De ce eu mă îngraş şi tu nu?

Dacă insulina îngraşă oamenii, de ce îi îngraşă doar pe unii? La urma urmei, toţi producem insulină şi totuşi există o mulţime de persoane suple şi care vor rămâne suple toată viaţa.

Se pare că este o chestiune care ţine de natură – de predispoziţia noastră genetică – nu una de creştere şi nici de diversele aspecte ale alimentaţiei şi/sau stilului nostru de viaţă.

Cât se arde, cât se acumulează

Explicaţia constă în faptul că hormonii nu acţionează într-un vid, iar insulina nu face excepţie. Efectul unui hormon asupra unui ţesut anumit sau asupra unei anumite celule depinde de o mulţime de factori atât din interiorul, cât şi din exteriorul celulelor, susţine nutriţionistul american Gary Taubes în „De ce te îngraşi”.

Recomandări

Modelează-ţi silueta cu procedura la care apelează vedetele!

Băutura energizantă cu 20 de calorii care scade riscul de AVC și boli de inimă

Putem vedea insulina în acest context ca fiind un hormon care determină modul în care sunt partajate cantităţile de combustibil în organism. După o masă, insulina şi diversele enzime pe care le influenţează, cum ar fi LPL, determină ce proporţie din diverşii nutrienţi se va trimite la ţesuturi şi la care ţesuturi anume, cât de mult se va arde, cât de mult se va acumula sau cum se va schimba acest combustibil cu necesităţile şi cu trecerea timpului.

Stocarea energiei

Să ne închipuim insulina şi aceste enzime ca determinând direcţia arătată de acul indicator de la bord, acesta spunându-ne care este proporţia partiţionării combustibilului. Să ne închipuim că este ca indicatorul de benzină din maşină dar în loc ca la extrema dreaptă să avem semnul de Plin, avem Grăsime, iar în stânga în loc de Gol, avem Energie.

Dacă acul este la dreapta – spre Grăsime – asta înseamnă că insulina a distribuit o cantitate exagerat de mare din caloriile din alimentaţie spre acumularea de grăsime, în loc să o trimită la muşchi, pentru producerea de energie. În acest caz, vei avea tendinţa de a te îngrăşa şi vei avea mai puţină energie disponibilă pentru activităţile fizice, deci vei avea în acelaşi timp tendinţa de a fi sedentari. Cu cât acul este mai spre dreapta, spre stocare, cu atât mai multe calorii vor fi depozitate şi cu atât vom fi mai graşi. Dacă nu vrem să devenim sedentari, evident, va trebui să mâncăm mai mult, pentru a compensa pierderea acestei energii în ţesutul gras. Persoanele care trăiesc la această extremă a indicatorului sunt cele atinse de obezitate morbidă.

Atunci când acul indică direcţia opusă – spre Gol – ardem un procent exagerat din caloriile consumate. Vom avea din belşug energie pentru activitatea fizică, dar foarte puţin se va acumula ca grăsime. Vom fi activi şi supli (exact aşa cum trebuie) şi vom mânca moderat. Cu cât suntem mai departe în direcţia aceasta, cu atât mai multă energie vom avea pentru activităţile fizice şi cu atât mai puţină vom depozita – cu atât mai subţiri vom fi.

Ce determină direcţia indicată de ac?

Răspunsul nu este atât de simplu, nu ţine doar de cât de multă insulină ai secretat, deşi probabil că în parte aşa este. Alt factor important este şi cât de sensibile se întâmplă să fie celulele tale la insulină şi cât de rapid îşi vor pierde această sensibilitate – proprietate numită „rezistenţă la insulină” – ca reacţie la insulina secretată. Această idee a rezistenţei la insulină este absolut esenţială pentru înţelegerea cauzelor din care ne îngrăşăm şi de asemenea a multelor boli asociate cu această îngrăşare.

Epidemia de obezitate

Nu numai că avem acum mai mulţi copii obezi decât oricând în istorie, dar cele mai multe studii relatează că ei sunt deja vizibil graşi încă de la vârsta de 6 luni, un femomen care evident nu are nici o legătură cu comportamentul lor. Copiii graşi se nasc în mod normal din părinţi graşi, în parte din cauza modului în care genele controlează secreţia de insulină, enzimele care sunt activate de insulină şi modul în care devenim rezistenţi la insulină. Este aproape sigur motivul pentru care mamele obeze, mamele diabetice, mamele care câştigă imens în greutate în timpul sarcinii (diabet gestaţional) au cu toatele tendinţa de a avea copii mai mari şi mai graşi. Aceste femei au tendinţa de a fi rezistente la insulină şi au niveluri ridicate ale zahărului din sânge. Astfel, când ne îngrăşăm, avem mult mai multe lucruri la care să ne gândim, în afara sănătăţii noastre. Şi copiii noştri pot să plătească, iar după ei copiii lor. Cu fiecare generaţie, problema s-ar putea să devină tot mai greu de rezolvat.