Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă – „Lacrimi de zahăr”!

Încerc să-mi imaginez diverse scene din primii mei ani de viaţă care m-au transformat în mâncăcioasa emoţiilor – pesemne că la prima julitură zdravănă în genunchi bunica mea a avut la îndemână o prăjitură cu firmiturile căreia mi-am şters lacrimile.

Apoi, la prima coroniţă obţinută la şcoală sigur am primit şi tort că, deh, premiantă… Primul refuz din partea unui băiat pe care îl lăsam rece s-a tratat, probabil, în frigider cu îngheţată.

Ei, şi aşa am ajuns eu să mă refugiez în braţele domnului Zahăr la bine, dar mai ales la greu. Certuri, necazuri, încercări, toate rămân la cofetărie. Eu? Plec cu platourile.

Recomandări

TOP 10 diete ieftine, dar eficiente!

Dieta abdomenului perfect!

Stresul examenului meu de licenţă la jurnalism a fost mană cerească pentru un lanţ faimos şi uriaş de restaurante fast-food, nu spui care căci nu mă lasă regulamentul anti-reclamă.

Despărţirea mea de un domn în pragul zilei de naştere a făcut ca vânzările unei anume companii producătoare de dulciuri să crească probabil cu 500%. Deadline-urile acestei meserii care se face cu ochii pe ceas şi cu mâna stângă în punga cu diverse crănţănele au lasat urme rotunde pe silueta mea.

Bine, şi momentele fericite m-au nefericit pe cântar. Diverse vacanţe unde îmi era bine au fost marcate de înghiţirea a 85% din meniul all-inclusive. Şi unele ocazii aniversare s-au tradus în platouri fără număr.

Dar, dacă stăm şi adunăm evenimentele, înghiţiturile şi kilogramele, tristeţea înfulecă mult mai mult. Ca acum, de pildă, când, după un slăbit frumos, un antrenament sportiv de pus în ramă şi cumpărături la raioanele cu S şi M, m-am porcit din cauza unei coloane rupte pentru a 17-a oară sau pe-acolo…

Mâhnită că nu mai sunt căprioara de acum o lună şi amărâtă de cântarul mai staţionar ca apele Dunării, tocmai am fost prinsă în pat cu un ecler (asta e ultima fiţă culinară la mine, să savurez interziciunile în dormitor, la răcoare şi relaxare). M-am mai împiedicat şi de o cutie de îngheţată de cafea şi am interpretat semnul ca pe o obligaţie aproape samuraică de a o da gata pe toată şi uite aşa silueta mea cioplită nu e foarte fericită.

Lacrimi de zahăr

Psihologii care se ocupă de cazurile unor pacienţi cu tulburări de alimentaţie spun că, din calculele lor, 75-80% dintre situaţiile de mâncat în exces sunt cauzate de emoţii. Recunosc şi ei că tiparul mâncatului emoţional este învăţat din copilărie şi că, cel mai bine, ar fi ca părinţii să evite cu orice preţ să îi crească pe cei mici cu ideea că între mâncare şi sentimente ar fi vreo legătură.

Minunat, mă bucur pentru generaţiile care vin din urmă şi pentru familiile puse în temă, dar ce facem noi, copiii deja corupţi, transformaţi în adulţi care dăm iama în savarine după neînţelegeri cu şeful? Păi altă soluţie nu avem, dragilor, decât să ne reeducăm. E de muncă, aşa că dacă mai vreţi să vă înfigeţi în vreun fursec, de supărare, ăsta e momentul.

Centrul de reeducare pentru mâncăcioşii emoţional

Adevărul gol-goluţ este că misiunea asta dificilă, de a rupe legătura dintre emoţii şi ingrediente, ne revine nouă şi numai nouă. O să treacă multă apă pe Dunăre şi multe calorii pe gâtul nostru până când veţi înţelege pe deplin asta şi veţi acţiona în consecinţă. O să auziţi îndemnuri de genul când vă vine să mâncaţi de tristeţe, bucurie sau stres, mai bine ieşiţi repede la o plimbare. Alternativa sună cu adevărat dezolant, sunt conştientă.

Vă pot spune însă ce funcţionează în cazul meu: cumpărăturile de haine – fie de stradă, fie de sport – cumpărăturile de bijuterii, de cărţi, de produse naturale sănătoase – vezi ciocolata neagră cu un conţinut de cacao de-ţi stă inima în loc, mersul la sală – am tras de nenumărate ori de mine să merg la sală când cheful nu mă dădea afară din casă şi niciodată, dar absolut niciodată nu am regretat.

O să fie greu, nimeni nu spune că o să fie floare la ureche să săriţi pe o rochie sau pe nişte cercei (sau pe iubit, de ce nu) când sunteţi veselă/ tristă/ stresată, dar oglinda, organismul şi silueta vă vor mulţumi. De când am conştientizat capcana mâncatului emoţional, întipărit în mintea mea pe când eram de o şchioapă, visez ziua în care îmi voi alina fiul rănit, obosit sau doar muştruluit cu o delicioasă….salată de fructe.

Vă dau sfaturi pentru siluete fine şi vieţi active şi pe www.pofticioasa.ro.