Cât am clipit noi de zece ori, am lăudat sarmalele de Crăciun şi cozonacul de Paşte a venit iar vara.
Anotimpul care, teoretic, ne predispune la slăbit – transpirăm mult, notăm, dansăm pe la fel de fel de terase şi cluburi şi piscine, avem tarabele din pieţe pline de legume şi fructe, nu prea putem mânca nici mult, nici greu pe caniculă şi tot aşa.
Ar trebui să ne prindă septembrie cu cel puţin 3 kilograme în minus, nu-i aşa? Doar că existe vacanţe. Şi all-inclusive.
Dacă aţi fi jurnalişti şi mi-aţi lua în clipa asta un interviu şi, m-aţi întreba, să zicem, care este cel mai mare regret al meu legat de diete şi slăbit v-aş spune fără să ezit nicio secundă: faptul că n-am gustat nimic, dar absolut nimic de-al locului, când am vizitat Bruxellesul, de un revelion, nu mai ştiu anul.
Mi-a rămas cumva tatuată în minte această situaţie şi mi se pare un moment tare prielnic – suntem în toiul vacanţelor de vară – să v-o dau drept exemplu AŞA NU. După un an în care am mâncat de toate şi n-am mai încăput în nimic, m-a prins revelionul cu chef de ducă.
Atâtea drumuri la cofetării şi toate investiţiile în carbohidraţi mă lăsaseră destul de limitată financiar aşa că îmi amintesc şi acum că am ales destinaţia finalului de an în funcţie de costul biletelor de avion. Bruxellesul a fost chilipirul meu. Am împachetat şi, din greşeală – una care nu se va mai repeta – am luat cu mine şi mustrările de conştiinţă legate de greutate, dietă, mâncare. Am stat patru zile în capitala cartofilor prăjiţi, a pralinelor de tot felul şi a demenţialelor gauffre, patru zile pe care mi le-am făcut singură fripte.
Hotelul avea mic dejun şi atât. Oraşul mirosea tot a mâncăruri gătite, părea o bucătărie uriaşă în care zeci de gospodine vrednice îşi suflecaseră mânecile şi îşi propuseseră să mă înnebunească. Dar pentru că mă strângea nasturele blugilor, nici vorbă să încap în rochie festivă şi cei de la hotel îmi mai lăsaseră şi un cântar în baie, am devenit încrâncenată în ideea unui regim de slăbit, deşi eram cotropită de delicii, era vacanţă şi mai venea şi revelionul.
Aşa că m-am încăpăţânat să slăbesc în cele 4 zile în Belgia cât pusesem pe mine în 4 luni dinainte. O prostie mai mare nici că am comis. Am ochit un Delhaize – tatăl Mega Image-ului românesc – chiar pe strada pe care stăteam şi le-am făcut mare vânzare de salate fără gust, fructe absolut nedelicioase – cum altfel să fie în miezul iernii – şi nişte nuci folosite pe post de gustări. Şi mă plimbam aşa cu sacoşele pline prin cartier, îmi făceam programul de vizite turistice în funcţie de orarul magazinului şi mâncam mai mult în cameră ca să nu mă pomenesc cu ceva meniu ispititor în faţă. Drama dramelor s-a produs pe 31 decembrie când nu am ştiut că magazinul se închide la 14.00, aşa că am rămas fără cele 3 fire festive de salată pentru cumpăna dintre ani. Nu mai ştiu ce am mâncat până la urmă.
Cred că nimic… Aţi pomenit mişcare turistică mai neinspirată? Am şi acum în nări mirosul senzaţional de cartofi prăjiţi, îmi amintesc şi acum cu ce ochi am privit vitrinele marilor ciocolaterii sau cu câtă poftă înfuleca o gauffre o turistă din SUA. Eu m-am dat preocupată de siluetă şi m-am întors în ţară probabil cu 800 de grame mai uşoară, dar cu tone de frustrări. Cred că n-a trecut o lună şi mă consolam cu amandine de-ale noastre, spre exasperarea nasturelui de la blugi.
}ineţi, vă rog, minte acest subtitlu. Ştiu ce spun, sunt păţită şi suferită. Avem alte 340 de zile să ne împrietenim cu leurda, să bem sucuri purificatoare şi să socotim calorii până la epuizare – să nu tulburăm şi relaxarea concediilor cu aceste griji. Nu cocteilurile din vacanţă vă îngraşă peste măsură, nu croissantul de la Paris vă face fermoarul să crape, nu pastele de la Roma vă fac cântarul să urle, nu baclavalele din Grecia sau Turcia vă fac să ocoliţi oglinda.
Ne îngrăşăm în toate weekendurile în care scăpăm în frigidere şi mâncăm ca să uităm o săptămână stresantă, toate sticlele de vin golite la cină, toate prăjiturile de la cofetăria din colţ pe care le cumpărăm o dată la două zile, toate farfuriile pline ochi la unica masă pe care o luăm într-o zi, căci nu mai avem timp nici să respirăm, toate cafelele cu siropuri şi siropele căci nu putem fără ele etc.
Eu mi-am învăţat lecţia belgiană. Ştiu acum că, cu prima ocazie cu care ajung în Belgia mă opresc lângă o gheretă cu frittes şi lângă una cu gauffres şi cer să nu fiu deranjată. Cu experienţa asta în minte, mi-am permis absolut orice dezmăţ culinar în SUA, de exemplu, sau în Thailanda. Da, m-am întors cu 2 kilograme în plus, dar cu sport şi mâncatul meu sănătos de acasă s-au dus cam în 6 zile. Şi nu m-am întors tânguindu-mă că n-am gustat un burger sau că am ales numai salate thailandeze. Atenţie, nu faceţi nici greşeala de vă înfometa şi epuiza la sală înainte de vacanţă, căci atunci n-o să vă ajungă tot all-inclusive-ul din lume ca să vă hrăniţi frustrările alimentare acumulate.
Fiţi voi. Dacă mai ştiţi cum. Dacă vă mai auziţi corpul şi mai ştiţi când îi e foame şi când îi e poftă şi când e sătul. Altfel, rămânem toţi nişte roboţei programaţi să atingă nivelul M sau S sau XS şi să nu se bucure de nimic. Vacanţe frumoase şi gustoase vă doresc!
Aventurile Pofticioasei pot fi urmărite şi pe www.pofticioasa.ro.