Una dintre cele mai populare probleme ale zilelor noastre este legată de greutatea pe care ar trebui să o avem. Ce greutate ar trebui să am la înălţimea mea?, Câte kilograme ar trebui să mai dau jos pentru a avea un aspect sănătos?, Cântarul îmi indică multe kilograme în plus, dar eu merg la sală, oare am probleme cu greutatea? – iată doar câteva dintre întrebările celor care ce confruntă zilnic cu probleme… de greutate.
De asemenea, calcularea Indicelui Masei Corporale (BMI) nu mai este de actualitate, potrivit ultimelor descopriri în domeniu, deoarece nu ia în calcul forma corpului, acumulările de grăsimi şi musculatura foarte dezvoltată care pot da rezultate false.
BMI = greutatea / înălţimea la pătrat
Practic, BMI nu ne spune prea multe despre silueta unei persoane, iar în cazul în care vorbim despre un sportiv de performanţă, calcularea acestei valori i-ar putea indica un exces ponderal.
De asemenea, o persoană care are siluetă măr, toată grăsimea fiind acumulată în jurul abdomenului, având membrele inferioare subţiri, ar putea avea o valoare a indicelui normală, deşi este evident că există ceva probleme cu grăsimile.
Pentru a determina greutatea ideală a unei persoane trebuie să se ţină cont de un mixt de câţiva factori, precum vârsta, proporţia dintre grăsime şi muşchi, înălţimea, sexul şi densitatea osoasă.
Unde apar erori în calcului BMI?
BMI este o măsurătoare simplistă, generală, ce nu ia în considerare dimensiunile taliei sau ale şoldurilor unei persoane. Prin urmare, un sportiv de performanţă poate avea un BMI mai mare decât al unui sedentar care are aceeaşi înălţime.
Sedentarul poate avea depozite abdominale, grăsime pe şolduri şi musculatura slab dezvoltată. De asemenea, poate avea probleme cu colesterolul şi alte probleme de sănătate relaţionate cu greutatea peste limita normală. Cu toate acestea, potrivit calculelor BMI, sedentarul pare a fi mai sănătos decât atletul.
O altă eroare care poate să apară în calcului BMI este legată de densitatea osoasă. O persoană care suferă de osteoporoză, adică are denistatea osoasă redusă, ar putea avea o valoare a BMI scăzută şi, drept urmare, poate fi catalogată drept sănătoasă sau mai sănătoasă decât o persoană de aceeaşi înălţime care nu are probleme osoase şi , în plus, are musculatura foarte bine dezvoltată.
Calcularea raportului talie-şold este, potrivit experţilor, o metodă mult mai eficientă de a stabili în ce situaţie se află o persoană. Aceasta se referă la raportul dintre circumferinţa taliei şi cea a şoldurilor (împărţiţi circumferinţa taliei la cea a şoldului). Specialiştii din întreaga lume s-au pus de acord asupra următoarelor semnificaţii:
O valoare cuprinsă între 0,9 şi 0,99 indică o persoană cu probleme uşoare de greutate şi cu un risc moderat de boli cardiovasculare
O valoare mai mare de 1 indică o persoană cu probleme de greutate şi cu un risc crescut de boli cardiovasculare
În cazul femeilor:
O valoare mai mică de 0,8 indică o persoană normală, cu un risc scăzut de boli cardiovasculare
O valoare cuprinsă între 0,8 şi 0,89 indică o persoană cu probleme uşoare de greutate şi cu un risc moderat de boli cardiovasculare
O valoare mai mare de 0,9 indică o persoană cu probleme de greutate şi cu un risc crescut de boli cardiovasculare
Raportul talie-şold este un indicator mult mai exact, comparativ cu indicele BMI, oferind o imagine mult mai fidelă asupra corpului şi riscurilor pe care le prezintă fiecare persoană în parte. Astfel, studiile au demonstrat că persoanele cu un corp în formă de măr (grăsimea acumulată în zona superioară a corpului şi o valoare a raportului talie-şold mare) au un risc mult mai crescut de boli cardiovasculare, diabet şi alte afecţiuni, comparativ cu cele are au siluetă pară (grăsimea este acumulată în zona inferioară a corpului, în jurul coapselor, talia rămânând subţire, iar raportul talie – şold indicând o valoare scăzută).
Desigur, nici această măsurătoare nu este perfectă, iar experţii susţin că există şi aici câteva limite. Astfel, raportul talie-şold nu spune nimic despre constituţia unei persoane (dacă este sportivă sau, dimpotrivă, are carnea flască). Prin urmare, o persoană care şi-a lucrat foarte mult musculatura abdominală ar putea avea o valoare falsă, care i-ar indica un risc crescut de boli cardiovasculare.
În felul acesta, o persoană poate afla dacă greutatea sa este normală sau nu, în funcţie de cât reprezintă grăsimea în valoarea totală. American Council on Exercise prezintă următoarele valori ca fiind standard în ceea ce priveşte procentul total de grăsime:
Atleţi: Bărbaţi – 6-13%