Terapia prin plutire: efecte benefice de la slăbire până la combaterea anxietăţii

Nu este vorba despre o terapie obscură fără efecte dovedite ştiinţific, ci de o metodă folosită de sportivi pentru a-şi creşte performanţele sau pentru recuperare, ori de studenţii de la şcoli şi universităţi de prestigiu pentru creşterea capacităţii de concentrare şi a memoriei.

Am încercat mai multe tipuri de terapii, metode, tehnici de vindecare sau relaxare. De la reiki la reconectare, de la metoda Călătoria, la Original Feeling Touch, de la terapia craniosacrală sau Thetahealing la deja, banala, acupunctură. Aveam impresia că încercasem cam tot ce se poate în materie de terapii alternative. Până să testez terapia prin plutire într-un bazin 100% românesc. O experienţă inedită şi demnă de povestit.

Samadhi Tanc, cartea care explică beneficiile terapiei prin plutire

Recomandări

Căţeii maidanezi ajută copiii cu autism

Fergie, probleme în paradis?

Auzisem despre cartea scrisă de Michael Hutchinson, Samadhi Tanc, dedicată nenumăratelor beneficii aduse de plutirea într-un bazin închis ermetic, în care eşti complet privat de sunete sau lumină. Este vorba despre un bazin puţin mai mare decât cada noastră de acasă în care apa are o adâncime de aproximativ 25 de centimetri şi se dizolvă o cantitate mare de sare Epsom (300, 400 de kilograme). Cartea împărtăşeşte concluziile mai multor medici neurologi şi psihologi care susţin efectele benefice remarcabile în bazinul de plutire (Floatation Tank) în diverse domenii: sănătate, meditaţie, sport, educaţie, artă.

Studiile au început în anul 1954, bazându-se pe R.E.S.T (Restricted Environmental Stimulation Technique) – Tehnica de Reducere a Influenţei Mediului Ambiant. Iar în anii ’60 au început primele experimente în bazinele de plutire. S-a studiat mai mult timp care sunt efectele deprivării senzoriale în camere izolate sau în bazine de plutire. Însă, spre deosebire de camerele izolate, bazinele oferă creierului o experienţă completă, anulând complet gravitaţia şi, implicit, şi eforturile pe care acesta la face pentru a o contracara.

Dintre aceste efecte spectaculoase, autorul aminteşte: plutirea stimulează creierul să elibereze endorfine (acele substanţe care diminuează durerea şi îţi oferă o stare de bine, chiar de euforie), deci se ameliorează durerile, după sesiunile de plutire se diminuează nivelul substanţelor legate de stres, anxietate, depresie, tensiune, boli de inimă, plutirea poate suspenda activitatea emisferei stângi (care coordonează logica şi gândirea analitică) şi poate activa puternic activitatea emisferei drepte, oferind o dinamizare a creativităţii, imaginaţiei, intuiţiei, plutirea ajută la eliminarea unor dependenţe şi obiceiuri nesănătoase, plutirea ajută la eliminarea excesului ponderal.

Mai mult, bazinele de plutire sunt folosite de sportivi înaintea competiţiilor pentru a-şi creşte performanţele, dar şi imediat după, pentru recuperare. Există bazine de plutire în şcoli şi universităţi ca instrumente de “învăţare”, care ajută studenţii să îşi consolideze memoria şi capacitatea de învăţare. Testimonialele celor care au încercat şedinţele de plutire spun că este o metodă de relaxare extraordinare, iar o oră şi jumătate de plutire (cât durează o şedinţă) echivalează cu o noapte întreagă de somn profund şi odihnitor.

Cum este posibil să apară aceste beneficii?

Peste 90% din activitatea creierului şi a sistemului nervos central este folosită la adaptarea şi susţinerea corpului în câmpul gravitaţional terestru, unde, de altfel, suntem bombardaţi continuu cu stimuli vizuali, auditivi, senzitivi sau olfactivi. Bazinul de plutire reduce la tăcere toţi aceşti stimuli, dar mai ales gravitaţia, inducând o stare pură de relaxare şi deconectare totală. În aceste condiţii speciale, corpul uman îşi restabileşte mecanismele de refacere, vindecare şi regenerare. În aceste condiţii speciale, corpul uman îşi restabileşte mecanismele de refacere, vindecare şi regenerare fără nici un ajutor.

Temperatura în bazinul de plutire este de 35-36°C exact aceeaşi cu temperatura corpului. Astfel, nervii periferici (ai pielii) nu mai percep nici o senzaţie de separare de mediu. Soluţia salină contribuie şi ea la crearea acestei senzaţii, magneziul din sarea amară fiind absorbit foarte repede prin piele, echilibrând astfel nivelul mineralelor din corp prin difuziune moleculară.

Apa este menţinută mereu la temperatura corpului pentru eliminarea senzaţiilor de rece-frig în contactul cu pielea, iar prin izolarea fonică şi vizuală a incintei în care este amplasat bazinul rezultatul este că încet, sistemul nervos opreşte transmisia semnalelor spre creier. Limitele corpului fizic se dizolvă şi dispar. Sub efectul destinderii complete apare o reacţie plăcută în întreg organismul, cunoscută sub denumirea de “răspunsul parasimpatic”. Consumul de oxigen, tensiunile musculare, presiunea sângelui şi frecvenţa pulsului se reduc simţitor, astfel că întreaga chimie a corpului se schimbă.

Vasele de sânge (inclusiv capilarele) se dilată şi se îmbunătăţeste eficienţa cardio-vasculară, iar cantitatea de oxigen şi nutrienţi spre celule se amplifică. Acesta se numeşte “efect vasodilatator”. În acelaşi timp, produsele biochimice nefaste generate de stres precum adrenalina şi acidul lactic sunt eliminate din circuitul sanguin şi sunt înlocuite cu endorfine. Hormonii “fericirii”, endorfinele, sunt considerate răspunzatoare de fericirea şi starea de bine a omului.

Aceste schimbări biochimice au loc natural şi spontan, ca un produs al relaxarii şi deconectării totale. Nu este nevoie de nicio tehnică de relaxare sau meditaţie specială. Eliberându-se de gravitaţie şi stimuli exteriori, corpul şi mintea pătrund în stări de relaxare mai profunde chiar decât somnul obişnuit – o oră şi jumătate de plutire echivalează cu cel puţin 4 ore de somn. Plutirea stimulează cel mai uşor şi rapid secretarea de endorfine: funcţiile creierului, memoria şi procesele de învăţare sunt astfel mult îmbunătăţite.

În şedinţele de plutire, corpul intră într-o stare de relaxare atât de profundă, încât mintea se cufundă într-o stare de atenţie specială corespunzătoare undelor cerebrale Theta. Analizele EEG arată coborarea frecvenţelor cerebrale de la 20-25 Hz la 4-8 Hz în timpul şi în urma şedinţelor de plutire. Aceasta este zona creativităţii, proceselor intuitive, autosugestiei, vizualizării, dar şi sfera abilităţii maxime de învăţare. Pentru cei mai mulţi dintre noi starea Theta este imposibil de atins fără intrarea în somn. În bazinul de plutire se poate pătrunde în starea Theta fără efort sau practici meditative, în deplină conştienţă. Capacităţile mentale şi cerebrale sporesc. Dar cel mai important efect este pătrunderea în stări de meditaţie profundă.

Experienţa mea

M-am bucurat să aflu că există şi în România bazine de plutire şi nu m-am dat în lături să plec un weekend la Braşov pentru a încerca pe pielea mea această terapie. Cu toate studiile în minte şi dornică să experimentez stări profunde de relaxare, dar să îmi şi înving teama de întuneric, mi-am făcut programări în două zile consecutive.

Mi s-a explicat că trebuie să mânânc foarte uşor şi, eventual cu 2 ore înainte să beau doar lichide. Am descoperit la mansarda unei case din Braşov un loc special pentru sesiunile de plutire. În costum de baie am intrat într-o cadă pătrată în care apa nu depăşea 25 de centimetri, mi-am pus dopuri de urechi şi, la început, am pus capul pe o pernuţă gonflabilă să mă acomodez cu starea de plutire a corpului. După ceva timp am reuşit să rămân în starea de plutire fără ajutorul pernuţei şi să mă obişnuiesc cu capul în apă şi doar faţa la suprafaţă.

Din cauza cantităţii mari de sare Epsom – cea datorită căreia pluteam – nu trebuia să îmi ajungă apă în ochi. După ce m-am obişnuit şi cu apa în urechi ( da, nu sunt o fană înfocată, ce-i drept), am stins lumina de veghe. Ceea ce a urmat a fost una dintre cele mai profunde experienţe din viaţa mea. În întunericul total, fără să auzi cel mai mic zgomot decât cel al bătăilor propriei inimi, într-o stare de imponderabilitate, mi-au năvălit în minte toate întrebările posibile şi imposibile.

Ce caut eu aici, oare unde sunt marginile bazinului, dar unde o fi paharul de apă, oare aş putea să mă înec, dar dacă nu mai pot să ies. Apoi, mă deranja apa sau căutam cu ardoare să aud un sunet sau să zăresc o frântură de lumină. Mintea căuta tot felul de motive de a nu rămâne în acea stare. Ba mi-era sete sau parcă aş fi vrut la toaletă… Închideam ochii în speranţa că atunci când îi voi deschide voi întrezări ceva. Nu mai văzusem niciodată aşa un întuneric beznă. Şi trebuia să îmi înfrunt şi teama din copilărie de întuneric. Am vrut de câteva ori să mă ridic şi să plec, îmi ziceam că nu este pentru mine aşa o experienţă. Însă, secundă după secundă, minut după minut, am început să mă relaxez şi să mă bucur de starea asta de plutire. Mi-amintesc că o bună bucată de timp ( nu pot estima în minute, pentru că şi noţiunea de timp dispăruse) aveam impresia că plutesc în spaţiu, tocmai pentru că organismul meu nu mai simţea că sunt în apă.

Aveam impresia că nu e real şi deschideam brusc ochii şi realizam că sunt într-un bazin cu apă după ce mişcam puţin picioarele. Cred că am şi adormit de câteva ori. Nu am avut revelaţii sau stări de conştiinţă extinsă (cum povestesc unii dintre cei care au încercat), însă am fost eu cu mine. Şi m-am bucurat. Că, poate în vâltoarea treburilor de rezolvat, nu avusesem timp să fiu eu cu mine, dar aici, am fost cumva obligată. Ceea ce nu a fost uşor. Pentru că eşti doar tu cu tine şi cu bătăile propriei inimi. E un exerciţiu formidabil de autocunoaştere, de testare a limitelor, de a experimenta ceva nou. Seara, după şedinţă, am mai fost în stare să beau un ceai, apoi am mers la culcare. Un somn profund şi odihnitor. Recunosc că experienţa a fost atât de puternică, încât am simţit că mai am nevoie de timp pentru a o repeta, aşa că, am anulat programarea de a doua zi.

În loc de concluzie

Beneficiile terapiei prin plutire nu se văd după prima şedinţă, specialiştii recomandând cel puţin două pe săptămână timp de câteva luni. Însă, cred că prima este cea care îţi testează limitele şi voinţa. Este un exerciţiu de autocunoaştere, de a sta tu cu tine, măcar din când în când, plus de a-i da posibilitatea creierului să se concentreze pe alte aspecte, decât acelea de a contracara gravitaţia. Dacă treci de întunericul greu şi lipsa sunetelor, dacă rezişti deprivării senzoriale şi te laşi să pluteşti ca în uterul matern, poţi descoperi noi lucruri despre tine, îţi pot veni idei geniale, poţi găsi nişte rezolvări nebănuite sau, mai concret, te poţi relaxa profund!