Pojarul: simptome şi tratament

Pojarul este o boală care continuă să existe în societate iar oamenii dezvoltă o toleranţă din ce în ce mai accentuată la ea.

 

Totuşi, dacă această se manifestă pentru prima dată într-un mediu, rezultatul poate fi devastator.

 

În 1592 pojarul a omoroat două treimi din populaţia Cubei şi, câţiva ani mai târziu, jumătate din populaţia din Honduras.

 

Pe parcursul anilor s-a descoperit existenţa a 21 de tipuri diferite de pojar. 

 

Simptome

 

• Secreţie nazală abundenţă;

• Tuşe seacă;

• Conjunctivită;

• Umezirea excesivă a ochilor;

• Sensibilitate la lumina;

• Strănut;

• Febra – această poate fi de la medie la severă (40.6C) pentru câteva zile, de asemenea poate să scadă şi să reapară.

• Petele Koplik – pete foarte mici, gri-albe cu centrul albastru-alb apărute În cavitatea bucală sau gât;

• Mâncărime;

• Iritatie – de regulă durează 3-4 zile şi se manifestă sub formă unor bubiţe mici, roşii ce apar în spatele urechilor şi pe tot capul şi gâtul iar apoi se răspândesc pe tot corpul.

 

 

• Există suspiciuni în legătură cu prezenţa bolii;

• Simptomele stagnează sau se înrăutăţesc;

• Febra creşte până la 38C;

• Simptomele au dispărut, dar febra persistă.

 

 

Pojarul este cauzat de infecţia cu virusul rujeolic; acesta se găseşte în nasul şi gâtul persoanei infectate şi poate reprezenta un focar de infecţie în primele 3-4 zile înainte de apariţia iritaţiei şi după dispariţia acesteia. Boală se transmite prin contact fizic, strănut sau tuşe.

 

Imediat ce virusul intră în organism, el se dezvoltă în spatele gâtului, plămâni şi sistemul limfatic. Ulterior, el se va găsi în urină, ochi, sânge şi sistemul nervos central.

 

Cercetările au arătat că virusul se stabilizează în corpul nostru în 1-3 săptămâni, dar simptomele apar abia la 9-11 zile după infectare. 

 

Vestea bună este că sunt foarte rare cazurile în care o persoană infectată de pojar va mai suferi şi a două oară de această boală.

 

 

Un medic general va putea identifica boală în funcţie de prezenţa simptomelor. Un test de sânge va confirmă acest aspect.

 

 

Nu există un tratament specific, de regulă se recomandă multă odihnă, măsuri de controlare a febrei şi prevenţia deshidratării. În 7-10 zile simptomele ar trebui să dispară.

 

• Febra – temperature corpului trebuie scăzută dar nu atât de mult încât copilului să îi fie frig; ibuprofenul reduce temperature, dar este indicate o consultative;

• Fumatul – nu este indicat în apropierea copiiilor cu pojar;

• Sensibilitate la lumina – iluminarea slabă poate ajută;

• Conjunctivită – dacă se formează o pelicula în jurul ochilor, această poate fi curăţată cu un şerveţel moale, îmbibat în apă;

• Tuşe – este recomandată creşterea umidităţii în camera, pentru persoanele de peste 12 ani ar putea fi benefic un pahar de apă caldă cu o linguriţă de suc de lămâie şi două linguriţe de miere;

• Deshidratare – consumul de lichide este important;

• Izolare – copiii bolnavi de pojar nu ar trebui să se expună în public pentru a evita răspândirea bolii;

• Suplimente – vitamina A ajută la prevenirea complicaţiilor bolii

 

 

Complicaţiile posibile sunt destul de comune şi au o rată mai mare de apariţie pentru persoanele cu un sistem imunitar scăzut, deficienţă de vitamin, cei afectaţi de HIV sau leucemie ori copiii mici. 

20% dintre oamenii cu pojar se confruntă cu complicaţii precum:

• Diaree;

• Vomă;

• Infecţii are ochilor;

• Laringita sau bronşită;

• Otita;

• Pneumonie;

• Hepatită;

• Encefalită;

• Trombocitopenie;

• Strabism;

• Nevrită;

• Complicaţii cardiace;

• Boală Dawson; 

• Alte complicaţii ale sistemului nervos.

 

 

Pojarul în timpul sarcinii poate determina avortul spontan, naştere premature sau nou născuţi foarte slabi. Dacă îţi doreşti o sarcina şi încă nu te-ai vaccinat împotriva pojarului, vorbeşte cu medicul tău.

 

 

Şansele de a suferi de două ori de pojar sunt foarte mici.

 

Vaccinarea împotriva acestei probleme este remedial pentru cei care încă nu au avut o astfel de experienţă. Înainte de introducerea acestui vaccine (1960), mureau aproximativ 400 – 500 de oameni anual în Statele Unite. 600 de milioane de copii au primit acest tratament iar rezultatul a fost scăderea ratei mortalităţii de până la 74% în zona mediterana şi 90% în Africa. Din păcate, din cauza unor neînţelegeri de ordin politic şi religios, distribuţia vaccinului a fost oprită în Africa iar infecţiile şi deceselor au crescut din nou.

 

Câmpul de imunitate pentru cei ce nu se pot vaccina

 

Din momentul în care s-a practicat administrarea vaccinelor şi până în 2000, pojarul a fost exclus în totalitate din Statele Unite. Frecventarea grupurilor immune este un mijloc de prevenţie al pojoralui pentru oamenii care, din motive obiective, nu pot primi tratamentul.

 

 

Oamenii de ştiinţă nu au descoperit nicio legătură între autism şi vaccinarea împotriva pojarului, însă o masă de oameni (în special părinţi de copii mici, candidaţi pentru administrarea vaccinului) susţin relaţia de cauzalitate dintre cele două elemente. 

 

Neadministrarea vaccinului nu doar că va creşte şansele fiecărui individ de a se îmbolnăvi, dar va determina scăderea imunităţii întregii comunităţi.

 

 

De regulă, vaccinul este indicat între 12 şi 15 luni şi se readministrează înainte de intrarea la şcoală (4 – 6 ani). Există posibilitatea administrării acestuia începând cu vârstă de 6 luni şi readministrare la 12 luni în situaţia în care există un focar de infecţie în zona sau copilul va călători într-o locaţie cu risc de infecţie.

 

Adulţii din America nu au nevoie de vaccin dacă:

 

• S-au născut sau au trăit în America înainte de 1957;

• Au fost vaccinaţi de două ori înainte de vârstă de 12 luni;

• Au primit o doză de vaccine MMR şi o doză de vaccine împotriva pojarului;

• În urmă unui test de sânge reiese că sunt imuni la pojar.

Vaccinul nu trebuie administrat:

• Femei gravide;

• Femei care plănuiesc o sarcina;

• Persoane alergice la gelatin şi neomicină (antibiotic).