Reorientarea profesională, o adevărată provocare!

 “Este o acţiune făcută din proprie voinţă sau forţată de împrejurări. “Poate fi entuziasmantă şi descuranjantă în acelaşi timp.” “Gândeşte-te la schimbare mereu”. “Lucrează la imaginea ta şi la mesajul pe care îl transmiţi, profesional vorbind.

Oricum i-ai spune, reorientarea profesională este clar subiectul zilei. Am stat de vorbă pe această temă cu psihoterapeutul Corina Cherchez.

CSÎD: Cum ne pregătim psihic pentru un nou început?

Recomandări

Suferă de Sindromul Down, dar au cariere impresionante! FOTO

15 paşi pentru o viaţă frumoasă

Psihoterapeut Corina Cherchez: Pentru a ne pregăti cât mai bine psihic şi emoţional este important să ne clarificăm, pentru noi înşine, care sunt motivele pentru care ne gândim la un nou început. Este posibil să nu-ţi placă ceea ce faci sau să trăiesti într-o stare permanentă de nemulţumire sau compania pentru care lucrezi să fie într-o situaţie financiară instabilă. Primul pas este să identifici ce doreşti să obţii prin această schimbare: ce tip de job îţi doreşti şi să defineşti cât mai clar ce anume te-ar face să te consideri împlinit.

Având aceste repere în minte poţi să inventariezi toate abilităţile şi competenţele formate în decursul experienţei tale profesionale şI să defineşti care sunt activităţile pe care le faci cu eficienţă ridicată şi plăcere. Este foarte important să fii conştient de valoarea ta, acest fapt îţi va conferi încredere în forţele proprii şi îţi va asigura energia necesară pentru un nou început. Cu cât te poziţionezi mai corect şi mai deschis faţă de noul domeniu, cu atât ai mai multe şanse de reuşită.

CSÎD: De multe ori, ceea ce credeam că este stabil în viaţa noastră se transformă într-un domino. Pentru mulţi, o nouă profesie coincide şi cu un nou început în plan familial. De unde resurse?

C. C.: De cele mai multe ori o schimbare antrenează şi altele. De aceea, aşa cum bine spuneai, o nouă profesie coincide şi cu un nou început în plan personal sau invers. Hai să ne gândim la situaţia în care ai ajuns în etapa în care decizi să îţi întemeiezi o familie. La scurt timp familia se măreşte. Apoi te gândeşti la ideea unei schimbări în plan profesional deoarece ai nevoie de un job care să îţi ofere un alt fel de oportunităţi, cum ar fi: un program mai flexibil, o stabilitate mai mare, venituri suplimentare, etc.

Este momentul în care ne gândim serios la o schimbare profesională care să ne împlinească noile noastre nevoi. Resursele provin din motivaţia noastră internă, din dorinţa că ceea ce facem şi realizăm să aibă sens, să ne simţim împliniţi. Un punct de pornire este să îţi construieşti un plan foarte bine pus la punct, analizând toate aspectele importante în luarea acestei hotărâri, inclusiv factorii de risc ce ar putea interveni, precum şi o estimare a costului eventualei schimbări.

CSÎD: Mulţi români încă mai păstrează credinţa că trebuie să iasă la pensie de la primul loc de muncă şi devin nefericiţi dacă nu se întâmpla aşa. Ce e bun, ce e rău în această atitudine?

C. C.: Credinţa multor români că trebuie să iasă la pensie de la primul loc de muncă vine din perioada anilor ‘70-80 când, imediat după terminarea facultăţii,  absolvenţii de facultate îşi primeau repartiţiile pentru locurile de muncă. 15-20 de ani mai târziu, pe mulţi dintre ei îi puteai găsi în acelaşi birou sau măcar în aceeaşi instituţie, dar aproape cert, în acelaşi domeniu de activitate. Începând cu anii ‘90 noile perspective, economia de piaţă, deschiderea graniţelor, revoluţia tehnologică, au fost cele care au dus piaţa muncii pe un drum cu totul nou.

Oamenii au început să aibă mai multe opţiuni la dispoziţie. Unii au ales stabilitatea şi confortul locului de muncă la stat, alţii au încercat unul, două sau mai multe locuri noi de muncă. }i au mai fost acei curajoşi care au ales să schimbe macazul – fără teama că vor deraia – către domenii cu totul noi pentru ei. Ca angajaţi sau pe cont propriu. Din dorinţa de a realiza ceva relevant, din pasiune, din nevoia de a acumula averi şi putere, sau poate doar din teama de necunoscut, au ales să rişte, să facă schimbarea. Astăzi, posibilităţile sunt multiple, accesul la informaţie este rapid şi fără frontiere, ideile circulă cu viteza luminii… iar locul de muncă în care începi la  20-22 de ani nu mai coincide cu locul din care ieşi la pensie.  Conform ultimelor studii efectuate de specialiştii în resurse umane reiese că  tendinţa actuală este sa schimbi jobul în acord cu evoluţia ta profesională şi personală de-a lungul vieţii active.

Mai mult chiar, persoanele active profesional schimbă cu totul domeniul de activitate, de două-trei ori în viaţă. Acest lucru are la bază nevoia de bunăstare personală şi a familiei şi nevoia de împlinire profesională. Ca sa revin la întrebarea ta menţionez că în continuare vom regăsi în jurul nostru persoane care tind să aibă un singur loc de muncă, de unde să iasă la pensie. Acest lucru le conferă siguranţă şi le satisface nevoie de a prevedea viitorul. Întrebările care apar în acest caz sunt: ce se întâmplă în cazul în care compania angajatoare nu face faţă schimbărilor iminente în orice economie de piaţă şi poate ajunge în situaţie de insolvenţă sau faliment? Cât de pregătit te simţi să faci faţă schimbărilor în acest caz?

CSÎD: Când trecem prin schimbări majore,  cine/ce ne poate ajuta să ne menţinem o stare de spirit cât mai bună?

C. C.: În perioadele de schimbări majore din viaţa noastră principala recomandare este aceea de a rămâne activi, de a menţine contactul cu familia, prietenii şi persoanele importante din viaţa noastră. Simplul fapt că menţii legătura cu cei apropiaţi, că decizi să frecventezi cursuri de specializare, să intri în contact şi să cunoşti oameni noi sau că apelezi la ajutor de specialitate, te ajută să înţelegi şi să gestionezi mai uşor perioadele dificile specifice schimbărilor majore. Descoperirea lucrurilor care îţi fac plăcere, plimbările în natură şi practicarea sporturilor sunt alte câteva surse care ne ajută să ne menţinem o stare de spirit bună.

CSÎD: Depresia, creşterea sau scăderea masei corporale, scăderea stimei de sine sunt printre principalele simptome ale celor ce sunt puşi în faţa unei “noi” vieţi. Ce este de făcut? Cu ce alte probleme se mai confruntă cei supuşi schimbărilor?

C. C.: Depresia, scăderea stimei de sine sau fluctuaţia acesteia, apatia, retragerea, pierderea poftei de viaţă sunt câteva dintre simptomele cu care se confruntă cei care sunt puşi în faţa unor schimbări majore. În primul rând, aşa cum spuneam şi mai devreme este foarte important ca cei aflaţi în proces de schimbare să îşi facă un plan de viitor cât mai amănunţit. În baza planului făcut să discute cu cei din jurul lor, cei care au trecut prin procese similare, să se informeze atât despre beneficiile, dar şi despre problemele cu care se pot confrunta. Unul dintre simptomele cu care se mai pot confrunta este sentimentul de respingere sau eşec.

Acesta este însoţit de cele mai multe ori de o puternică vinovaţie, vinovăţia că poate nu ai făcut suficient, că ar fi trebuit să faci mai mult sau să procedezi altfel. Toate acestea sunt reacţii normale care pot apărea în procesele de schimbare, dar dacă ajung să perturbe viaţa cotidiană recomand să se apeleze la ajutor de specialitate. Beneficiile acestuia, pe termen scurt, mediu şi lung sunt multiple şi uşurează procesul de tranziţie prin înţelegerea situaţiei existente şi găsirea de soluţii personalizate.

CSÎD: Care este atitudinea corectă în faţa schimbării?

C. C.: Heraclit, filozoful grec, spunea că nimic nu este constant cu excepţia schimbării. Dacă ne gândim puţin, totul în jurul nostru se schimbă. Omenii trec de la o vârstă la alta, de la o etapă la alta :copilărie, adolescenţă, maturitate, bătrâneţe; natura se schimbă pe parcursul celor 4 anotimpuri, etc. Deşi suntem înconjuraţi de schimbare, pentru mulţi oameni schimbarea înseamnă nesiguranţa sau lipsa de securitate cu privire la propriul viitor, la locul de muncă, la relaţiile cu ceilalţi.

De aceea este foarte posibil ca această teamă sau anxietate cu privire la schimbare, să conducă la încercarea de a bloca, de a rezista schimbării. Din această perspectivă răspunsul omului la schimbare este foarte important. Nu putem controla totul în jurul nostru, dar ceea ce putem face este să ne adaptăm răspunsurile la schimbare, fiind proactivi sau reactivi. Persoanele proactive sunt deschise ideilor noi şi dispuse să îşi depăşească limitele şi zonele de confort, motiv pentru care ele reacţionează pozitiv la schimbările ce apar în mediul înconjurător. În vocabularul lor se regăseşte foarte des replica: “Pot să fac asta!”.

CSÎD: Cum ne educăm copiii în spiritul schimbării?

C. C.: Când mă gândesc la schimbare, mă gândesc la mentalitatea cu care privim viaţa. G.B Shaw spunea: „Progresul este imposibil fără schimbare, iar cei care nu îşi pot schimba mentalitatea, nu pot schimba nimic.” Tocmai de aceea este important să le explicăm copiilor, încă din perioada copilăriei mici că este important să fie flexilbili, să aibă încredere în propriile lor abilităţi, să respecte şi să se respecte.

Din Modelul Procesului Comunicării (PCM), prin intermediul Ane Mary Ormenişan, se desprind câteva permisiuni fundamentale pe care le putem trasmite copiilor noştri: Este întotdeauna OK:

• să schimbi ceva la tine dacă-ţi doresti, conştientizând faptul că nu ai nici un drept sau putere ca să-i schimbi pe ceilalţi.

• să te simti confortabil cu tine, chiar şi atunci când faci greşeli ori nu cunoşti toate răspunsurile

• să fii tu însuţi, cu punctele tale forte şi cu slăbiciunile care te definesc într-un anumit moment dat al evoluţiei tale.

• să fii talentat, receptiv şi să ai succes.

• să fii respectuos faţă de tine, cu aceeaşi măsura cu care eşti astfel faţă de cei cu care ai construit relaţii.

• să-ţi asumi responsabilitatea pentru deciziile şi pentru faptele tale.

• să faci lucrurile în ritmul tău, fără să exerciţi presiune asupra ta şi fără să accepţi presiunea exercitată de cei de lângă tine.

• să conştientizezi propria ta putere şi s-o foloseşti, fără să aduci prejudicii celorlalţi.

• să înveţi că şi ceilalţi au dreptul să câştige.

• să doreşti ca şi ceilalti să înveţe să crească, fără să aştepţi ca aceasta să se întâmple cum şi când vrei tu.

CSÎD:  Spre ce domenii se reorientează românii în 2015?

C. C.: Din observaţii făcute în ultima perioadă, atunci când vine vorba de reorientare profesională, în atenţia celor interesaţi se află domeniile aflate în plină expansiune: IT, marketing-PR, management de proiect, resurse umane, dezvoltare personală, consultanţă, etc. S-a observat de asemenea revenirea, în atenţia celor interesaţi, către meseriile de bază, precum: agricultura, construcţii, transport, etc.

CSÎD: Cum să te mulţumeşti cu mai puţini bani?

C. C.: Ca să putem fi mulţumiţi şi în acord cu schimbările care apar pe parcursul vieţii noastre, mai ales atunci când acest lucru implică diminuarea veniturilor este recomandabil să se stabilească care sunt beneficiile suplimentare obţinute, de exemplu: mai mult timp pentru familie şi copii, program de lucru diminuat, posibilitatea urmării unor cursuri de specializare sau posibilitatea începerii unui business propriu. Cele mai cunoscute metode de gestionare a situaţiei în care veniturile sunt mai mici decât într-o perioadă anterioară, realizabile în etape, sunt:

1.  “Nu-ţi pune toate ouăle în acelaşi coş”, principiu tradus în acest caz prin diversificarea activităţilor. Pe româneşte, caută colaborări care să îţi asigure venituri suplimentare, realizabile seara, în weekend sau pe perioade scurte de timp

2.  Cheltuieşte mai puţini bani decât câştigi.

3.  Fă-ţi un plan de backup – adică economiseşte.

Bineînţeles că fiecare persoană va alege metoda sau combinaţia de metode cea mai propice în funcţie de tipologia psihologică căreia îi aparţine.

“Dacă ştii exact care este cariera pe care vreţi să o urmezi, nu te lăsa descurajat de eventualele obstacole pe care le-ai putea întâlni şi ia în considerare următoarele recomandări: discută cu oameni care au făcut deja asta, consultă-te cu profesionişti din domeniile care te atrag,  află dacă aptitudinile tale sunt utile în domeniile vizate, află ce obstacole poţi întâlni.”