Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă – Adio, vicii care îngraşă!

Bănuiesc că aţi tot auzit îndemnul să nu vă mai gândiţi la dietă ca la o dietă care vine şi trece, ci ca la un regim de viaţă cu care, practic, vă măritaţi sau însuraţi, după caz. Nu ştiu cum primiţi voi această recomandare, dar multă vreme eu am întâmpinat-o cu tradiţionalul "mă laşi?!". Şi a trecut nişte apă pe preferata mea, Sena, până când am început să pricep ce vrea sfatul ăsta de la mine şi în cât de bine îmi poate schimba viaţa, dacă nu aş mai fi atât de catâr.
  • Publicat:
Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă - Adio, vicii care îngraşă!

Bănuiesc că aţi tot auzit îndemnul să nu vă mai gândiţi la dietă ca la o dietă care vine şi trece, ci ca la un regim de viaţă cu care, practic, vă măritaţi sau însuraţi, după caz.

Nu ştiu cum primiţi voi această recomandare, dar multă vreme eu am întâmpinat-o cu tradiţionalul „mă laşi?!”.

Şi a trecut nişte apă pe preferata mea, Sena, până când am început să pricep ce vrea sfatul ăsta de la mine şi în cât de bine îmi poate schimba viaţa, dacă nu aş mai fi atât de catâr.

Am jucat ani întregi în piesa proastă a dietei care te subţiază pentru că strângi din dinţi până nu mai poţi, şi apoi, când scapi în, scuzaţi, troacă, te rotofeşti mai mult decât oricând. Parcă eram pe baterii, luam totul de la început iar şi iar şi iar fără să mă gândesc deloc că ceva este atât de putred, încât trebuie schimbat din rădăcini.

Eram tânără, ne-vergeturizată şi dornică de siluete de primăvară-vară. Organismul a obosit, s-a plictisit şi de slăbitul meu nu prea s-a mai sinchisit. Una, două, eu mă plângeam de epuizare. Nu mâncam ca să mă hrănesc, ci, ca să slăbesc sau să mă ghiftuiesc din răzbunare pe vreo cură dură.

Slavă Domnului, nu m-a lovit nicio problemă dramatică de sănătate din cauza acestei alimentaţii în zig-zag, dar nici nu vreau să ştiu vreodată cât de aproape am fost să păţesc ceva. Cert e doar că a venit un moment în care am înţeles că joaca asta de-a balonul trebuie să înceteze, iar silueta mea are nevoie de schimbări permanente, până la adânci bătrâneţi, vorba basmelor, ca să reziste. O să vă înşir mai jos schimbările pe care le-am îmbrăţişat şi rareori le-am trişat.

Adio, fast-food!

N-a fost uşor să spun asta, după ce am simţit pe pielea mea că teoria cu dependenţa este cât se poate de reală. Prin facultate – şi chiar şi după – am avut perioade în care am început să înlănţuiesc zilele cu mese luate din meniuri rapide şi ieftine. Dacă treceam de trei zile la rând, în a patra intram într-un soi de sevraj fast-food-istic.

Cel mai mult m-am chinuit o lună în care aproape în fiecare zi mă duceam ca teleghidată spre un fast-food. |mi amintesc precis două astfel de perioade în viaţa mea şi nu sunt absolut deloc printre cele plăcute. Am citit despre fast-food şi efectele lui, le-am simţit şi pe mine când eram prima la coadă în fiece zi şi am decis să îl scot din distribuţia alimentară a vieţii mele.

O rămăşiţă din dependenţă a rămas – cam o dată la 2-3 luni începe să îmi dea târcoale o idee de meniu care mă bântuie până se plictiseşte. Recunosc că am şi călcat strâmb şi am nimerit într-un fast-food acum 6 luni. Dar relaţia mea cu mâncarea rapidă s-a răcit groaznic. Şi uite cum am tăiat nişte kilograme bune de pe lista celor care tot reveneau.

Rămas bun, suc acidulat!

Am fost cu toţii implicaţi într-o relaţie de lungă durată cu cel puţin un fel de băutură carbogazoasă dulce şi, de obicei, ştim din start cine părăseşte pe cine. Bănuiesc că aţi aflat despre cantitatea deloc de neglijat de zahăr pe care o ascund aceste sucuri – aş vrea să-l văd eu pe ăla care, conştient de dozele implicate şi riguros cu programul lui sportiv, îşi mai permite să dea gata o sticlă mare sau giga-mare, ca pe vremuri.

Cu alte cuvinte, când o să vă răspundeţi la întrebarea câte ture de stadion ar trebui să dau ca să nu se vadă deloc că am băut 2 litri de suc nu-ştiu-de-care, o să regândiţi totul. Eu, când am gânduri de subţiat, ocolesc elegant aceste produse. Când sunt la menţinere, mai evadez în câte un pahar. Niciodată mai mult. Şi în plus, să vă spun un secret – blenderul poate fi lejer cel mai bun prieten al omului.

Rămâneţi cu bine, carbohidraţi răi!

Răi în ceea ce priveşte urmările (vezi faimoşii colăcei abdominali, la care contribuie semnificativ), că aşa ei sunt buni de s-a terminat cu lumea. |n oala asta arunc napolitanele, prăjiturile, patiseriile (da, inclusiv febleţea mea franţuză – croissantul) şi mai completaţi voi că mie mi-a plouat destul în gură 🙂

Desigur că nu mă pot lega la ochi de fiecare dată când îmi iese în cale o cofetărie sau când nimeresc la vreo petrecere presărată cu ispite. Dar, de la consumatul zilnic la consumatul de maaaaximum 4-5 ori pe an, ce spuneţi? Cine se strâmbă a nu se poate să afle că nu-l cred – am testat pe mine.

Prăjelilor, luăm o pauză!

Mă ştia toata scara blocului, mică fiind, drept prinţesa totoşilor. Aşa le poceam eu numele cartofilor prăjiţi care mă cuceriseră iremediabil. Nu mai existau prăjituri pe lume, nu mai voiam să aud de irezistibila vată pe băţ, atâta vreme cât aveam castronul cu totoşi asigurat.

Purtăm cu noi de-a lungul vieţii gusturile copilăriei şi, vă daţi seama că îi ador. Dar ne întâlnim mult mai rar, în câte o farfurie mititică, nicidecum un castronoi. Sunt 5 luni de când nu i-am mai invitat în meniul meu şi nu am regrete. Cum nu regret nici faptul că mănânc cârnaţi – o altă slăbiciune de-a mea, cu condiţia să fie de casă – numai când Crăciunul o „impune”. Ouăle prăjite nu popopesc în viaţa şi în tigaia mea mai des de două ori pe an. Şi iată cum s-au mai topit nişte kilograme care atârnau de la prăjelile pe care le îngrămădeam în meniuri.

Concluzia

Fireşte, există şi lucruri oarecum îngrăşătoare pe care nu le pot izgoni aşa uşor cum am făcut cu cele înşirate până acum. Pâinea mea integrală făcută în casă, vinul roşo-seco-delicios, feluritele soiuri caloricioase de brânză, fructele uscate-aromate – toate sunt săptămânal în jurul meu şi aşa vor şi rămâne.

Dacă le-aş alunga, aş intra în veşnicul şi obositorul cerc slăbit-îngrăşat-slăbit-îngrăşat. Kilogramele se topesc mai greu acum, nu ca pe vremurile restricţiilor fără cap, dar, cel mai important, nu se mai întorc. Poate că a venit vremea să vă faceţi listele voastre – cea neagră, cu alimente de evitat, cea gri, cu cele la care nu puteţi renunţa aşa uşor şi cea roz, pe care să puneţi alimentele care vă fac bine, vă ţin sănătoşi şi supli. Apoi, jonglaţi cu ele, fără să mai aplecaţi vreodată urechea la gogomănii de tipul – „slăbiţi 10 kilograme în 5 minute!”.

Poveştile pe tema siluetei continuă zi de zi pe blogul www.pofticioasa.ro.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Andra Nastase - Redactor
Nascuta intr-o familie cu bunici iscusite la gatit, din ale caror maini ieseau prajituri demne de Cartea Recordurilor categoria Gusturi Divine, inzestrata cu un metabolism extrem de capricios, a se citi lenes, si indragostita de tot ce inseamna delicatesa pe lumea asta, Pofticioasa scrie despre telina ...
citește mai mult