Dan Cruceru: De ce e important ca tatăl să se implice în educaţia copilului

Îl ştim de la tv, dar mai nou din blogosferă. Pe blogul său învaţă bărbaţii  să înţeleagă ce înseamnă să fii tată, să – şi asume acest rol şi să se implice în creşterea şi educaţia copiilor. Miza? Copiii îşi vor iubi şi aprecia taţii până la adâ nci bătrâneţi, iar taţii nu vor simţi că trebuie să îngrijească copii crescuţi de altcineva.

CSÎD: Care este programul zilnic al unui tătic cool?

Dan Cruceru: De la început, vreau să precizez că nu există Taticool fără Mamicool. Iar eu sunt Taticool pentru că fac o echipă perfectă cu Şerifa. Revenind la întrebare, eu, Taticool Dan Cruceru, încep dimineaţa cu cafeaua! Doar vreo 10 minute, am pentru asta pentru că urmează etapa “împachetarea” copilului pentru grădiniţă. Iar Prinţeasei îi place enorm să doarmă. Aşa că, e nevoie de sute de pupici şi de îmbrăţişări şi de mângâieri ca să o trezim. Apoi mic dejun, spălat pe dinţi, îmbracat, aranjat părul. Toate astea, cum spuneam, le facem în echipă.

Recomandări

Cum alegem gradinita potrivita pentru copilul nostru

Le Jardin des Enfants: gradinita cu program in limba franceza

Eu îmbrac copilul, mami pregăteşte micul dejun şi tot aşa. Dusul la grădiniţă îmi aparţine. Eu sunt şoferul de lux al Prinţeasei şi îmi îndeplinesc zilnic această atribuţie. Pe drum, cântăm toate cântecelele preferate ale puştoicei. Ne maimuţărim într-un mare hal, iar cele mai haioase filmuleţe le postez pe taticool.eu. După grădiniţă, acelaşi şofer de lux duce Prinţeasa la cursurile de balet sau de canto. 5 zile din 7 se întâmplă asta. Apoi, seara, din nou proceduri: cină, joaca de seară (colorat, îmbrăcat păpuşi), spălat copchil, spălat pe dinţi, citit povestea de seară, îmbrăţişări, pupici de noapte bună, somn.

Rezumat: meseria de Taticool este un job full time. Nu mai vorbesc de week-end-uri, când ne dăm peste cap să găsim locuri distractive pentru copil, când petrecem cel mai mult timp cu ea. Nu mai ţin minte să fi fost singuri pe undeva. Dar, deşi e greu, e foarte fain. De exemplu, fetiţa mea se laudă la grădi că “Tatăl ei este deştept, înţelept şi foarte bun cu mine!”. Asta înseamnă că fac lucrurile bine pentru ea şi că este fericită. Iar asta este compensaţia maximă pentru un părinte.

CSÎD:  Îţi place să găteşti? 

Dan Cruceru: Cu siguranţă, îmi place mai mult să mănânc. Din cauza programului încărcat, mă întâlnesc rar cu cratiţele, dar ne mai amuzăm, din când în când, gătind împreună. Ţinem să o implicăm şi pe Prinţeasă în această activitate, cum, de altfel, o implicăm în multe alte treburi de adulţi. O amuză şi, mai ales, îi dezvoltă creativitea şi dexteritatea. Chiar dacă, mai ales în cazul gătitului, se lasă cu o mare dezordine. Tot împreună facem şi curăţenie. Prinţeasa ne ajută, spală vase sau chiar dă cu mopul.

CSÎD:  Cât de importantă  este familia pentru tine?

Dan Cruceru: Eu devinesc familia ca pe un cerc, un inel. Un cerc pe care îl formăm noi trei. Iar când oricare dintre noi pleacă din acest cerc, inelul se rupe şi toţi trei suferim. Perfecţiunea, rotundul, este doar când suntem toţi, împreună. Mi-e aproape imposibil să văd fericirea fără cele două zgâtii din viaţa mea.

CSÎD: Care este cea mai frumoasă amintire din copilăria ta?

Dan Cruceru: Prânzul de duminică. Pe vremea aia, părinţii lucrau şi sâmbăta şi ne vedeam destul de puţin în timpul săptămânii. Dar duminica era lege să luăm prânzul împreună. Eram toţi trei, mai veneau şi prieteni şi se făcea masă mare. Cu ce găseau şi-şi permiteau ai mei pe vremea aia. O găină luată de la ţară şi friptă sau un rasol de oase de porc. Mămăliguţă, brânză rasă, cartofi prăjiţi, mujdei de usturoi. Şi acum ţin minte gusturile copilăriei. Am introdus tradiţia asta şi în familia mea şi, ori de câte ori putem, ne întâlnim duminica la masă cu toţii.

CSÎD: Cum eşti tu ca părinte şi cum erau părinţii tăi? Care ar fi diferenţele de comportament?

Dan Cruceru: Educaţia Prinţeasei este foarte diferită de a mea. E bazată pe propriile descoperiri, pe încurajarea creativităţii şi a independenţei. Îmi doresc ca Sophi să devină un om liber şi puternic. În acest sens, o educăm pe Sophi să încerce lucruri, nu are prea multe interdicţii. O ghidăm, o ajutăm, descoperim împreună lucruri, nu îi spunem “N-ai voie să faci asta!”, ci “Dacă faci asta, se poate întâmpla asta! Dacă ţii neapărat să încerci, fă-o, dar va trebui să-ţi asumi consecinţele.” Sau ”Îndrăzneşte! Nu ai de ce să-ţi fie teamă. Eu voi fi lângă tine să te susţin!”. Educaţia mea a fost una clasică, bazată pe exerciţii repetitive, pe metode de coerciţie, pe “NU”, pe laude puţine. Şi aceea a fost o educaţie sănătoasă, bună. Prin ea, am devenit omul de azi şi trebuie să-i mulţumesc mamei mele în fiecare zi pentru asta. Dar, pentru Prinţeasă, vreau ceva mai mult, o educaţie modernă, orientată mai degrabă către formarea unui lider şi nu a unui om cu un bagaj enorm de cunoştinţe, multe dintre ele, însă, nefolosite vreodată.

CSÎD:  Ai lansat site-ul taticool.eu. Care este miza ta aici?

Dan Cruceru: Taticool.eu, Eu Tăticul! sau Tăticul, a apărut din dragoste pentru copilul meu. Ca părinte, ţi se pare că puiul tău de cioară e cel mai fain de pe lume şi că trebuie să le povesteşti tuturor despre asta. Pe de altă parte, mi-am propus ca site-ul să aibă o importantă latură utilitară şi socială. Să ofere informaţii care să-i ajute pe tătici şi pe părinţi, în general, să-şi crească mai bine copiii, să le ofere oportunităţi noi (de exemplu, distracţii descoperite de mine), gadgeturi noi, tehnici noi de educare. În plus, îmi doresc să se nască o comunitate de tătici implicaţi. Şi, încet, încet, mulţi taţi să descopere bucuria de a fi alături de copilul lor. “Taticool” este o etichetă pe care trebuie să o câştigi, este un fel de premiu pe care îl primeşti după ce îi demonstrezi mamei şi mai ales copilului tău că eşti alături de ei şi că te străduieşti să le fie bine.

CSÎD: Care este cea mai important lecţie învăţată din postura de părinte?

Dan Cruceru: Să am răbdare! Da, înainte de a fi tată, nu aveam această calitate. Ori lucrurile se întâmplau când ceream eu, ori deloc. Ca tată, am învăţat că trebuie să treacă timp astfel încât să apară satisfacţiile dorite. Nu poţi brusca un copil, nu-i poţi forţa ritmul. Tu trebuie să te dai pe lângă el, să-l asculţi, să-l descoperi. Iar toate astea vin în timp, dacă ai răbdare. Iar premiul, recompensa, se numeşte titlul de “Taticool”.

CSÎD: Ce sfat le-ai da tăticilor care vor să fie şi ei “cool”?

Dan Cruceru: Să caute în adâncurile sufletelor lor dorinţa de a petrece timp cu copiilor. Şi să o cultive zi de zi. Da, la început, toţi îşi doresc asta, dar când apare greul, mulţi dau bir cu fugiţii. Când copilul plânge, îl trimit în braţele mamei, când copilul vrea să se joace, îl trimit la bonă, când copilul vrea în excursie, îl trimit la bunici. NU. Taticool este aproape de copilul lui tot timpul. Şi îşi doreşte să fie acolo. Pentru că, mai târziu, va avea adultul pe care ei l-au modelat, aşa cum au vrut. Nu adultul crescut de alţii, care nu simte nicio apropiere de tatăl natural.