Ce facem atunci când observăm întârzierea erupţiilor dentare?

Incluzia dentară reprezintă o situaţie patologică în care un dinte normal dezvoltat se află în imposibilitatea de a erupe pe arcada dentară, din varii motive, fiind retenţionat total sau parţial în interiorul osului maxilar. Este considerată ca fiind o tulburare de erupţie, dar poate apărea şi determinată de o tulburare a oaselor maxilare. 

Lipsa unui dinte în perioada în care acesta ar trebui să fie prezent pe arcadă trezeşte suspiciunea de incluzie dentară sau anodonţie (lipsa mugurelui dentar). Metoda de diagnostic de elecţie este, în acest caz, radiografia dentară care oferă date exacte despre poziţia dintelui la nivelul oaselor maxilare.

Incluzia dentară poate sau nu să dea anumite complicaţii. Printre acestea se numară pericoronarita – inflamaţia sacului pericoronar, ce se poate complica prin infecţii ale ţesuturilor moi, osului, luând dimensiunile unui abces sau flegmon în zona maxilarelor, rizaliza (resorbţia fiziologică sau patologică a unei răăcini dentare) dinţilor vecini, migrarea dinţilor din apropiere, nevralgii trigeminale, retenţii alimentare şi favorizarea apariţiei cariilor, predispoziţie la fractură etc.

Recomandări

Tot ceea ce voiai să ştii despre dinţi şi nimeni nu ţi-a explicat

Aparatul dentar la adulţi şi la copii

Tratamentul se recomandă doar în cazurile în care incluzia are complicaţii sau ca precedent al unui tratament chirugical sau ortodontic. Ca şi metode terapeutice, cea mai des utilizată este odontectomia, metoda prin care se extrage chirurgical dintele în cauză. Dificultatea acestei manopere este dată de profunzimea şi poziţia dintelui în interiorul osului maxilar.

Dezincluzia dentară este o alta modalitate de tratament şi constă în eliberarea dintelui retenţionat prin excizia mucoasei ataşate.

În cele din urmă, repoziţionarea chirurgical ortodontică reprezintă o metodă mult mai conservativă şi presupune tracţiunea pe arcadă a dintelui inclus ulterior dezincluziei chirurgicale.

Cauzele aparitiei incluziei dentare sunt numeroase, printre acestea numărându-se: poziţia mult prea profundă a mugurelui dentar, anomalii de formă a coroanei sau rădăcinii, persistenţa dintelui temporar pe arcada care blochează erupţia celui definitiv, traumatismele maxilarelor, obstacole de genul tumorilor sau chisturilor, dezvolatarea inadecvată a oaselor maxilare, radiaţiile ionizante, diverse intervenţii chirurgicale la nivel oro-maxilo-facial şi altele.

De asemenea sunt şi câteva cauze de natură sistemică de tipul bolilor sistemice care interesează dezvoltarea maxilarelor, anemiilor şi cauzelor genetice.

Ca şi frecvenţă, este întâlnită cel mai des în cazul dinţilor permanenti, mai putin în cazul celor temporari. Cel mai frecvent rămân în incluzie molarii de minte inferiori, caninii superiori, molarii de minte superiori, premolarii doi superiori şi inferiori. Incluzia poate interesa şi incisivii centrali, superiori şi excepţional molarul de 6 ani, cel de 12 ani şi caninul inferior.

Vezi mai multe articole despre îngrijirea şi sănătatea danturii în secţiunea Dental Health.