Colţ marocan în Bucureşti

De 2 luni trăiesc în propriul vis, a se citi într-o casă inspirată de poveşti orientale.

Cam aşa ar putea începe povestea “Casei Maddalena” sau cum să te muţi dintr-o casă cu mobilă nouă, într-o casă cu mobilă veche. Sau cum să te simţi precum într-o călătorie plină de culoare chiar la tine acasă.

În primăvară, cineva îmi spunea că dacă nu îţi permiţi să-ţi cumperi casa visurilor, o poţi închiria. Mi s-au întipărit cumva aceste vorbe în minte, deşi în calitate de chiriaş niciodată nu am fost tentată să redecorez vreo casă din cele 9 în care am locuit până acum. Spun să o redecorez deoarece sunt interesată să aduc în universul meu cât mai multe amintiri din călătoriile mele.

Recomandări

Ce faci atunci când bagajul tău se pierde sau este deteriorat?

Rase de câini pentru copii. 8 căței potriviți pentru familiile cu copii mici

Sunt fascinată de mobilierul din lemn masiv în stil oriental, de culorile vii ale Marocului, de poveştile opulente ale Indiei, de tablouri pline de simboluri, însă repet neavând o casă – proprietate personală – căci aşa am moştenit ideea din comunism – m-am mulţumit să locuiesc în case deja decorate.

Şi totuşi, vă spuneam într-un articol acum două luni că un tablou semnat de pictorul român Paul Hitter m-a făcut să-mi doresc să locuiesc într-o casă plină de culoare, să am aceeaşi stare de bine pe care am avut-o atunci când m-am îmbătat cu culoriile vii ale grădinilor Majorelle din Marrakech. Pe atunci însă nu aveam idee când şi unde va fi casa aceasta – unde visam ca la micul dejun să fiu îmbrăcată în rochie lungă cu spatele gol, să sorb o cafea neagră pe balcon ascultând arii din operă, însă simţeam că se va întâmpla. Ai grijă însă ce îţi doreşti…

Aşadar, “casa” m-a căutat. Doar că era ultraplină de mobilă veche, invadată de tonuri urâcioase de maro, încălzirea este face prin sobe, clădirea este veche, etc. Şi totuşi, spaţiul m-a fascinat prin energia pozitivă – şI că are o terasă, o terasă luminoasă, chiar dacă era invadată de mobilă nefolositoare.

Am simţit că poate fi acea casă după ce am mai făcut un tur cu artistul plastic Octav Mardale (www.octavmardale.com), lui revenindu-i sarcina de a implementa ideile şi de a doza elementele astfel încât să existe un echilibru. “Atunci când am păşit pentru prima oară înăuntru, am simţit o energie pozitivă incredibilă care mi-a oferit imediat inspiraţie. Fiind o casă jumătate închisă, jumătate în aer liber, balanţa ansamblului casei este în echilibru.” Recunosc că sentimentele mele au fost amestecate, foarte amestecate şi că simţul practic s-a bătut cu dorinţa de nou. “De ce să pleci dintr-o casă cu mobilă nouă, într-o casă cu mobilă veche, pe care trebuie să o redecorezi pentru a fi decentă?”  Însă, dacă nu ieşi din zona de confort, nu evoluezi – după părerea mea. 

Aşa că am luat decizia. Instant. Evident, că erau atât de multe de făcut, iar eu puteam să mă ocup printre picături, după job… Însă nu m-am descurajat şi am început alături de Octav cu începutul.  Cu documentarea. Mai bine spus, am început să-mi reamintesc ce obiecte de mobilier şi decoraţiuni m-au fascinate prin călătorii. Am căutat pe ebay, dar şi pe site-uri româneşti item-uri marocane, indiene, româneşti. 

M-am consultat şi cu pictorul Paul Hitter (www.paulhitter.com), în tablourile sale zăreşti motive populare fascinante pentru care eu le-am descoperit călătorind din Europa până în Asia şi din Orientul Mijlociu până în Africa, dar pe care el le are în inimă. S-au stabilit culorile: galben (nuanţa a fost personalizată într-un magazin de specialitate) şi bleu. Strat după strat, povestea a început să prindă contur. Casa a început să fie din ce în ce mai prietenoasă, mirosul de vechi să dispară. Culmea, am dat întâmplător chiar şi de o melodie “Maddalena” – interpretată de cântăreţul italian Mannarino. De aici şi numele de “casa Maddalena”. 

Octav este pasionat de corpurile de iluminat (Deco Chaval – pe Facebook) şi încă de la început a căutat să găsească soluţii pentru a ilumina într-un mod inedit. Aşa că două zile le-a petrecut în atelier şi a făurit două lustere în stil marocan: “Ca artist plastic, menirea mea este să ascult dorinţele oamenilor şi să le creez de la 0. În acest caz, am ascultat şi dorinţele Mădălinei Drăgoi, dar şi cele ale casei Maddalena. 

Cum sufletul casei este marocan, am manufacturat două corpuri de iluminat desprinse din inima Marocului.” Mi-am adus aminte că de mică visam să dorm într-un pat cu baldachin, aşa că Octav l-a executat într-un mod inedit, dintr-o ramă de tablou. Tot o fantezie era să expun colierele din India, Afganistan, Yemen. A apărut un cuier din coarne de bou – perfect pentru a expune bijuteriile. 

Mai visam la un hamac. L-am comandat tocmai din Deva, cu suport din lemn – culoarea personalizată – un albastru cobalt. “Balconul poate fi asemănat cu uşurinţă cu o mini-grădină interioară atât de specifică stilului maur” este de părere Octav. Pentru balcon, partea preferată din casă, bucăţile de mozaic – au fost făcute din plăci de forex imprimate cu design original. Fiind stilist de modă, hainele reprezintă instrumentul meu de lucru. Şi pentru că şifonierul era neîncăpător, am cumpărat un stender dublu, unde expun piesele de rezistenţă, dar şi două busturi de manechin, pe care exersez diverse combinaţii vestimentare.

În casă, am găsit o scară. Am vizualizat-o ca fiind perfectă pentru un sport de pantofi. În bucătărie, am reînviat un obicei al bunicilor şi am pus o carpetă persană pe perete. Am încercat să-i dăm vechiului un aspect de nou, combinând mobilierul din casă cu elemente viu colorate. Văzându-mi entuziasmul, unii prieteni mi-au dăruit obiecte. Aşadar am primit o superbă mască africană din lemn, măşti colorate din Senegal, un tablou din Cambodgia etc. 

V-aş povesti până mâine, atât de entuziasmată sunt, însă ceea ce trebuie să reţineţi este că: schimbarea este bună, vechiul poate fi nou, culorile ne înfrumuseţează viaţa, să lucrezi cu artişti plastici la decorarea unei case este o idee excelentă şi că visele sunt făcute să devină realitate. 

Foto: Octav Mardale