SOS – Pielea copiilor are nevoie de atenţie specială în sezonul estival!

Piele delicată, care se deshidratează uşor, care nu rezistă mult în razele soarelui. Este vorba despre pielea frumoasă a oricărui copil. Vorbim despre un tegument cu un aspect perfect, dar care nu a devenit încă adaptat să reziste bine razelor solare, mai ales în orele critice 10-16.

Să mergem la mare, să luăm toate ultravioletele, să aibă copiii vitamină D din belşug. Este vorba despre un mit, vehiculat zeci de ani în această ţară. Pediatrii chiar recomandau expunerea la soare, la mare. Dar expunerea la soare are atât de multe nuanţe şi e imposbil să fie spuse mamelor la o consultaţie simplă la medicul de familie sau la medicul pediatru. Aflăm împreună detaliile expunerii unui copil, de diferite vârste!

Sugarul nu are nevoie de soare

Recomandări

Alege protectia solara potrivita

Până la 1 an, copilul nu va fi expus deloc la soare. Îşi ia necesarul de vitamina D prin suplimente nutritive. De ce? Copilul se naşte cu o piele complet nepregătită pentru mediul înconjurător. Din fericire, până la 3 ani, cel mai mare organ al omului devine bine adaptat mediului extern.

Un nou-născut are un pH al pielii neutru, iar în timp acesta devine acid, astfel încât epiderma să se apere singură de microorganisme. O altă caracteristică a nou-născutului este faptul că îi lipseşte aproape complet filtrul hidro-lipidic, cel care împiedică uscăciunea extremă a tegumentelor, dar şi care apără de agenţii mediului înconjurător. Fără acest filtru, pielea micuţului se va usca uşor, aşadar are nevoie de hidratare şi emoliere permanentă. Copilul mic are nevoie şi de aport de apă, peste 200 de mililitri zilnic, dacă vorbim de un sugar.

Oferiţi apă copiilor foarte mici, chiar dacă primesc lapte matern. Dacă afară este foarte cald, oferiţi-le apă din belşug. Să revenim la soare. Razele soarelui nu trebuie să ajungă direct pe pielea celui mic.

De ce e soarele periculos?

În copilărie, razele soarelui intră semnificativ în straturile pielii şi pot distruge ADN-ul celular (creierul celulelor), cauza principală a cancerelor cutanate la vârsta adultă. Acum e nevoie de protecţie maximă.

La vârsta adultă, cremele de protecţie solară doar împiedică apariţia arsurilor, nu mai au importanţă în protecţia împotriva cancerelor pielii. De aceea, în prezent cei mai mulţi medici dermatologi consideră cremele de protecţie solară pentru copii nu doar accesorii cosmetice, ci medicamente indispensabile.

Nu uitaţi că, şi dacă razele solare sunt blânde, dar copilul a luat medicaţie cu paracetamol sau ibuprofen, atât de des utilizată în caz de febră sau durere, el va fi fotosensibilizat. Cu alte cuvinte, va atrage şi mai tare radiaţiile ultraviolete şi va fi predispus la distrugeri celulare.

Concluzia? Copilul mic va fi protejat de haine (pantaloni lungi, bluză cu mânecă lungă), pălărie care acoperă şi ceafa. Chiar dacă e acoperit de hăinuţe, atenţie la mâini. Acestea de obicei stau în soare şi e greu să-i daţi cu cremă de protecţie atâta vreme cât îşi «roade» degetele frecvent.

Cu un copil mic puteţi ieşi seara la plimbare. Seara, spre exemplu, soarele emite doar căldură şi nu raze ultraviolete. Copilul va fi oricum expus la radiaţia cosmică şi telurică. Se crede că, lunar, încasăm radiaţii care sunt echivalentul a 6 radiografii. Cu alte cuvinte, copilul va veni oricum în contact cu aceste radiaţii, dar contează să nu fie expus direct în razele soarelui.

După 1 an şi pentru toată perioada copilăriei, aveţi de respectat reguli de bun simţ, dar care sunt încălcate atât de frecvent! Sunt încălcate frecvent atâta vreme cât se consideră că 80% din radiaţia solară pe care o putem suporta pe tot parcursul vieţii este încasată în copilărie, tocmai în perioada vieţii în care soarele este cel mai periculos.

1-18 ani. Reguli de expunere

După 1 an, copilul va putea fi expus moderat la soare. Vitamina D se sintetizează în special sub pielea antebraţelor. Deci un tricou cu mânecă scurtă îşi justifică existenţa. Dacă  micuţul umblă 15 minute printr-un soare blând, cu un tricou cu mânecă scurtă, zilnic va sintetiza optim întreaga cantitate de vitamina D. Recomadarea dermatologilor este să nu vă lăsaţi copiii afară, expuşi direct la soare între orele 10-16.

În acest interval de timp, pielea copilului de orice vârstă nu poate să facă faţă radiaţiilor. Expunerea la soare de bun simţ înseamnă de fapt să vă plimbaţi după-amiaza. După ora 6, soarele emite căldură predominant şi nu radiaţii ultraviolete. Spre exemplu, e mai periculoasă expunerea de dimineaţă decât cea de seară. Dimineaţa sunt ultraviolete şi pielea umană tânără impune obligatoriu fotoprotecţie.

Dacă micuţul s-a înroşit, aceasta înseamnă arsură solară. Deci nu trebuie să aşteptaţi să apară băşicuţe, să se descuameze pielea ca să fiţi conştienţi că cel mic a suferit o arsură solară. Odată înroşită, pielea nu trebuie forţată să se bronzeze mai repede. Este un al mit care circulă intens. Dacă încercaţi să vă bronzaţi copilul repede şi bine nu veţi face decât să-l ardeţi repede şi bine.

Arsurile solare, indiferent de grad, se cumulează în timp şi distrug pielea, acestea nu se estompează aşa cum se întâmplă cu bronzul. Când sunteţi pe malul mării, umbrela nu vă protejează, deci cu atât mai mult nu protejează copii. Prin umbrelă vă bronzaţi deoarece razele se reflectă. Atenţie! Să duceţi un sugar sau un copil mic pe plajă, la ora prânzului sau până la ora 18 este o barbarie care nu trebuie repetată.

Copilul va fi agresat la maximum şi această agresiune este reţinută de pielea sa toată viaţa. Pielea este un organ care nu uită nici o expunere la soare. Şi, mai mult, calculează corect toate expunerile, iar în unele situaţii, în viaţa adultă, aceste calcule exagerate se pot transforma în cel mai de temut cancer al pielii. Este vorba de melanomul malign, un cancer foarte agresiv.

Ce înseamnă agresiv? Înseamnă că dă metastaze rapid în structurile nervoase (creier, măduvă, nervi). Să revenim la copii şi la pielea lor sensibilă. Dacă un copil dezvoltă leziuni provocate de soare, acestea nu se vor vindeca, ci vor creşte odată cu creşterea pielii. Este un alt motiv pentru care cei mici au nevoie de precauţii mari când vine vorba de expunerea la soare.

Când mergeţi cu cel mic la dermatolog?

Prima oară după ce are un “eveniment” la nivelul pielii. Apoi, dacă micuţul are aluniţe, i le arătaţi dermatologului la cel mult 1 an. Includeţi această vizită în obişnuinţa copilului. Dermatologul trebuie să evalueze întreaga suprafaţă a pielii unui copil. Există cazuri, e adevărat rare, de melanoame (cancer de piele extrem de agresiv) care apar din timpul copilăriei, chiar în zone neexpuse la soare.

Este vorba din păcate de gene modificate. Aşadar, dermatologului i se arată orice fel de formaţiune apărută pe pielea unui copil. În timp ce-l examinaţi acasă, acordaţi atenţie zonei axilei, pliurilor cutanate, zonei capilare, dar şi zonei genitale.

În adolescenţă mai am nevoie de precauţii?

Răspunsul este da! Pielea nu a crescut complet, ci se află încă într-un proces de maturizare. Însă nu uitaţi că viitorii adulţi au un anumit comportament social influenţat într-un fel unic: noi toţi suntem activi datorită radiaţiei solare, pentru că ne numim fiinţe diurne.

Şi în plus, avem un comportament sexual care asigură supravieţuirea speciei şi care este legat de lumina zilei. Aşadar, soarele este benefic. Chiar dacă este vorba despre adolescenţi care au aspectul unui adult, aceştia au nevoie obligatoriu de protecţie solară.

Cum îi aplic crema fotoprotectoare?

În primul rând, crema se aplică cu minimum 20 de minute înainte de expunerea la soare. Apoi operaţiunea se repetă la jumătate de oră, şi apoi la o oră şi jumătate pe tot parcursul expunerii la soare. Aşadar, cei mici, ca şi adulţii, sunt protejaţi de orice cremă solară doar cel mult o oră şi jumătate.

Pentru copii şi adolescenţi e necesară protecţia 50 plus, cea mai înaltă pe care o avem până în acest moment. Dar nici cremele cu cea mai înaltă protecţie nu rezistă sub razele soarelui la prânz. Repetăm, un copil nu are ce să caute pe plajă sau afară, direct în soare, la prânz, cu sau fără cremă de protecţie solară.

Pe lângă aceste precauţii, în zilele în care Institutul de meteorologie anunţă un indice de radiaţii mai mare de 7, un copil nu trebuie scos afară absolut deloc cât este soare pe cer. În timpul acestor zile – aflaţi că este cod roşu de radiaţii solare – agresivitatea razelor trece dincolo de limitele cunoscute.

Pielea unui copil, la fel ca pielea unui adult, nu are capacitatea fiziologică de a face faţă acestor radiaţii. În timpul expunerilor necugetate, leziunile de pe pielea unui copil, spre exemplu, pot intra într-un un proces patologic evolutiv.

Acnee şi soare

Chiar dacă în adolescenţă acneea este o boală frecventă şi chiar dacă se spune că soarele usucă pustulele, nu staţi la soare nesăbuit. Adică la ore nepotrivite, fără protecţie solară. Există creme fotoprotectoare care sunt special concepute încât să ajute simultan şi în acnee, dar şi ca ecran. Aşadar, acneea se tratează la recomandarea medicului dermatolog, nu după ureche, nu în cabinete cosmetice.

Nu se tratează prin expuneri la soare fără sens. Un ajutor în atenuarea leziunilor de acnee este reducerea cantităţilor de zahăr şi făină albă din alimentaţie. Aceasta deoarece zahărul, mai exact produşii finali care rezultă după metabolizarea acestuia, se leagă de structurile celulelor şi determină inflamaţia.

Dulcele în exces oferă glandei sebacee energie. Rezultă sebum în cantităţi uriaşe, cu efect inflamator. Apare deci roşeaţa. Sebumul în exces, de asemenea, închide propriul canal de eliminare.

Urmarea? Apar comedoane, apare pustuleta care generează venirea celulelor albe din sânge care fac ordine. Ele îşi varsă conţinutul de enzime care să distrugă duşmanul, dar distrug şi ţesutul nobil, celulele, adică apar cicatrici dinăuntru. Concluzia? Dacă vreţi să ţineţi acneea sub control, nu staţi în continuu la soare în scopul că leziunile se vor usca, ci reduceţi zahărul din dietă.

Moştenirea solară dăunează pielii

O săptămână de expuneri la soare necugetate, în ore complet nepotrivite, spre exemplu, pe malul mării, echivalează cu 20 de ani de expuneri accidentale la soare. Deci nu vă îmbătrâniţi inutil pielea adormind pe plajă, în mijlocul zilei, pe motiv că aţi avut o noapte nebună, aviz adolescenţilor.

Este cea mai periculoasă situaţie cu puţinţă din perspectiva pielii şi poate conduce inclusiv la insolaţie. În cazul copiilor, edemul cerebral poate duce de la convulsii la pierderea cunoştiinţei.
 

Pentru un copil, o plimbare cu maşina prin soare, fără protecţie UV pe geamuri este echivalent cu un somn de câteva ore pe nisipul fierbinte.