A devenit cumva un lucru banal să ne auzim apropiaţii plângându-se de oboseală profesională crâncenă. Şi, lăsaţi apropiaţii şi problemele lor – cred că nici voi nu vă simţiţi prea în formă cu toată aglomerarea sarcinilor de pe piaţa muncii din ultima vreme. Obişnuim să spunem că e criză şi că nu avem încotro, că peste tot lumea o duce greu. Dar…
Dar e sănătatea noastră în joc. Şi viaţa personală. Şi uităm prea uşor asta, renunţăm una-două la noi şi ne sacrificăm pe altarul crizei şi al problemelor de tot felul.
Acum eu nu spun să faceţi ca o domnişoară pe care am cunoscut-o de curând şi care a schimbat deja 3 joburi în 6 luni pe motiv că nu-i plăceau şi o epuizau. Spun însă să vă mai gândiţi şi la voi, sub mottoul – fie criza cât de rea, tot mai de preţ e viaţa mea. Poate vă vor fi de ajutor următoarele sfaturi.
1. Ţineţi un plan exact al tuturor activităţilor (asta e ceva cu care încerc şi eu să mă obişnuiesc). Altfel, veţi fi mereu copleşiţi şi surprinşi de câte sunt de făcut şi le veţi încurca şi le veţi suprapune. Aşa vă asiguraţi că aveţi un control şi că alocaţi din start timpul suficient pentru fiecare sarcină în parte.
2. Treceţi în planul acela şi timpul pentru voi. Zâmbiţi când auziţi de timp numai pentru voi? Vi se pare de domeniul imposibilului? Vă înţeleg, dar înţelegeţi-mă şi voi că fără câteva ore dedicate doar vouă nu veţi putea rezista mult. Folosiţi-le cât puteţi de bine ca să vă relaxaţi. Puteţi merge la yoga dacă nu aţi mai făcut-o, vi se va părea o binecuvântare cu condiţia să nimeriţi instructorul potrivit.
3. Menţineţi un stil de viaţă sănătos. Asta în afara programului nebun de la slujbă care numai sănătos nu se poate numi. Tentaţia într-un astfel de moment este să ne refugiem în mese luate pe fugă (fast-food-ul ne devine cel mai bun prieten, credem noi) în dulciuri care ne dau starea de bine, în alcoolul care spunem că ne mai deconectează. Uităm şi de sport şi de tot, iar aşa doar înrăutăţim situaţia. Avem nevoie de sprijin pentru un organism suprasolicitat, nu de noi beţe în roate.
4. Clarificaţi mereu cu ceilalţi care le sunt aşteptările. Este important să aflaţi la ce se aşteaptă şeful şi colegii de la voi, ca să le puteţi spune şi care sunt aşteptările voastre, să vă întâlniţi cumva la mijloc pe acest drum anevoios al crizei. Altfel, veţi izbucni mereu că vă cer te miri ce, în momente critice, iar voi nu puteţi spune nimic pentru că nu aţi vorbit niciodată despre asta.
5. Descărcăţi-vă sufletul cât puteţi de des. Nu strângeţi în voi frustrări şi neputinţe pentru că nu vor folosi la nimic. Din contră, vor agrava lucrurile. Nu, nu vă trimit la psiholog, ci vă îndemn să vă deschideţi sufletele în faţa prietenilor, să primiţi îndrumări şi îmbărbătări. Ajută!