Grija unei sarcini nedorite este printre primele pe care vrem să le tăiem de pe lista personală, iar acum avem atâtea opţiuni, încât numai informate trebuie să fim.
Steriletul, cu bune şi rele, cu mituri şi laude, intră şi el în rândul opţiunilor şi merită luat în calcul.
Luaţi hârtie, treceţi pe ea motivele pro şi contra, apoi decideţi dacă vă merită încrederea au ba.
Cu parteneri care se opun deseori, ca să nu spun mereu, folosirii prezervativului pe motiv că nimic nu mai e la fel (de bine) cu el, alegerea metodei contraceptive ne va cere timp, informare şi până la urmă, şi o doză de risc. Nu ştiu altele cum sunt, dar eu vreau să aflu din start două lucruri despre posibilul viitor aliat al meu în lupta cu o sarcină pe care încă nu mi-o doresc – ce eficienţă are şi ce relaţie are cu hormonii, câţi eliberează, în ce fel, cum mă afectează etc.
Steriletul de care vorbim astăzi nu este chiar din seria celor care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Acum vreo doi ani, un studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice spunea că mai mult de 75% dintre românce nu au auzit de sterilet sau de diafragmă. În schimb, 88% dintre românce ştiu ce este şi cum se foloseşte un prezervativ, 79% ştiu despre pilule contraceptive, iar 49% ştiu despre contracepţia de urgenţă. La polul opus, doar 8% au auzit despre spermicide şi aproximativ 10% despre plasture, contraceptive injectabile sau inel.
Steriletul este un mic dispozitiv intrauterin (de obicei în forma literei T), devenit faimos prin anii ’70, pe care numai medicul tău ginecolog îl va introduce şi îl va scoate (cu anestezie sau nu) şi care te poate proteja de o sarcină nedorită cu o rată de succes de aproximativ 99%. Deci cam cât au şi pilulele contraceptive.
Spre deosebire de anticoncepţionale, cărora cumva le duci grija toată ziua, căci trebuie înghiţite, de sterilet vei uita că există, deoarece, dacă totul merge bine, îl poţi purta între cinci şi zece ani, în funcţie de model, fără să îţi mai baţi capul.
Steriletul este implantat în uter, iar firele lui de control – care îi permit doctorul să îl scoată, dar şi ţie să îţi dai seama că e în poziţia potrivită – ajung până în vagin. Ca să lămurim asta din capul locului – nu le vei simţi în timpul actului sexual, dar dacă asta se întâmplă, ele pot fi scurtate de către ginecolog.
De asemenea, steriletul în sine nu reprezintă niciun pericol pentru penis, care nu ajunge până la dispozitiv, în uter.
Există varianta de cupru şi există varianta pe bază de hormoni. Ambele tipuri au aceeaşi misiune clară – să atace şi să ucidă spermatozoizii. În plus, acţionează şi în zona unde ar încerca să se implanteze şi un eventual ovul fecundat.
Cel hormonal distruge spermatozoizii şi face mucusul din colul uterin atât de gros şi lipicios, încât sperma nu mai poate trece pe acolo, spre uter. Cuprul este toxic pentru spermatozoizi şi face ca uterul şi tuburile falopiene să producă un lichid care dăunează spermei. Cel cu cupru poate acţiona şi 10 ani de la introducere, cel hormonal – 5.
Păi avantajul numărul 1 este acea cifră mare de protecţie de care vă spuneam – 99 %. Apoi, se mai spune că cel hormonal reduce cantitatea sângerării la menstruaţie, dar şi crampele. Unele studii îl laudă şi pentru că ne-ar feri de cancerul de endometru, iar unele voci spun că în cazul lui nu există acel risc al luării în greutate de care auzim uneori vorbindu-se în cazul pilulelor.
Ajungem, şi la riscuri şi aflăm că cel de cupru ar fi pe dos faţă de colegul lui – adică ar putea provoca menstruaţii mai consistente şi mai dureroase. Există şi riscul – extrem de mic, e drept – ca dispozitivul să perforeze uterul, cel mai adesea când este introdus. Apoi, trebuie spus şi că uterul îl poate expulza în vagin, de obicei în primele luni după introducere.
Să nu uităm nici că steriletul nu ne protejează de bolile cu transmitere sexuală, deci este o soluţie pentru o relaţie stabilă, de durată. Poate la dezavantaje trebuie să punem şi costul ridicat al dispozitivul şi al implantării lui – câteva sute de lei.
Se spune că dispozitivul intrauterin este un prieten mai de nădejde pentru femeile care au fost însărcinate. Cele care nu au fost, pot simţi dureri şi crampe după ce sterilet este implantat. Dar nu este o regulă şi nu înseamnă că ele ies din discuţie când vorba de această metodă contraceptivă.
Steriletul s-ar putea să nu fie alegerea potrivită dacă aveţi o boală cu transmitere sexuală sau aţi avut cu trei luni înainte de implantare, aveţi o infecţie activă în vagin sau col, aveţi o boală inflamatorie pelvină, luaţi anticoagulante, aveţi o infecţie uterină după naştere, aveţi o alergie la cupru.
Oricum, acestea nu sunt unicele contraindicaţii, o discuţie cu medicul este obligatorie înaintea alegerii steriletului. Simt că vă mai stă o întrebare pe limbă aşa că vă spun că studiile nu au arătat că dispozitivul intrauterin poate afecta fertilitatea pe termen lung. Cu alte cuvinte, ea revine la normal după îndepărtatea lui.