Mihaela Bilic: cum supravieţuim vacanţelor all inclusive?

Toată lumea vrea să slăbească până la vacanţa de vară şi aproape toată lumea se îngraşă în vacanţa de vară. 

Nimic mai firesc dacă luăm în calcul cele două motivaţii complet diferite: iniţial, punem mâncarea la colţ ca să arătăm bine în costum de baie, pentru ca apoi să ne relaxăm şi s-o facem lată cu mâncare după pofta inimii. Iar dacă vacanţa e în sistem all inclusive, aşteptaţi-vă la recorduri pe cântar! 

Continuăm să ne mirăm şi să repetăm în fiecare an aceleaşi experienţe, acolo unde ar trebui să luăm în considerare nişte adevăruri care nu au nevoie de demonstraţie: mâncarea este şi va rămâne o plăcere, e normal să fim pofticioşi; voinţa nu se testează expunându-ne la o avalanşă de ispite alimentare, e normal să nu ne putem abţine; nu e realist să ne interzicem produsele cele mai atrăgătoare (dulciuri, fast-food, pizza, sendvişuri), normal ar fi să mâncăm din toate, dar câte puţin.

Recomandări

Gălbiorii – unele din cele mai delicioase şi sănătoase ciuperci

Este pâinea dăunătoare?

Motivaţia şi voinţa noastră funcţionează de multe ori după legea “totul sau nimic”: fie facem totul perfect, ca la carte, fie cedăm şi atunci se alege praful de tot.
Cura de slăbire este şi ea un exemplu al aceleiaşi legi: suntem dispuşi să mâncăm proteic, disociat, absurd, chinuitor, iar când dieta se termină, ne întoarcem la aceleaşi obiceiuri dezechilibrate care au dus la îngrăşare. Nu alimentele sunt de vină în această ecuaţie, nu dulciurile sau cartofii prăjiţi ne îngraşă, ci lipsa noastră de moderaţie, de măsură.

Ne comportăm ca şi cum mâncarea ar dispărea de pe faţa pământului, ca şi cum de mâine nu am mai putea sau nu am mai avea ce să mâncăm. Iar vacanţele all inclusive sunt cea mai grea încercare pentru sistemul nostru extremist de a ne raporta la mâncare; e greu de crezut că nu vom mânca nimic în faţa unei oferte alimentare care depăşeşte orice închipuire aşa că vom mânca TOT.

Nimeni nu-şi pune întrebarea în faţa acelui bufet obscen pentru simţuri dacă îi este foame sau nu. Mănânci de dragul mâncării, de poftă, de curiozitate, de plăcere, de plictiseală. Mănânci şi dacă nu-ţi trebuie, de fapt mult peste ce-ţi trebuie. Mănânci pentru că ai şi pentru că poţi. In acele momente, conştiinţa, voinţa, raţiunea, echilibrul, motivaţia sunt şi ele în vacanţă.

Oare se poate “supravieţui” bufetului all inclusive, oare se poate găsi o strategie prin care să ne putem bucura de mâncare fără să plătim preţul kilogramelor în plus? Cu siguranţă, dar e nevoie de multă luciditate, de o atenţie suplimentară, de o grijă reală pentru noi. Aş spune că trebuie să devenim exigenţi cu plăcerile noastre şi atunci, culmea, ele ne vor aduce numai beneficii.

Bufetul all inclusiv este irezistibil mai ales din punct de vedere vizual, toată acea etalare spectaculoasă de preparate ne creează iluzia că totul este delicios. In realitate, lucrurile sunt mai simple, mai banale, mai puţin savuroase decât ne-am aştepta.
Vă invit să analizaţi cu realism dincolo de aspect, toate bunătăţile unui bufet. Nu cumva e doar proiecţia noastră, doar presupunerea că acel preparat este bun? Nu cumva mâncăm cu ochii şi cu mintea acolo unde ar trebui să ne folosim şi restul simţurilor ca să dăm verdictul “irezistibil”?

Puţin probabil să ne placă cu adevărat totul: sortimentele de pâine sunt nenumărate, dar gustul e cam acelaşi (doar forma şi culoarea diferă). La capitolul “mezeluri şi brânzeturi” nu puteţi spune că n-aţi mai mâncat salam, şuncă şi caşcaval (sunt doar frumos aranjate).

Secţiunea de paste şi pizza e de cele mai multe ori clasică, la fel şi carnea. Ce face cu adevărat diferenţa faţă de mesele noastre de zi cu zi este abundenţa de peşte, fructe de mare, de deserturi, prăjituri, patiserie. Dacă de primele două trebuie să profităm, ultimele sunt cu adevărat o încercare dificilă.
Nicăieri nu e mai comod decât la restaurant să mănânci ceea ce acasă e greu de gătit: peştele şi fructele de mare. Sunt produse atât de sănătoase din care niciodată nu consumăm suficient încât n-ar fi rău dacă am profita de vacanţa pentru a face şi o cură de peşte. Mai mult chiar, silueta noastră ar avea de câştigat, adică ar pierde câteva kilograme.

Cu peşte ca aliment de bază şi fructe ca desert, ne putem întoarce mai sănătoşi şi mai slabi din orice vacanţă all inclusive.
Şi dacă tot vorbim de desert, singura strategie de a supravieţui bufetului all inclusive este să degustaţi, nu să mâncaţi prăjiturile. Luaţi câte o linguriţă din 3,4 sortimente pe zi, ca să vă satisfaceţi curiozitatea şi să nu vă interziceţi nimic. Recunoaşteţi cu onestitate că la acest sector, mai mult decât la altele, spectacolul vizual e maxim, însă gustul nu e mereu la înăţime.

Toate prăjiturile arată delicios, însă puţine chiar şi sunt! Un ultim aspect pe care vă recomand să-l luaţi aliat în lupta cu ispitele all inclusive este repetabilitatea. Acolo unde în prima zi simţim că stomacul este prea mic pentru a putea mânca din fiecare preparat, trebuie să realizăm că avem timp. Deşi par multe, după câteva zile ajungem să ne săturăm de toate.

Cât ar fi el de all inclusive, acest tip de bufet se va repeta aproape în fiecare zi. Deci liniştiţi-vă, luaţi totul pe rând, ce nu mai puteţi mânca azi veţi mânca mâine, pentru că da, şi a doua zi va fi la fel. Impulsivitatea noastră ne îndeamnă să mâncăm compulsiv acolo unde simţurile ajung să se obişnuiască să fie satisfăcute după câteva guri de mâncare.

Dedramatizaţi, banalizaţi efectul pe care-l are bufetul all inclusive îl are asupra voastră. În fond şi la urma urmei, e vorba de câteva zeci de feluri de mâncare din care aveţi timp să gustaţi toată vacanţa.

Şi dacă vă propuneţi să mâncaţi doar lucrurile care sunt cu adevărat bune şi dacă aveţi puterea să vă puneţi doar câte puţin din toate în farfurie şi dacă faceţi mai multă mişcare decât faceţi acasă, atunci cu siguranţă nu vă veţi îngrăşa.

Incercaţi varianta de vacanţă all inclusive acolo unde “all” ar trebuie să includă, pe lângă mâncare, bucurie, soare, mare, prieteni, muzică, plimbări, cărţi, dans, distracţie şi mult râs. Chiar dacă îngraşă! 🙂