Ghid de supravieţuire în jungla slăbitului!

Ţop şi eu într-o problemă pe care o dezbatem de sute de ani şi pentru care nu avem (încă) răspunsul simplu şi plin de comoditate – „vai, dar bea dragă asta!” sau „ia pilula cutare şi nu te mai plânge atât, ne vedem mâine slabi!”.

Pe hârtie, lucrurile stau foarte simplu într-ale slăbitului – şi o să vedeţi asta imediat când facem o recapitulare prin lumea caloriilor, carbohidaţilor şi kilogramelor. Practica însă ne omoară.

Despre calorii

Deocamdată, totul în această lumea a dietelor se învârte în jurul caloriilor. Spun deocamdată pentru că multe voci au început să conteste teoria lor şi să susţină că, de fapt, greşim atunci când ne bazăm pe contorizatul acestora şi că, de fapt, şi numărătoarea lor propriu-zisă şi ideea în sine că ele sunt în centrul întregului proces, ar fi greşite.

Recomandări

Verde pentru trup şi suflet: restart your body!

Cum dai jos 3 kilograme într-o săptămână cu dieta de post. Plan alimentar pe 7 zile

Dar, până să vină un domn, să trântească un studiu serios şi şocant pe masă şi să primească rapid Nobelul, nouă nu ne rămâne decât să numărăm ce mâncăm, dacă ne bate gând de slăbit. Vă spuneam că lucrurile stau simplu şi iată cât de simplu: ca să scazi în greutate, numărul caloriilor pe care le mănânci trebuie să fie sub al celor pe care le arzi (ca să faci sport sau ca să exişti pur şi simplu – da, doar ca să respiri, să dormi, să te mişti prin casă îţi trebuie vreo 2.000 de calorii, depinde de la caz la caz).

De unde ştiţi exact numărul de calorii de care aveţi nevoie ca să existaţi şi jos să daţi? Sunt cântare speciale pe care te urci şi îţi spun un soi de metabolism de bază – câte să mănânci doar ca să te menţii – dar mie una nu mi se par de încredere, sunt şi tot felul de formule de calcul, le găsiţi online, sunt nutriţionişti şcoliţi sau plătiţi să vă spună, sunt de bază şi experienţele trecute din care v-aţi cam dat seama de la ce cantităţi în sus slăbitul se transformă în stagnare.

V-aş mai sfătui ca mereu să încercaţi să traduceţi caloriile conţinute de un produs în ore de sport – când veţi vedea câte ture de stadion trebuie să faceţi ca să nu se depună rapid un meniu fast-food, veţi zice pas, vă asigur. E de menţionat şi faptul că toată contabilitatea caloriilor se poate întoarce – şi se va întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva voastră. Cu alte cuvinte, cu cât ţineţi mai strâns frâiele şi vă cântăriţi-notaţi fiecare firimitură, cu atât riscaţi o scăpare mai mare şi mai necontrolată în alimentele doldora de calorii.

Sfatul meu prietenesc, aplicat cu succes în cazul meu după atât amar de vreme de diete – nu vă transformaţi într-o zgripţuroaică a caloriilor, aveţi mereu idee despre ce şi cât mâncaţi, dar nu începeţi să vă monitorizaţi şi să vă înfrânaţi drastic. Nu veţi ajunge departe. Şi chiar dacă veţi ajunge, veţi reveni la XL cât aţi zice „of”.

Despre carbohidraţi

Cei puşi la zid pentru îngrăşare, primii alungaţi din casa omului când se decide că este momentul să mai dea jos. Tot ce vă cer este să nu îi aruncaţi în aceeaşi oală pe cei buni şi pe cei răi.

Bine, ei nu sunt împărţiţi oficial precum colesterolul, dar poate că ar trebui să fie, ca să ne devină clar că nişte carbohidraţi dintr-o pâine integrală, dintr-un orez brun sau dintr-un cartof doar copt, nu tăvălit prin uleiuri încinse, nu sunt totuna cu nişte carbohidraţi luaţi de la fast-food sau din patiserii sau din cofetării.

Există acum o tendinţă în rândul nutriţioniştilor să le ia apărarea carbohidraţilor şi să ne explice că fără ei alimentaţia noastră ar fi cam dezechilibrată. Cu acelaşi amendament de care vă spuneam – şi anume să îi diferenţiem. Pe scurt, trebuie să reţineţi că este rost de fugit de carbohidraţii rafinaţi – din făinoase, sucuri, compoturi , napolitane, sticksuri etc.

Nu exilaţi pâinea pe insula uitării, vă spun din proprie experienţă după mai bine de 14 ani de preocupări dietetice. Consumaţi-o însă dimineaţa ca să aveţi timp să o ardeţi până seara, dacă vă preocupă rău.

Despre sucuri şi alcool

Un bun prieten, doctor în America, mi-a spus cândva aşa – dacă vrei să slăbeşti, reţine un lucru: caloriile NU se beau. Pe scurt, apă, multă apă şi cam atât, când avem gânduri de subţiere.

Dar, acum, oameni suntem, nu putem deveni călugării lichidelor. Faceţi bine şi ocoliţi sucurile acidulate – poate aţi văzut internetul gemând de poze sugestive cu pahare de suc în care sunt înghesuite zeci de pliculeţe de zahăr, cu textul „nu au mânca n plicuri de zahăr, atunci de ce le bei?”. Mai ales în perioada în care cochetaţi cu gândul la S şi XS, ocoliţi aceste băuturi. Nu vă opreşte nimeni să stoarceţi fructe sau să le ameţiţi bine în blendere şi să le strigaţi pe nume – smoothies (eu sorb chiar acum unul, în timp ce vă scriu).

Cât despre alcool în dietă, dacă nu puteţi şi nu puteţi să îl ocoliţi până mai slăbiţi, mergeţi pe mâna vinului. Mai roşu aşa, şi mai sec, pentru un număr cât mai mic de calorii. Cocteilurile însiropate, numai la ocazii speciale, cum ar fi minus 5 kilograme. Cum vă spuneam şi la calorii, interesaţi-vă cam câte au un pahar de ce anume vreţi să beţi. Sorbiturile vor fi mai rare, mai prietenoase cu talia.

Dacă tot suntem la capitolul băuturi în dietă, să ştiţi că toate cafelele cu denumiri simpatice şi gust dulce sunt trăgătoare înapoi. Vorbim de la 500 de calorii în sus, pentru fiecare cană.

Despre cântar

Poate fi prietenul cel mai bun, dar şi cel mai aprig duşman. Nu-l transformaţi în obsesie, pentru că dacă veţi fi toată ziua bună ziua pe el şi nu veţi mai observa nicio mişcare, riscaţi să picaţi în extrema depresivă şi să vă refugiaţi în cofetării. O dată pe săptămână este perfect pentru cântărire.

Nutriţioniştii nu recomandă să daţi jos mai mult de un kilogram pe săptămână, aşa că uitaţi dietele care urlă de pretutindeni cu litere mari că vă pot scăpa de 5 kilograme în 7 zile. Cântarul o să vă dea bătăi de cap în perioadele de platou – inevitabile în slăbit (din cauza restricţiei calorice, corpul începe să facă provizii, speriat de o foamete, aşa că depune într-un alt ritm şi refuză să mai aibă arderi).

La fel, nu o să vă fie camarad atunci când o să vă apucaţi mai serios de sport, pentru că se schimbă procentul de grăsime şi procentul de muşchi, iar aceştia din urmă cântăresc mai greu, deci v-aţi putea chiar îngrăşa pe cântar, după antrenamente ca la carte. Ţineţi-l aproape, e cel pe care vă puteţi baza că nu vă minte că aţi slăbit prea mult sau prea puţin. Desigur, o cifră pe cântar nu ar trebui să fie obiectul vostru – pentru că nu suntem toţi nişte şabloane şi nu e musai să ne strecurăm în nişte tipare. Ş-apoi, aţi uitat de testul suprem al oglinzii, cea care bate cântarul? Când o să vă placă ce vedeţi în ea, nu pe el, atunci vă puteţi declara misiunea încheiata.

Despre sport

Se poate slăbire fără sport? Se poate. Nu în ritmul mult mai rapid în care vei începe să pierzi kilograme după ce te apuci temeinic de sport. Dar, atenţie, unde mişcare nu e, tonifiere nu e. Am făcut o singură dată în viaţă greşeala să slăbesc mult fără să trec pe la sală până în ultima faza a procesului de subţiere şi nu vreţi să ştiţi ce regrete m-au copleşit. Aşadar, dacă vreţi un corp care să arate trăsnet după slăbit, la sală cu voi.

La fel de adevărat este că, dacă sunteţi în plin avânt de slăbire şi decideţi să introduceţi şi mişcarea în scenă, cam o lună, o lună şi un pic nu veţi mai vedea nicio modificare în bine pe cântar – v-am mai spus-o, e din cauza faptul că se topeşte grăsimea şi creşte masa musculară care e mai grea. Dar, după ce reuşiţi să treceţi de perioada asta de platou, nimeni şi nimic nu vă mai poate opri. |mprieteniţi-vă cu exerciţiile cardio – bandă, bicicletă. Nu vă sfiiţi să lucraţi cu greutăţi dacă sănătatea v-o permite (să nu aveţi probleme de spate, coloană), ajută mult la slăbit.

Nu vă epuizaţi, studiile arată că mai mult de 90 de minute de exerciţii au fix acelaşi efect precum cele 90 de referinţă, aşa că nu vă daţi peste cap inutil. Cât despre ce e bine de mâncat înainte şi după, notaţi-vă că înainte de antrenament e bine să consumaţi carbohidraţi, pentru energie, iar după este momentul proteinelor să se afirme şi să refacă muşchii obosiţi.

Despre restaurant

Chiar nu mai putem călca prin localuri când vrem să ne mai scuturăm de kilograme? Ba sigur că putem, dar nu în toate şi nu putem da iama în tot meniul. Apa plată trebuie să vă devină preferinţă, supele tip cremă pot fi soluţii mai mult decât onorabile, iar tot ce e pe grătar, iar chelnerul jură că nu va fi şi înecat în ulei, e bine primit de silueta în devenire. A spus cineva desert?

Nu este de neconceput atâta vreme cât vi-l acordaţi ca premiu sau ca derogare. Este extrem de populară în rândul nutriţioniştilor şi antrenorilor sportivi teoria potrivit căreia trebuie să îl încurajezi pe client să nu uite să se răsfeţe culinar, nu devină un contabil caloricesc care va răbufni peste luni şi luni şi va fugi în lume cu toate caloriile la care a poftit în zadar. Pericolele în restaurante ţin de uleiurile aruncate peste orice, de făina strecurată prin diverse mâncăruri şi, desigur, de tentaţiile din meniu. E greu, dar nu imposibil.

Despre menţinere

Pentru că am spus „imposibil”, am ajuns şi la capitolul menţinere, cel mai greu din acest larg subiect al slăbitului, după părerea mea. Tocmai pentru că noi nu înţelegem deloc – sau nu vrem să înţelegem – regula numărul unu a acestui joc, şi anume că dacă vom mânca mai mult decât ardem ne vom îngrăşa – menţinerea devine o misiune cam imposibil de dus la capăt pentru mulţi dintre cei care şi-au văzut visul cu ochii pe cântar.

Problema este şi că noi nu pornim pe drumul slăbitului cu gândul că aşa va fi de acum încolo, pentru sănătatea şi forma noastră fizică, ci doar ne spunem că trebuie să strângem din dinţi o vreme până când obţinem o cifră pe care o credem idealul. Automat, când am atins-o, ne dezlănţuim şi recuperăm restricţiile. Ipoteza este absolut greşită, la ea trebuie să umblăm. Cale mai uşoară decât alimentaţie echilibrată şi mişcare regulată nu există. Şi e păcat să te întorci din drumul cel bun, dacă tot ai apucat-o pe el şi ai şi văzut că îţi prieşte.

Cifrele spun că 80% dintre oamenii care ţin diete şi îşi ating greutatea dorită nu reuşesc să şi rămână acolo. Iar pentru cei 20% cheia menţinerii a reprezentat-o sportul – chit că şi-au modificat alimentaţia, cum era şi firesc, nu au renunţat la programul de antrenamente care i-a ajutat să topească ceea ce mâncau în plus. Uşor nu e, dar dacă nu veţi da cu totul uitării ceea ce aţi învăţat din mesele luate în plin proces de slăbire şi nu veţi uita adresa sălii de sport, veţi intra cu siguranţă în clubul select al celor care reuşesc să îşi păstreze talia câştigată cu atâta efort. Păstraţi-mi şi mie un loc!