Teo Trandafir: Nu am avut o viaţă împlinită. Am o viaţă plină de frustrări, plină de neîmpliniri, ca toată lumea

În ciuda problemelor de sănătate pe care le-a avut, Teo Trandafir a reuşit cumva să rămână energică, plină de viaţă, cu simţul umorului la cote de invidiat. Ne-a convins încă o dată de asta prin interviul pe care ni l-a acordat în care ne vorbeşte despre sport, dietă, frumuseţe, dar şi despre viaţa de după job-ul live de la Kanal D. Iată ce ne-a mărturisit!

CSÎD: Cum te menţii în formă în această toamnă?
Teo Trandafir: Făcând lucrurile pe care le fac în fiecare zi: mănânc, practic, la fel, mă mişc cât se poate şi cât îmi permite fizicul, fac tot ce făceam înainte – nu este ca şi cum iarna m-aş menţine altfel decât vară. Ba chiar toamna mi se pare mai uşor pentru că pieţele sunt pline, poţi să îţi cumperi produse naturale şi e mai uşor de gătit. Toamna, e mult mai simplu.

CSÎD: Care sunt regulile tale de alimentaţie de la care nu te abaţi? 
Teo Trandafir: N-aş putea să le enumăr, dar una dintre ele, mai nouă, de vreun an şi jumătate, este că încerc să beau supă la fiecare masă de prânz.

Recomandări

Maia, fetiţa lui Teo Trandafir, pasionată de role şi patine

Teo Trandafir: “In ultimul an, am invatat sa merg de 5 ori!”


CSÎD: Cum procedezi când ţi-e poftă de ceva nepermis?
Teo Trandafir: Nu mi-e poftă niciodată, pentru că mi-am format un sistem de gândire foarte sănătos şi care m-a ajutat foarte mult în viaţă. După părerea mea, poftă îi este câinelui care stă şi cerşeşte la masă cu ochi umezi. Eu sunt o inteligenţă superioară, asemenea tuturor celor care mă înconjoară, astfel încât pofta nu îmi este caracteristică. Sigur, sunt curioasă să mănânc un anumit aliment, dar pot să îl mănânc şi mâine sau deloc. Cuvântul “poftă” a ajuns să îmi repugne pentru că mi-am impus să fie aşa. Nu sunt un câine legat de calorifer, care cerşeşte la masă, sunt o inteligenţă superioară care se poate abţine de la ceea ce se numeşte “poftă”.


CSÎD: Făceai mult sport acum câţiva ani. Ai păstrat acelaşi obicei?
Teo Trandafir: Nu mai am cum, după lucrurile fizice care mi s-au întâmplat. Nimeni din lume nu mai poate să facă antrenamentele draconice pe care le făceam şi care îmi procurau plăcere mai ales din punct de vedere intelectual – din punct de vedere fizic era un chin îngrozitor. Mie îmi plăceau foarte mult pentru că mă făceau să îmi demonstrez, în fiecare zi, că sunt de neînvins. Dacă e ceva care mă reţine este frica de a nu ajunge din nou acolo, la a avea probleme de sănătate. Aveam antrenamente de patru ore în fiecare zi. Ajunsesem să nu mai fac altceva.


CSÎD: Care este ritualul tău de frumuseţe?
Teo Trandafir: La cum arăt, se pare că nu aş avea unul. Singura regulă este o igienă personală impecabilă. Aceasta înseamnă că eu cred cu putere că dacă eşti curat, restul vine de la sine. Dacă eşti spălat în fiecare zi pe cap, mai ales în condiţiile în care noi folosim tone de fixativ, dacă eşti demachiat corect, dacă eşti dat cu o cremă hidratantă, dacă dormi în condiţii foarte curate, este cel mai important. La mine, patul trebuie să fie perfect, alb complet, altfel nu mă simt bine. Cred că igiena personală este o chestie de care lumea ţine seama prea puţin în ritualul de îngrijire. Se dau cu creme, se dau cu parfum fără să se spele, se dau cu deodorant peste stratul de mizerie – ori asta la frumuseţe nu are cum să ducă. Cred că primul pas este să te speli temeinic, după care vezi tu cu ce îţi mai dai.


CSÎD: Ne poţi recomanda cinci cărţi pe care le-ai citit în ultima vreme?
Teo Trandafir: Am citit o carte biografică despre Regina Elisabeta a II-a, am citit o cărţulie despre viaţa lui Celine Dion după moartea soţului ei (îmi plac mult chestiile astea), am citit o carte despre John Lenon şi Yoko Ono, iar la căpătâi am, în momentul acesta, “Frumoasele străine” de Mircea Cărtărescu. Cam în zona aceasta, mă învârt acum. Mi-ar plăcea să citesc “Decameronul”, pentru că îmi aduc aminte de plăcerea dementă pe care am avut-o când l-am citit întâia oara, cu ochii de copil care nu mai văzuseră asemenea grozăvii niciodată. Ştiam că “Decameronul” este o lucrare extrem de serioasă, destinată oamenilor care gândesc alambicat. Dimpotrivă, e vorba despre nişte povestiri ale oamenilor normali, despre alţi oameni normali, în urma cărora te alegi cu ceva şi mai şi râzi.


CSÎD: Cum te revigorezi după emisiunile live?
Teo Trandafir: Emisiunile live nu presupun un foarte mare efort decât atunci când sunt extrem de lungi, ceea ce nu este cazul la noi. Acum, de exemplu, am o mică întâlnire la un medic, ca să mai verific una-alta – mai trebuie un stomatolog, etc – apoi merg acasă şi văd ce mai am de făcut cu fie-mea. Ne uităm un pic la televizor, ne mai povestim ce s-a întâmplat peste zi. Nicio zi nu seamănă cu alta, când ai copii, pentru că atunci când ajungi acasă nu ştii ce te aşteaptă. Sunt chestii omeneşti şi cred că fiecare şi-a creat ritualul propriu. Când sunt doi părinţi, primul care vine acasă apucă să preia din “şoc”. Dar dacă te trezeşti cu 6 în teza la Mate şi eşti singur în casă, nu ştii cum să o dai. Primul lucru pe care îl zici este: “Buuuun… Crezi că se putea mai mult?”,  “În condiţiile date, nu!”. Perfect, asta este un lucru bun: nu puteam mai mult de atât, data viitoare o să fie mai bine! În altă seară, ne aşteaptă o prietenă de-a noastră care ne ajută cu sănătatea şi ne mai face câte un vaccin sau câte o injecţie, o doftoriceală. Depinde! Ne mai uităm la emisiunile pentru copii. Vinerea, eu nu sunt acasă, pentru că am transmisiile live de la site. În rest, serile sunt plăcute. Iarna nu trebuie să mai ieşi pentru că vremea este atât de câinoasă încât fie-mea se cere în casă şi vrea să stăm să ne uităm la televizor. Eu am obiceiul de a nu pirata filme de pe net şi avantajul e că le am tot timpul în faţă. Sunt ca un fel de bibliotecă şi ne mai uităm o dată la nu ştiu ce film cu prinţese, deşi Maia mai are un pic şi face 13 ani.

CSÎD: Cat de multă importanţă acorzi odihnei?
Teo Trandafir: Enormă! Eu le spun tuturor colaboratorilor mei: am nevoie de nouă ore de odihnă din care să pot exploata cel puţin opt. Nu ştiu dacă pot adormi pe loc, şi atunci prefer să îmi aloc un interval de nouă ore. Niciodată nu am făcut altfel. Am fost odată într-un turneu în Israel şi a trebuit să dorm patru ore. Nu aveam încotro, ajunsesem după o escală, în care ne-am odihnit patru ore. Ne-am trezit, eram de pe altă planetă, nu ştiam ce e cu mine. Noroc că eram cu Cristina Stamate care mi-a mai ţinut companie, că parcă eram picată de pe Jupiter. La mine, odihna este foarte importantă. De aceea, trebuie să ştiu la ce oră am filmare în fiecare dimineaţă, ca să mă culc cu zece ore înainte de filmare. Când făceam matinale, ajunsesem atât de disciplinată încât, ca să mă pot trezi la 3-4 când era cazul – pentru că ne ducea şoferul de la unul la altul, nu aveam maşinile noastre pe atunci – eu mă culcam la 6.00 după-amiaza. După o lungă periodă de program din acesta, am văzut stelele şi am început să plâng. Uitasem cum arată seara. Eu nu mai trăiam seri. Mă sunau prietenii şi îmi spuneau “Te-am sunat aseaăa!”. “La cât?”. “La 8”. Pentru mine, ora 8 nu există.


CSÎD: Cum reacţionezi dacă şi când lumea îţi cere diete?
Teo Trandafir: Le spun că eu nu ţin dietă. Cred că cea mai bună dietă este să mănânci orice, în cantităţi mici. Vrei o amandină? Îţi cumperi o mini-amandină, o mănânci şi la revedere!

CSÎD: Un top al sfaturilor pentru o viaţă cât mai Împlinita?
Teo Trandafir: Nu am avut o viaţă împlinită. Am o viaţă plină de frustrări, plina de neîmpliniri, ca toată lumea. Sfaturile, dacă ar fi să le dau cuiva, mi le-aş da mie. Şi ar fi aşa: 1. Nu te mai ţine prizonieră în propria fiinţă. 2. Trebuie să îţi pese foarte puţin de lucrurile spuse de oameni neimportanţi către tine. Oricum părerea lor nu impresionează pe nimeni şi nu interesează pe nimeni. 3. Învaţă să cânţi şi dă-ţi drumul. Cântă! Cântă! Mi-aş spune de o mie de ori “Cântă!”. 4. Iubeşte chiar dacă ştii că greşeşti, pentru că ajută şi te ţine tânăr. 5. Încearcă să mori la timp.