Voluntariatul, o experienţă de bifat o dată-n viaţă!

Ştiaţi că Organizaţia Naţiunilor Unite consideră că rata crescută a voluntariatului în Danemarca este unul dintre motivele pentru care aceasta este cea mai fericită naţiune din lume? 43% dintre danezi participă în diverse programe de voluntariat. Înseamnă că ştiu ei ce ştiu…

Cum stă România în statisticile privind voluntariatul? Prost. Doar 14% dintre români au făcut voluntariat în 2013, cei mai mulţi fiind studenţi sau angajaţi cu studii superioare, iar domeniile în care s-au implicat sunt serviciile sociale şi protecţia mediului, rezultă dintr-un studiu naţional realizat de Centrul de Marketing şi Prognoză Socială.

Studiul naţional „Responsabilitatea socială individuală în România” arăta că principalele motive pentru care cetăţenii nu se implică în acţiuni de voluntariat sunt lipsa de timp (34 la sută), informaţiile limitate privind oportunităţile de voluntariat (34 la sută) şi dificultatea de a găsi o cauză în care să creadă (16 la sută).

Recomandări

Ţine cont de aceste sfaturi pentru a avea o relaţie de lungă durată!

Nou-născuta lege a voluntariatului

Dar, dincolo de aceste statistici, voluntariatul face primii paşi legali şi în ţara noastră. În 2014 a fost adoptată legea volutariatului, care reglementează participarea persoanelor fizice, neremunerată şi bazată pe decizia liber consimţită a acestora, la activităţi de voluntariat organizate de persoane juridice de drept public sau de drept privat fără scop lucrativ.

Legea mai prevede că organizaţia gazdă va elibera, la cererea voluntarului, un certificat de voluntariat la care este anexat un raport de activitate. Desigur, pentru mulţi, cea mai importantă prevedere a actului normativ este că de acum înainte voluntariatul va fi recunoscut ca experienţă profesională.

Voluntariatul, recomandat de psihologi

Tot mai multe cercetări indică activitatea de voluntariat drept una excelentă pentru echilibrul psihic, dar şi pentru atingerea acelei stări de fericire după care toată lumea aleargă într-un fel sau altul. Neurologii îl recomandă chiar drept metodă de a scădea riscul unor boli neurologice.

Lăsând însă la o parte toate aceste îndrumări, experienţa în sine trebuie trăită. Nu mă refer la voluntariatul care va fi echivalat la CV, ci la acela pe care îl veţi face din inimă, fără absolut niciun interes. Sunt case de bătrâni unde puteţi merge, cămine de copii unde, cu siguranţă, cineva se va bucura de două mâini de ajutor, sunt bolnavi de diverse afecţiuni care nu doar că acceptă, dar au nevoie disperată de sprijin, sunt instituţii implicate în serviciile sociale cărora le-ar prinde bine forţă de muncă în plus.

Sper să vă roadă curiozitatea să aflaţi de ce sunt atât de înnebuniţi suedezii după voluntariat şi să îi daţi o şansă. Ş-apoi să mă căutaţi şi să-mi spuneţi că trebuia să pun un „măcar’ în titlu – „de bifat MĂCAR o dată-n viaţă”…