Pe două roţi prin Transilvania

Sighişoara. Vineri. 9pm.

După un drum lung, o cină mai-mult-decât-delicioasă la subsolul unui restaurant din mijlocul Cetăţii şi un scurt tur de bine-aţi-venit şi noapte bună, am simţit în sfârşit liniştea din afara Bucureştiului. Îmi era dor de munţi, de verde, de aer proaspăt şi de un cer liniştit.

În acea seară m-am desprins puţin de realitate. Pentru câteva ore, am simţit că nu mai sunt într-un oraş din România. Cetatea Sighişoarei e magică. Te duce în altă lume, una care te face să îţi doreşti să nu mai pleci niciodată!

Recomandări

Sahara – între apus şi răsărit

A doua zi, a început aventura! Trebuie să recunosc, singurul motiv care m-a făcut să accept invitaţia celor de la WWF Romania a fost inaugurarea traseului Sighişoara-Daia (cu BICICLETA!) şi nu am regretat nici o secundă… şi nu am regretat APROAPE nici o secundă… Am pornit dis-de-dimineaţă spre satul Daia, unde urma să participăm la prima ediţie Transilvanian Brunch.

Traseul a fost mi-nu-nat! Un peisaj superb, verde cât vezi cu ochii şi un soare cum nu vezi în Bucureşti. Pauze de poze? Check! Selfie cu bicicleta? Check! Energie? Veselie? Entuziasm? Check, check, check! Când am ajuns la Bruch (după 20 de kilometrii pe două roţi) şi când i-am văzut pe oamenii aceia minunaţi s-au şters din mintea mea toată durerea de picioare şi epuizarea! 

Mâncarea? Nu mi-ar ajunge rândurile să o descriu. Gustări tradiţionale, farfurii pline de culoare, care strigau sănătate şi natură! Şi credeţi-mă pe cuvânt, când o maramureşeancă vă spune că mâncarea e bună, ar trebui să o luaţi în serios! Căci de unde vin eu, cu mâncarea nu se fac glume!

Ziua de Duminică a fost cea care m-a făcut să mă reîndrăgostesc de România. Am ajuns la Mâlâncrav. Un sat în care timpul a stat în loc. Un sat în care nu există telefonie mobilă, unde copiii încă se joacă pe-afară (si se bucură de asta!) şi femeile încă ţes la război minunăţii de covoare şi cămăşi, un loc în care locuitorii au construit o livadă certificată ecologic, unde am avut plăcerea să degust cel mai delicios suc de mere din lume! 

Ce este şi mai minunat? O mare parte din profitul livezii se reinvesteşte în protectele de restaurare, formare profesională şi educaţională a localnicilor şi susţinerea meşteşugarilor din Mâlâncrav.

După vizita la livadă, am avut parte de un prânz şi mai delicios, amenajat în curtea unui colţ de Paradis. Conacul Apafi. Un loc în care aş vrea să “mă pierd” timp de o săptămână măcar, unde promit că dacă vreodată veţi ajunge, nu vă veţi mai dori să ieşiţi din “poveste” niciodată!