Asigurarea de malpraxis protejează cu adevărat pe cineva?

În prezent, domeniul medical se confruntă cu un vid legislativ în ceea ce priveşte reglementarea instituţiei malpraxis-ului medical. Această lacună a legiuitorului duce la o practică medicală defensivă izvorâtă din lipsa unui filtru de protecţie a medicilor în faţa acelor cazurilor de malpraxis intentate abuziv.

Acuzaţiile de malpraxis au devenit în ultimul timp o rutină, iar medicilor li se creează o imagine negativă, chiar şi când aceste acuzaţii nu sunt soluţionate în defavoarea lor.

Reglementarea lacunară a malpraxis-ului medical duce la dezvoltarea unei medicine defensive, dăunătoare nu doar pentru medic şi pentru pacient, ci şi pentru întregul sistem de sănătate. Astfel, consecinţele sunt creşterea costurilor şi lipsa de răspundere a asiguratorilor, ceea ce împiedică evoluţia şi dezvoltarea sistemului de sănătate. Legislaţia actuală care guvernează malpraxis-ul medical creează confuzie şi, din păcate, conţine o terminologie neadecvată, ce creează o falsă impresie cum că doctorul nu ar răspunde pentru faptele sale. 

Recomandări

Tratamentul oncologic, cu 18% mai eficient în urma terapiilor personalizate!

Astăzi, legislaţia malpraxis-ului nu este unitară, prevederile ce reglementează aceasta instituţie putând fi găsite în mai multe texte de lege. Structurarea prevederilor legale într-o singură lege va aduce un plus subiectelor de drept vizate de aceste reglementări; este singura modalitate prin care acestea ar putea înţelege şi conştientiza toate drepturile pe care le au şi obligaţiile pe care trebuie să le îndeplinească intr-un caz de malpraxis medical.

Este foarte importantă stabilirea, în mod clar, a obligaţiilor medicului faţă de pacienţi, deoarece medicii, ca şi avocaţii, au o obligaţie de diligenţă, trebuie să depună toate eforturile şi să implice toate cunoştinţele şi mijloacele medicale pe care le deţin pentru a obţine un rezultat. Însă, atenţie, trebuie subliniat faptul că medicilor nu li se impune să obţină acel rezultat!
Există, totuşi, o categorie de medici a căror obligaţie faţă de pacienţi poate fi interpretată ca fiind una de rezultat, şi anume medicii esteticieni, care se ocupă cu schimbarea imaginii unei persoane. De asemenea chirurgii sunt o altă categorie de medici foarte expusă la procesele de malpraxis, datorită riscului cu care se confruntă zilnic, prin natura activităţii lor., explică Boiana Berchi, Partener McGregor & Partners.

Lipsa unor prevederi speciale clare are următoarele consecinţe: un caz de malpraxis medical care, teoretic, trebuie analizat şi soluţionat de Comisia de malpraxis din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică, va fi în realitate soluţionat de instanţa penală, pe baza prevederilor de procedură penală. Această comisie este cea care ar trebui, pe baza prevederilor speciale, să cerceteze şi să decidă cu privire la fapta comisă, vina şi legătura de cauzalitate. Cu toate acestea, Codul de Procedură Penală conţine o prevedere conform cărei hotărârea luata de comisie cu privire la un caz de malpraxis nu are putere de “lucru judecat” în faţa hotărârii instanţei penale.

Această reglementare poate crea falsa impresie că, odată ce o comisie a decis cu privire la un caz de malpraxis, disputa este finalizată.  Adevărul este că modul neclar în care este reglementat malpraxis-ul medical în legislaţia naţională are repercusiuni asupra modului în care specialistul îşi va exercita activitatea, prin practicarea unei medicini defensive şi reţinute., adaugă Boiana Berchi, Partener McGregor & Partners.

În opinia noastră, actuala legislaţie lasă descoperiţi în faţa posibilelor cazuri de malpraxis medicii şi pacienţii în primul rând! Chiar dacă aceştia au semnat o poliţă de malpraxis, asiguratorul găseşte o modalitate legală prin care nu va fi obligat la plata sumei asigurate în cazul unui malpraxis. În acest caz, pacienţii vor încerca să recupereze prejudiciul de la medici, care adesea nu au mijloacele necesare să plătească.

Medicii ar trebui să beneficieze de poliţe de asigurare pentru malpraxis care să le asigure în realitate riscurile şi să le permită să îşi desfăşoare activitatea fără constrângeri. Aceştia trebuie să fie asiguraţi cu adevărat, iar în cazul unui malpraxis asiguratorul să plătească pacientului suma corectă stabilită de instanţă de judecată, în limitele impuse de poliţa de asigurare.

Sursa: firma de avocatură McGregor & Partners S.C.A