7 mituri despre consumul de somon

Beneficiile consumului de peşte gras, între care se numără şi somonul, sunt numeroase şi atestate ştiinţific.

Printre acestea putem aminti: reduce riscul de boli coronariene, de infarct, de Alzheimer şi previne apariţia degenerescenţei maculare, principala cauză a orbirii la persoanele trecute de vârsta de 50 de ani.

Însă un studiu publicat de curând în revista Science pune pe jar lumea academică şi populaţia şi afirmă că majoritatea varietăţilor de somon care se găsesc în comerţ sunt specii de cultură care conţin foarte multe chimicale.

Recomandări

Sfatul lunii: consuma somon cu un vin bun!

Somon cu andive

Nu trebuie să vă impacientaţi totuşi pentru că autorităţile iau măsuri şi chiar dacă somonul nu este prins direct din apele îngheţate ale oceanului, ci direct din „piscina home-made” a crescătorului de somon, acest sortiment de peşte este mult mai sigur decât oricare alt tip de carne, fie că vorbim de carne de pui, porc, miel sau vită.

Peştele gras, în general, este foarte bogat în acizi graşi Omega 3, esenţiali pentru o sănătate puternică.

Heringul, sardinele şi macroul sunt doar câteva specii de peşte gras, pe lângă somon, care vă pot asigura necesarul de acizi graşi benefici organismului.

Cu toate că somonul este considerat cel mai sănătos peşte, iată cum, uşor-uşor, acest aliment a fost învăluit de zvonuri şi mituri care îi ştirbesc din popularitatea pe care ar merita-o.

Mituri despre somon

•  somonul nu are nicio influenţă asupra inimii

Afirmaţia este falsă deoarece este binecunoscut faptul că acizii graşi Omega 3 au o mare capacitate de a proteja inima, reducând astfel riscul de afecţiuni cardiace. Potrivit unui studiu , consumul de somon poate reduce cu 20% riscul de boli de inimă, atunci când este consumat de de 3 ori pe lună, cu 29%, atunci când este consumat o dată pe săptămână, cu 31%, când este servit de 2-4ori pe săptămână şi cu 34%, atunci când se consumă de mai mult de 5 ori pe săptămână.

• somonul de cultură are mai puţini acizi graşi Omega 3 decât cel sălbatic

Şi de această dată, afirmaţia este un simplu mit, fără pic de adevăr. Somonul de cultură este la fel de bogat în Omega 3 precum cel sălbatic, iar uneori poate avea o cantitate mai însemnată din aceste substanţe benefice, după cum sugerează autorităţile americane, care spun că o porţie de somon de casă are în jur de 1,9 grame, în timp ce o portţie de somon de ocean are numai 1,2 grame.

Însă, trebuie să reţineţi un aspect important: cantitatea de Omega 3 depinde în foarte mare măsură de hrana care le este dată peştilor. De exemplu, peştii care sunt hrăniţi cu alge, cereale şi diferite tipuri de plancton vor fi mult mai bogaţi în Omega 3.

American Heart Association recomandă consumul a cel puţin două porţii de peşte săptămânal, indiferent că este un sortiment de peşte de cultură sau sălbatic.

• pentru a beneficia de toţi nutrienţii din somon, acesta trebuie mâncat crud

Peştele în stare crudă conţine numeroase enzime care distrug tiamina, cum mai este numită vitamina B1, cu rol extrem de important în metabolism şi pentru menţinerea sistemului nervos. Căldura inactivează aceste enzime, deci este mult mai sigur să consumaţi peştele gătit, mai ales că acest tip de carne nu necesită mult timp pentru a fi preparat şi nici nu se gătesc la temperaturi crescute, astfel că totţi nutrienţii importanţi precum vitamina B, Omega 3 şi vitamina D se păstrează în aliment iar voi veţi beneficia la maximum de proprităţile lor vindecătoare.

• somonul congelat nu este la fel de gustos precum somonul proaspăt

Nu este neapărat o regulă ca alimentele congelate să fie mai puţin gustoase decât cele proaspete. Uneori se întâmplă exact contrariul. Important este ca peştele să fie congelat la scurt timp după prinderea lui, iar peştele proaspăt din galantarele supermarket-urilor să nu stea cu zilele până să fie cumpărat şi preparat (vezi aici cum verifici prospeţimea peştelui).

• pielea somonului este foarte grasă, deci trebuie îndepărtată înainte să îl gătim

Din contră, pielea somonului conţine mari cantităţi de Omega 3 care ajung în carnea peştelui odată ce este gătit. Deci, sub nicio formă, nu îndepărtaţi pielea pentru că aruncaţi tot ceea ce e mai bun. De asemenea, pielea somonului ajută la păstrarea frăgezimii şi împiedică destrămarea cărnii în toate direcţiile . Dacă nu vă împăcaţi cu ideea mirosului şi gustului fishy, adăugaţi puţină zeamă de lămâie atunci când îl gătiţi şi îndepărtaţi pielea, însă abia după ce l-aţi gătit şi este gata să fie mâncat.

• somonul de cultură conţine coloranţi pentru a imita culoare roz naturală

În cuvinte puţine: FALS. Peştele de cultură nu are niciun fel de substanţe chimice periculoase pentru sănătate. Culoarea roz a cărnii este rezultatul carotenoizilor, compuşi care se găsesc în hrana peştilor şi care le asigură buna dezvoltare. Singura diferenţă este că peştele sălbatic capătă această culoare roz din algele şi crustaceele pe care le consumă, iar somonul de cultură devine rozaliu în urma suplimentelor alimentare care le sunt administrate, care sunt foarte sigure şi nu prezintă niciun pericol pentru sănătatea omului.

• oasele din conservele de somon trebuie îndepărtate

Ba! Exact pe dos stau lucrurile. Oasele de peşte sunt uşor de ingerat datorită procesului de conservare care le înmoaie şi le face uşor de mestecat şi, pe deasupra, sunt o sursă excelentă de calciu.

De cât somon avem nevoie pentru a ne feri de boli?

Două porţii de somon a câte 150 de grame fiecare pe săptămână sunt mai mult decât suficiente pentru a beneficia de proprietăţile sale benefice. Înainte să îl cumpăraţi, aveţi grijă la aspectul său: trebuie să aibă o tentă lucioasă, umedă, o textură fermă şi o culoare deschisă şi un miros plăcut marin. Şi conservele sunt o alternativă de luat în seamă, mai ales că preţul acestui sortiment de peşte nu este chiar la îndemâna oricui.