Poliţia rutieră a eliberat un permis pe numele meu pe când aveam 19 ani, şi împinsă de la spate de tata, i-am scos peri albi unui instructor şi am transpirat 3 găleţi la examen.
De atunci, praf de 10 degete s-a depus pe carnet, iar pe când mă pregăteam să suflu în cele 31 de lumânări, surpriză! O maşină ca cele pe care mi-am jurat să nu conduc îmi era cadoul.
Aşa a început ceea ce se numeşte chinul de pe lume. Între noi, fetele, fie spus, dacă aveţi nişte kilograme de dat jos, atunci chinuiţi-vă cu un volan câteva zile şi garantat vă subţiaţi.
Nu ştiu de ce am perceput de la început condusul ca cel mai mare duşman al meu de pe Terra. Şi acum nici nu mai contează. În 3 luni trecute de la darul de care vă vorbeam, am reuşit să parcurg 2, maximum 3 trasee, să dau în infinite gropi şi să mă „împiedic” de un copac pe un trotuar.
Parcarea a devenit bau-baul vieţii mele şi mă tem că nu sunt mari şanse ca lucrurile să evolueze rapid în bine. Orice femeie care nu a dezvoltat o pasiune pentru volan când avea 5 ani şi care nu a cerut cu gura ei să conducă, ci o face din nevoie, ştie ce vorbesc.
De ce conduce o femeie? Pasiunea, cum vă spuneam, iese din calcul in cazul meu şi, îndrăznesc să cred, nu numai al meu. Păi conduce că nu are încotro. Prinsă între RATB-ul haotic-murdar şi taximetriştii Capitalei despre care am cuvinte ce nu pot fi publicate, femeia decide să se sacrifice pe altarul auto.
Se gândeşte că nimic nu poate fi mai rău decât transportul în comun, iar independenţa va fi nepreţuită. Dar până la independenţă eu una trebuie să învăţ (iar şi iar şi iar) cum anume să las maşina în diverse locuri, puncte pe harta descurcatului de una singură. Vă spun sincer, cred că am patru mâini stângi cu care conduc. Aşa simt. Iar domnii din trafic nu-mi fac viaţa mai uşoară.
Mă tot întreb dacă şoferul bucureştean nu e totuşi trecut în Cartea Recordurilor drept cel mai nesuferit dintre pământeni. Sunt şi excepţii, fireşte doar că nu-mi ies mie în cale.
În debandada numită trafic de Capitală în România, o femeie cu semne de începător şi 50 km/oră este mai fragilă ca o antilopă plecată în căutarea unei surse de apă pe sub nasul leilor. Dacă nu îţi aruncă vorbe grele şi dau impresia că sar să te bată, îţi cer numărul de telefon şi te şicanează doar ca să te simtă mai aproape. Dar acum după atâta plâns trebuie să vă spun şi că renunţatul nu este un cuvânt pentru mine, aşa că păzea!
Cel mai recent găsit de mine pe tema femeilor şi şofatului spune că aproape jumătate dintre şoferiţe (mai viteze ca mine) se machiază la volan, motivul principal invocat fiind presiunea timpului.
43% dintre britanicele care au participat la sondaj au spus că obişnuiesc să se machieze în trafic, în timp ce 46% recurg doar la mici retuşuri, cel mai adesea când se află la semafoare sau la cozi.
Potrivit estimărilor făcute de asiguratori în UK, 450.000 de accidente sunt cauzate în fiecare an de femeile care sunt distrase la volan de aplicarea machiajului.