Deși prezent în cantități mici în organismul uman, iodul este un mineral esențial, necesar pentru starea de sănătate. El nu poate fi produs de corp, deci trebuie asigurat din alimentație sau suplimente. Dar, iată mai multe despre acesta.
Iodul ajută la funcţionarea normală a glandei tiroide, prezenţa lui fiind esenţială pentru creşterea şi dezvoltarea corporală şi, la adult, pentru desfăşurarea normală a circuitelor metabolice ale organismului.
Iodul și tiroidă sunt puternic asociate. Glanda tiroidă este situată la baza gâtului și secretă hormoni cu rol în reglarea întregului metabolism. Acest organ necesită cantități mici de iod pentru a sintetiza hormonii tiroidieni.
În sarcina, iodul are un rol crucial în dezvoltarea fizică și neurologică a fătului. La începutul sarcinii, fătul depinde în totalitate de hormonul T4 al mamei, deoarece glanda să tiroidă nu este încă dezvoltată complet. Astfel, producția de T4 la femeia însărcinată crește cu 50%, impunând în același timp o mărire a aportului alimentar de iod.
Consumul de iod influențează dezvoltarea pruncului și în perioada alăptării (prin dietă mamei), dar și în copilăria timpurie. Corectarea deficienței de iod la copil poate îmbunătăți semnificativ dezvoltarea fizică și intelectuală.
Doza zilnică recomandată este de 110 micrograme pentru sugari între 0-6 luni, 130 mcg pentru sugari între 7-12 luni, 90 mcg pentru copii între 1-8 ani, 120 mg pentru copii între 9-13 ani, 150 mcg pentru adulţi peste 19 ani, 220 mcg pentru femeile însărcinate şi 290 mcg pentru femeile care alăptează.
Carenţa de iod are drept urmare apariţia retardului psihomotor (la copii)şi a guşei endemice (la adulţi).
Excesul de iod poate favoriza secreţia excesivă de hormoni tiroidieni, care duce la apariţia hipertiroidismului. Persoanele care suferă de boli autoimune sunt mai sensibli laiod şi se pot confrunta cu astfel de reacţii adverse.
Cele mai bune surse naturale de iod sunt: alimentele marine (peştele marin, crustaceele, untura de peşte). Conţinutul în iod al alimentelor de origine animală (carne, ouă, unt, lapte, brânză) depinde de conţinutul în iod al hranei animalelor şi al solului. În zonele carenţate în iod a intrat în uz fortifierea cu iod a alimentelor (de obicei a sării de bucătărie sau a apei potabile).
Citeşte şi: Surse de iod – vezi ce alimente sunt bune dacă ai probleme cu glanda tiroidă
Surse: National Institute of Medicine, Eat Right