Călătorie gastronomică în ţara răsfăţului exotic: THAILANDA

Mi-am rupt cu greu din timpul pe care îl tot petrec căutând următoarele oferte bune de călătorit spre Thailanda ca să vă povestesc cum a fost prima mea întâlnire cu această ţară-ca-un-basm. Ca să vă faceţi o idee despre cât de tare m-a fermecat, aflaţi că nici nu s-a fixat bine bronzul şi nici nu mi-am revenit măcar la fusul orar românesc, dar sap, cum vă spuneam, după alt zbor într-acolo.

Orice poveste thailandeză începe cu „Sawasdee!” – formula lor de salut care te va însoţi de când păşeşti pe aeroporturile lor pline de orhidee. Cum se termină, vă spun peste 4 pagini. Până atunci, să trecem la detalii tehnice de tipul – dacă staţi maximum 15 zile (atenţie, includeţi zilele zborurilor), vă puteţi lua viza la sosire, pe aeroport, nu e nevoie de drumuri la ambasadă şi alte bătăi de cap.

Nici atât de îndrăgita situaţie românească – „dacă e coadă mare” – nu trebuie să vă dea emoţii, cam 10 minute durează toată procedura. După ce aţi zâmbit în camera agentului de securitate şi aţi primit ştampila, trageţi adânc aer în piept – începe (probabil) cea mai frumoasă aventură turistică.

Recomandări

Germania, destinaţia ideală pentru distracţie

Destinaţii relaxante pentru vacanţa de iarnă

Fascinantul Bangkok

Absolut orice v-aş spune despre el, Bangkokul vă va surprinde. Cu amestecul lui de temple strălucitoare, pieţe pline de culoare şi obiecte nefireşti (piaţa de amulete, de pildă), mall-uri în care găseşti şi ce nu bănuiai că îţi doreşte inima, altare pentru rege (thailandezii îi poartă un profund respect, orice referire nepotrivită la adresa lui vă poate aduce probleme cu legea), tarabe insalubre de pe care îmbie mirosuri nebănuit de demenţiale, bărci romantice, oraşul acesta vi se va strecura pe sub piele fără ca măcar să simţiţi.

O să vă cam necăjească taximetriştii puşi pe câştig, gerul (fără exagerare!) din sky train – un fel de prietenul vostru cel mai bun în privinţa deplasărilor, agasanţii conducători de tuk-tuk. O să vă uimească felul în care oraşul-cocktail reuşeşte să amestece sărăcie lucie cu luxul incredibil, tradiţia de secole cu magazine sclipitoare (Bangkokului i se mai spune shop-landia), restaurante sofisticate şi cocoţate pe zgârie-nori cu gherete pentru care ai chema OPC-ul, dar din care ies cele mai bune mâncăruri pe care le-ai gustat vreodată.

Eu nu i-am dedicat acestei minunăţii de oraş decât 3 zile, la indicaţiile unor ex-turişti care l-au considerat murdar, aglomerat şi atât. Decizia de a-i asculta a fost marele regret al călătoriei mele. Bangkokul e murdar şi e aglomerat, dar mai e în cam alte 198.789 de feluri. Marea lor parte, pozitive.

Pe nerăsuflate am apucat să văd faimosul şi splendidul Palat Regal, templul Wat Pho – unde s-au pus bazele celebrului masaj thailandez, despre care vorbim îndată, templul Wat Arun, piaţa plutitoare Damnoen Saduak (e la aproximativ 100 km de capitală şi, din păcate, a devenit o paradă a turiştilor, nu a comercianţilor plini de pitoresc, însă există multe alte pieţe plutitoare care păstrează farmecul local, fără hoarde de musafiri).

Masajul thailandez

Mărturisesc că nu ştiam mai nimic despre masajul thailandez, dincolo de referirile erotice la subiect. Am descoperit cu uimire o tehnică extrem de plăcută de masaj – chit că la început mi s-a părut un pic cam dur.

Nu se foloseşte nici un fel de ulei –  persoana care face masajul te presează cu forţa corpului ei, în puncte considerate cheie de indieni, de exemplu, sau chinezi. Contactul este extrem de intim, aşa că iată şi focul fără de care nu ar fi ieşit atât de mult fum pe tema acestui masaj.

Am avut norocul să-l încerc direct pe plajă, în Phuket, la un preţ de 5 ori mai mic decât în hotelul meu. Bănuiesc că dă o oarecare depedenţă, dacă 3 zile la rând am făcut câte 2. Nu doar merită, ci trebuie încercat.

SFATURI THAI

Thailanda e de văzut din decembrie şi până prin aprilie, adică în afara sezonului ploios. Nu e imposibil de văzut nici în lunile din afara intervalului, însă pregătiţi-vă să staţi mai mult în camere sau sub umbrele.

Eu nu m-am lăsat pe mâna niciunei agenţii – m-am enervat că am găsit hotelul propus într-o ofertă mult mai ieftin pe internet, aşa că mi-am făcut singură traseul şi rezervările.

Nu vă aruncaţi în prima agenţie, studiaţi bine opţiunile. Schimbaţi bani în moneda lor (baht) de preferat la bănci şi aveţi grijă la bancomate să nu aibă montate diverse capcane – coincidenţă sau nu, cardul cu care eram a fost vizat de o fraudă chiar în perioada vacanţei. 

Idilicul Phuket

Grosul vacanţei mele thai s-a scurs, nemilos de repede, parcă, pe insula numită Phuket, un paradis după care veţi suspina de cum vă va întreba şoferul de taxi, la plecare, la ce terminal să oprească. Atenţie, prima impresie nu-i face cinste! Mai ales dacă alegeţi un hotel departe de aeroport.

Traficul e nebun şi greoi, clădirile înghesuite şi cam murdare. Aveţi nevoie de răbdare şi de un bun-venit la recepţia cazării. Apoi, hopa-sus pe un scuter să bateţi comorile Phuketului – plajele făcute parcă la Hollywood. Sunt nenumărate şi minunate. Mie mi-a plăcut mult de Kata Noi, Surin, dar şi de Yanui.

Desigur, nu le-am văzut pe toate. Am bifat însă şi plaja Patong, un soi de Mamaia hiperaglomerată şi destul de sufocantă pentru ideea mea de insulă a relaxării. Phuketul este şi punctul perfect pentru plecarea spre alte insule, insuliţe şi insulioare magnifice. Sunt cunoscute în lumea largă Ko Phi Phi, unde, de pildă, Leonardo di Caprio a filmat mare parte din pelicula „The Beach”. Frumuseţea plajelor lor este pur şi simplu copleşitoare.

Locurile acestea merită câteva nopţi, nicidecum o excursie de-o zi pe repede înainte, aşa cum le-am acordat eu. Tot in Phi Phi este şi Monkey Island, o insuliţă mirifică unde zeci de maimuţe îşi duc veacul şi aşteaptă musafiri cu banane. Revenind la Phuket, pe el veţi găsi multe locuri unde să vă plimbaţi pe elefanţi sau să staţi nebunesc de aproape de tigri de toată frumuseţea. Sunt şi aici temple, sunt şi aici restaurante în care veţi jura că vă veţi întoarce cândva.

Şi, cel mai important, sunt peste tot oameni extrem de frumoşi la suflet care i-au dat acestei ţări renumele de }ara Zâmbetelor. V-aş mai povesti, dar am oferte bune de căutat. Vă mai spun doar cum se încheie poveştile thailandeze – nu cu rămas bun, toată lumea spune „see you next year!”, „ne vedem la anu!”. Şi se ţin de cuvânt. De ani întregi, deja.