Laura Cosoi: „Nu mă ridic de la masă sătulă!”

Este ora 10.00. Vorbesc cu Laura la telefon despre vestimentaţia de la şedinţa foto ce urma să înceapă peste o oră jumătate. Spre surprinderea mea, dar cu un ton amabil, îmi spune că nu se omoară după bustierele de sport. Că atunci când merge la yoga poartă un tricou bărbătesc şi pantaloni largi.

Hmmm, va fi o zi interesantă. Dacă nici ea ce arată perfect în măsura 34 nu prea vrea să pozeze astfel. Sunt intrigată!

Şi mai aveam o nedumerire. Cum tocmai ea, care clar nu arată precum o gurmandă, să gătească zeci de preparate, să petreacă ore în şir în bucătărie, să participe la un show precum MasterChef, să scoată o carte de reţete…

Recomandări

Alina Eremia: Sportul îi dă energie pozitivă

Andreea Diaconu ne arată ce să purtăm la plajă vara aceasta!

Trebuie să investighez. Ajung cu hainele. Laura era deja la machiaj. Mai lucrasem cu ea, o mai văzusem de zeci de ori, însă nu observasem cât de albaştri sunt ochii ei. Acum străluceau.

Laura joacă teatru. Pe scenă o puteţi vedea în “Hamlet” în regia lui Marcel Ţop, la Nottara, alături de Maia Morgenstern şi o sa reînceapă în curând în “Portret la Minut” realizat de Dragoş Moştenescu. În timp ce Dana Argeşan aplică în mod magic fardurile începem şi interviul.

Discuţia debutează cu activitatea ei despre blogul lauracosoi.ro de care se ocupă în totalitate.

“Merg la spectacole. Imediat după nu vorbesc cu nimeni –  încep să scriu pentru blog impresii la cald. Am o rubrică de artă şi recomand ce mi-a plăcut. Nu fac critică. Totul este subiectiv, contează experienţa personală.” Merge la TIFF pentru filme, nu mai iese din cinema. Îi plac filmele franţuzeşti. Laura a ajuns la vârsta la care apreciază timpul liber şi indiferent de cât de puţin este trebuie să fie de calitate.

“Dacă văd un film trebuie să găsesc unul bun. Dacă vreau să mă relaxez, merg la masaj”. Apropo de relaxare, este bine să fim relaxaţi în sălile de cinema şi la teatru, însă nu atât cât să mâncăm. Iată cum simt protagoniştii de pe scenă aceste gesturi. “Mi se pare o lipsă de respect să laşi telefonul să sune, să mănânci la teatru. Nici la cinema, nu sunt de acord să se mănânce floricele.” Continuă: “Sunt cel mai bun spectactor, merg fără păreri preconcepute, merg pentru actori, pentru regizori, pentru piesă, pentru film. Abia la final mă documentez.

Asta mi se întâmplă şi când sunt pe scenă. Am observat că se întâmplă ca oamenii să purice, să judece. De ce Shakspeare trebuie să fie în versuri? Bucură-te de ceea ce e acolo, nu trebuie să fie altfel, este aşa cum e.“ Apoi continuă râzând: “Nu pot fi calm, sunt român!”

Discuţia rămâne suspendată…

Continuă pe un ton optimist. “Câteodată am chef de desene animate. Mă uit cu iubitul meu la Tom şi Jerry.”

Se apropia ora mesei, mutăm discuţia către mâncare şi competiţii. “În primul rând, mi s-a dat o şansă la Masterchef.  Simplul fapt că mi-am păstrat cumpătul în situaţii limită, inventivitatea a fost la cote maxime, am avut parte de doze mari de adrenalină, am gătit noaptea, nu am avut altă viaţă în rest, a fost una dintre cele mai intense experienţe. Aşa a apărut şi cartea. Oricum, foarte des în interviuri şi viaţa reală eram întrebată despre meniul meu.“

Cum s-a pregătit pentru carte? “Nu am făcut ceva forţat, totul a fost atât de firesc, am fost la cumpărături, am gătit, am pozat şi apoi au mâncat prietenii”.

Apoi continuă: “Am probleme cu bila, nu am crize, dar nu înţeleg oamenii care mănâncă excesiv şi alimente ce le dăunează. E o chestie psihologică, mi se pare ca şi în vacanţă trebuie să ai grijă de sănătatea ta. Sunt atentă la organism. Am avut o perioadă în care nu am mâncat deloc mere, citrice de la o hiperaciditate. Am început să ascult, să înlocuiesc ceea ce nu îmi face bine.”

Laura este foarte hotărâtă când spune aceste lucruri. Când spune ea asta şi când vezi ce siluetă are, să mănânci puţin şi sănătos pare cel mai uşor lucru de pe pământ…

Concluzionează: “Nu există decât foarte rar mâncare delicioasă şi sănătoasă.”

Însă pentru a da gust alimentelor sănătoase foloseşte condiment naturale, nu foloseşte amestecuri. Îi plac arome precum cuişoarele, lemongras, coriandru, usucă busuioc. O întreb la ce foloseşte coriandru. Răspunde instant, ca la un test grilă: ”Dorada cu coriandru, mujdei, pui la cuptor. Mai pun corindru în supe, sos de curry, pui cu cocos şi corinadru.” Ştie că la sfârşitul şedinţei foto vom merge la un restaurant spaniol şi internaţional şi consultă meniul on-line. Alege piept de raţă în sos de fructe de pădure. Nu este sigură ce fel de garnitură vrea. Încă. Dar îi este foame. Credeam că este vegetariană.

“Am renunţat la vegetarianism. 4 ani nu am mâncat carne. La un moment dat am început să fac sport intens, iar analizele erau proaste. Aveam nevoie de proteine. Nu mănânc mezeluri, mănânc vită, uneori porc. Mănânc prosciutto! Încurajez ritualul mesei în familie.

Sunt curioasă cum asociază alimentele: Nu ţin cont de asta, însă am o limită. Nu mă ridic de la masă sătulă! Nu îmi place senzaţia de saţietate.” Hmmm, este cel puţin ciudat. Intervievând foarte multe persoane despre cantităţile din farfurie am observat că răspunsurile sunt foarte subiective şi filtrate prin măsura fiecăruia. Unii spun că mănâncă mult şi asta înseamnă de fapt 3 linguri, alţii afirmă că nu exagerează însă au o farfurie plină… Depinde la ce te raportezi.

Să vedem care este meniul Laurei.

La micul dejun optează fie pentru fulgi şi lapte ori seminţe, iaurt şi banană sau fructe ori sucuri naturale. Alteori alege un ou fiert, brânză, miere, ceai sau cafea. Însă fulgii cu lapte sunt de bază. “Nu beau cafeaua pe stomacul gol. Mai am o masă pe la trei şi una pe la şapte. Mănânc vită, supă, brânză de capră, vita marinată cu tequilla şi usturoi şi verdeaţă la grătar. Mănânc şi pizza, am o variantă de pizza fără aluat. Găsiţi în cartea “Rămâi la masă” şi pe blog reţetele!”

Să fie oare pofticioasă? Îmi este în continuare greu să nu asociez bucătăritul din pasiune fără pofte culinare.

“Nu pofticioasă. Nu! Îmi place să gust, dar nu sunt pofticioasă!” răspunde scurt şi la obiect Laura.

Acum 2 ani, pe când împlinea 30 de ani, declara într-un interviu pentru revista noastră că se simte siguranţa de sine mai mult ca niciodată. Cum e acum? “Rămân la aceeaşi părere, acum îmi doresc ca Dumnezeu să-mi lase ceea ce am. Ce va fi în plus, va fi! Aceasta a fost dorinţa de ziua mea.”

Mutăm discuţia către sport.

“Îmi place să alerg, să înot, yoga de câteva ori de relaxare, pentru exerciţii de respiraţie.

Nu îmi plac sporturile, există pragul ăla psihologic ca să fac lucruri noi. Am făcut sport când eram mică, pentru mine efortul este un prag psihologic. Acum motivaţia este să arăţi bine, pentru sănătate, când nu ai o miză. Oamenii nu trebuie să-şi aleagă etaloane prea sus,  cure drastice, sport dus la extrem.” Crede în echilibru.

În timp ce ne pregăteam pentru fotografii, se apropie două adolescente timid. Cea şatenă îşi face curaj, merge spre Laura cu fac o fotografie. La sfârşit se pupă pe obraz. Are oare mulţi prieteni? Instinctul îmi spune că nu. “Prieteni buni am din copilărie. Zece prieteni buni”, răspunde ea.

Cât timp a stat fără să facă sport? “Când sunt în proiecte, mănânc mai puţin, mai atent. Nu pot face sport. Nu dansez decât o dată pe an, la >… E parte din mine. Eu sunt dans! Nu ştiu să număr, nu calculez – pur şi simplu, atunci când aud muzica dansez. Aşa cum mă duc paşii. Este o refulare, în copilărie trebuia să respect tot felul de reguli la concursuri. Îmi place să dansez cu partener şi să fiu aplaudată la final.”

Fotograf: Adrian Stoicoviciu
Make-up artist: Dana Argeşan
Hair-stylist: Alina Marin, fht.ro
Vestimentaţie şi accesorii sport: Intersport, Adidas, Strike a Pose
Mulţumim centrului comercial Promenada şi restaurantului Entre Aromas – Sky Tower