinţa sau nevoia de a minţi, informează lefigaro.fr.

Oare are minciuna cu adevărat la bază o explicaţie biologică, în special hormonală? Aceasta este concluzia unui studiu recent publicat în PLoS One, realizat de cercetătorii de la Universitatea Bonn din Germania şi, potrivit căruia, testosteronul ar avea virtutea de a stimula onestitatea oamenilor.

Testosteronul este considerat ca fiind un hormon masculin prin excelenţă. Acest steroid anabolizant natural controlează funcţiile sexuale, masa musculară, producţia de celule sangvine, energia din corp.

Recomandări

Ora ideală pentru ultima masă. Ce riscuri există dacă mănânci prea târziu

Care este singura carne bună pentru creier, potrivit medicului neurochirurg Vlad Ciurea

Femeile îl produc şi ele, însă în cantităţi mult mai mici, chiar dacă la scara unei populaţii întregi, concentraţiile cele mai ridicate înregistrate la femei pot să depăşească uneori concentraţiile cele mai joase înregistrate la anumiţi bărbaţi.

Testosteronul are, totodată, reputaţia de a creşte agresivitatea, comportamentele riscante şi capacitatea de simulare. Din acest motiv pare cu totul surprinzător ca testosteronul să aibă un rol pozitiv în comportamentul social, prin încurajarea onestităţii.

Pentru a ajunge la această concluzie, profesorul Armin Falk şi colegii săi au apelat la 91 de voluntari bărbaţi, care aveau o stare bună de sănătate. Ei au fost împărţiţi în două grupuri: în primul, 46 bărbaţi au primit, sub forma unui gel aplicabil pe piele, doze de testosteron, iar în al doilea grup, 45 de bărbaţi au primit un gel placebo fără testosteron. În ziua următoare, cercetătorii au măsurat concentraţiile de testosteron din sânge.

Voluntarii au fost rugaţi apoi să arunce zaruri în cabine individuale. Ei trebuiau să introducă valoarea fiecărei aruncări într-un calculator. Cu cât scorul era mai mare, cu atât ei primeau sume mai mari pentru că au participat la acest experiment. Doar persoana care arunca zarul ştia dacă a minţit sau nu atunci când introducea scorul în computer. Însă cercetătorii au putut totuşi să îşi dea seama care dintre cele două grupuri a minţit mai mult.

„Statistic, probabilitatea ca zarul să cadă pe fiecare dintre feţele sale este identică”, a explicat profesorul Bernd Weber, coautor al studiului. „Dacă se constată într-un grup că există o derivă spre cifrele cele mai ridicate, atunci ştim că participanţii au minţit”, a adăugat el.

„În mod clar, voluntarii trataţi cu testosteron au minţit semnificativ mai puţin în comparaţie cu cei care au primit gelul placebo”, a concluzionat profesorul Armin Falk. De ce? Aici, cercetătorii apelează la presupuneri. „Deşi avem încredere în rezultatele acestui studiu, să îi explicăm este o altă chestiune. Se pare că testosteronul acţionează asupra mândriei, stimei de sine şi necesităţii de a avea o imagine pozitivă despre sine”, a explicat Bernd Weber.