Cum recunoşti intoleranţa la lactoză

Îţi plac lactatele şi, după ce le consumi, te confrunţi cu o senzaţie de plenitudine, balonare, meteorism, dureri abdominale, diaree sau chiar oboseală? Ai putea avea intoleranţă la lactoză. Dacă vrei să ştii care sunt cele mai eficiente metode pentru a depista acest lucru, citeşte interviul cu dr. Luminiţa Florea, medic specialist nutriţie, diabet şi boli metabolice, de la Centrul medical ProVita

C.S.Î.D.: Ce este intoleranţa la lactoză? 

Dr. Luminiţa Florea: Întâlnită la circa 75% din populaţia lumii şi la peste 17% dintre români, intoleranta la lactoza este cea mai frecventă formă de intoleranţă alimentară. Această afecţiune se caracterizează prin incapacitatea organismului de a digera si a absorbi lactoza, zahărul natural din lapte.
Lactoza este un dizaharid care nu poate fi absorbit la nivelul intestinului ca atare, ci este nevoie ca ea să fie scindată în două monozaharide (glucoză şi galactoză). Atunci când lactaza, enzima proprie organismului lipseşte, procesul de scindare nu poate avea loc şi, după circa 30-120 de minute de la consumul de alimente care conţin lactoză, apar semnele intolerantei.

C.S.Î.D.: Care sunt cele mai comune simptome ale acestui tip de intoleranţă?

L.F.: Simptomatologia poate fi foarte diferită de la persoană la persoană, în funcţie de gradul de toleranţă al fiecăruia. Produsele rezultate în urma fermentaţiei bacteriene a moleculelor de lactoză în intestinul gros (CO2, acizii graşi, apa si metanul) conduc la apariţia de simptome cum ar fi: senzaţia de plenitudine, balonare, meteorism, dureri abdominale, diaree sau chiar oboseală şi o stare temporară de hipoglicemie indusă de absorbţia scăzută a glucozei in intestinul subţire.
Severitatea acestor efecte depinde de mai multe variabile, aici contând toleranţa individuală, rata de digestie, vârsta sau grupul etnic din care face parte o persoană; cele mai afectate populaţii sunt cele asiatice, sud-americane şi africane, pe când în Europa procentul populaţiei afectate variază de la 2% în Peninsula Scandinavă până la 70% în sudul Italiei şi în Turcia).

Recomandări

Suferi de intoleranţă la lactoză? La ce riscuri te supui?

Intoleranţa la lactoză: ce este şi cum o depistezi!

C.S.Î.D.: Care este diferenţa dintre intoleranţa la lactoză şi alergia la lapte?

L.F.: Intoleranţa la lactoză este confundată adesea cu alergia la lapte, însă acestea doua sunt extrem de diferite: în timp ce intoleranţa la lactoză este cauzată de deficienţa enzimei lactază, alergia la lapte apare ca răspuns al sistemului imunitar (o hipersensibilizare de tip imuno-alergic) la proteinele din lapte.

C.S.Î.D.: Există mai multe tipuri?

L.F.: Din punctul de vedere al cauzei deficitului de enzimă lactază, se deosebesc 3 forme de intoleranţă la lactoză:

Intoleranţa congenitală la lactoză – aceasta reprezintă o afecţiune foarte rară, caracterizată prin incapacitatea de a sintetiza lactaza; se manifestă clinic prin diaree apoasă la iniţierea alimentaţiei naturale;

Intoleranţa primară la lactoză – apare în urma reducerii fiziologice progresive, odată cu vârsta, a activităţii lactazei din enterocite. La persoanele care nu prezintă o persistenţă a lactazei, activitatea enzimatică devine îngreunată, de regulă, la vârsta de 2-6 ani, însă poate debuta şi mai târziu, la orice vârstă.

Intoleranţa secundară la lactoză – aceasta apare în urma unui episod acut de gastroenterită sau în cazul unor boli cronice, aşa cum este boala Crohn sau boala celiacă. În acest caz, deficitul de lactază este unul temporar şi reversibil odată ce mucoasa intestinului se reface.

C.S.Î.D.: Care sunt alimentele care declanşează această intoleranţă?

L.F.: Aşa cum ne-am aştepta, lactoza se regăseşte în alimente precum laptele clasic din comerţ, brânza proaspătă, iaurtul şi alte produse lactate, şi, o veste nu foarte bună, mai ales că a ]nceput vara – în îngheţată. Şi, deşi poate părea surprinzător, întâlnim lactoza şi în alimente precum pâinea şi produsele de patiserie, cerealele procesate pentru micul-dejun, untul şi margarina, mezelurile, sosurile de tip ketchup, maioneză şi muştar, bomboane şi dulciuri cu îndulcitori, biscuiţi sau prăjituri.

C.S.Î.D.: Cum se poate diagnostica intoleranţa la lactoză?

L.F.: Diagnosticul poate fi stabilit prin următoarele modalităţi:

1.Testul de toleranţă la lactoză.  Acesta presupune ingerarea unei doze de lactoză, şi urmărirea glicemiei pacientului: dacă aceasta creşte, pacientul are o cantitate adecvată de lactază care scindează lactoza în cele două monozaharide digerabile de către organism. În cazul unui pacient cu intoleranţă la lactoză, glicemia nu va creşte, deoarece lactoza nu este absorbită şi este eliminată în colon, unde poate conduce la simptomele amintite.

2.Testul respirator. Extrem de eficient pentru adulţi şi pentru copiii mai mari, acesta presupune estimarea cantităţii de hidrogen în aerul expirat (emanată în cantitate sporită în cazul prezenţei intoleranţei la lactoză) după ingerarea unei băuturi bogate în lactoză. Cantitatea de lactoză administrată se calculează în funcţie de vârsta şi greutatea persoanei respective.

3.Testul genetic pentru intoleranţa la lactoză. Este potrivit pentru persoanele de toate vârstele şi poate face diferenţierea între intoleranţa primară şi cea secundară. Prin determinarea genotipului C/T se poate stabili predispoziţia genetică pentru intoleranţa la lactoză:

Genotip – 13910 C/C (homozigot) – semnalează o predispoziţie genetică clară pentru intoleranţa la lactoză.

Genotip – 13910 T/C (heterozigot) – se asociază rar cu o intoleranţă primară, iar simptomele sunt uşoare.

Genotip – 13910 T/T (homozigot) – indică faptul că nu există o predispoziţie genetică pentru intoleranţa la lactoză.

4.Testul acidităţii scaunului. Acesta presupune testarea acidităţii scaunului – lactoza nedigerată creează acid lactic şi alţi acizi graşi care pot fi detectaţi într-o probă de scaun. Se consideră pozitiv dacă pH-ul scaunului este sub 5,5.

 5.Biopsia de mucoasă intestinală. Se obţine prin endoscopie sau prin introducerea unor capsule ce trec prin gură sau căile nazale şi ajung până în intestine. Aceste test se efectuează în cazuri extreme deoarece este necesară sedarea pacientului.

6.Proba practică. Este modalitatea economică şi frecvent utilizată. Ea presupune scoaterea treptată din meniu a alimentelor care conduc la intoleranţă, astfel încât să se identifice alimentul declanşator.

C.S.Î.D.: Se poate vindeca intoleranţa la lactoză?

L.F.: Încă nu există un tratament care să vindece intoleranţa la lactoză. Simptomele pot fi evitate însă, prin: reducerea consumului de produse lactate cu lactoză sau de alte produse care conţin lactoză, folosirea de enzima lactază (preparat farmaceutic) adăugată, în prealabil, la produsele lactate normale (se produce astfel o reacţie chimică accelerată de digestie a lactozei în exteriorul tubului digestiv)  sau introducerea în dietă a produselor cu conţinut mic sau redus de lactoză – de exemplu, laptele fără lactoză, care se găseşte în majoritatea supermarketurilor.

C.S.Î.D.: Există vreo diferenţă nutriţională între laptele clasic şi laptele fără lactoză, mai uşor de digerat?

L.F.: Din punct de vedere al conţinutului nutritiv de bază (detaliat pe eticheta nutriţională) nu există niciun fel de diferenţă între laptele clasic şi cel fără lactoză: aport caloric 40-50 kcal/100 ml pentru laptele semi-degresat; proteine 3-3,5 g/100 ml; carbohidraţi (glucide) 4-5 g/100 ml; lipide 1,5-1,8g/100ml. Aportul de calciu şi vitamina D sunt comparabile. Singura diferenţă importantă este cea legat[ de conţinutul în lactoză – până la 4,7 g lactoză/100ml de lapte de vacă normal versus 0,01 g lactoză/100 ml lapte fără lactoză.