La început te simţi obosit şi ignori, punând totul pe seama stresului, apoi începi să ameţeşti, eşti din ce în ce mai slăbit şi răcelile sunt tot mai frecvente şi mai agresive. Cam aşa debutează leucemia, o boală ale cărei cauze nu sunt pe deplin înţelese de medici. Odată primite analizele de sânge, primeşti în loc de certitudini şi mai multe semne de întrebare, deoarece diagnosticul de leucemie nu se stabileşte atât de uşor.
Sunt necesare analize complexe, multe drumuri la medic, multe intervenţii, deoarece infecţiile îşi fac loc mult mai uşor în sistemul tău imunitar slăbit.
Prin alte ţări, specialiştii au un protocol bine pus la punct, ştiu exact cum să procedeze, ce analize să solicite şi unde să trimită pacientul pentru a beneficia cât mai curând de tratament. Şi pacientul are o altă mentalitate: merge la medic îndată ce observă că ceva nu este în regulă, nu aşteaptă până în ultima clipă, nu se tratează după ureche şi nici nu are grija banilor.
Acum vom zăbovi asupra simptomelor care pot ascunde o formă de leucemie şi asupra tratamentelor actuale, în special imunoterapia, care, poate, va lua locul în viitor agresivelor şedinţe de chimioterapie cu care se confruntă bolnavii de cancer de sânge.
Ne este ghid Prof. Univ. Dr. Paul Knöbl, doctor în medicină la Universitatea de medicină din Viena, expert hematolog.
Prof. Dr. Knöbl: Leucemia se instalează atunci când în sânge sunt prea multe celule albe, cu alte cuvinte măduva spinării produce prea multe leucocite. În multe cazuri, aceste celule ajung în sânge, dar sunt şi cazuri în care aceste celule se lipesc de măduva osoasă şi le înlocuiesc pe cele sănătoase rămase. La o analiză de laborator, putem observa opusul: nivelul leucocitelor este normal sau chiar foarte mic.
Până la momentul actual au fost diagnosticate forme de leucemie cronică şi acută. În funcţie de cât de afectată este măduva osoasă, acestea se împart în: leucemie mieloidă, limfoidă ş.a.m.d,, dar şi în leucemie cu celule mature sau imature. Cele mai întâlnite tipuri sunt: leucemie limfocitară (reprezintă 30-40% din toate formele de leucemie), leucemie mieloidă cronică, leucemie mieloidă acută şi leucemie limfoblastică acută. La capătul opus, cele mai rare tipuri sunt leucemia cu celule păroase şi leucemia cu plasmocite (2-4%).
Prof. Dr. Knöbl: Ne putem da seama că ceva nu în regulă şi ar trebui să consultăm un medic cât mai repede când ni se întâmplă una sau mai multe din următoarele:
În unele cazuri de leucemie, alte semne pentru o diagnosticare corectă ar fi dimensiunile crescute şi anormale ale ficatului, ale splinei sau ale ganglionilor limfatici. Trebuie să vă adresaţi de urgenţă medicului dacă simţiţi o slăbiciune inexplicabilă, respiraţia este dificilă, apar transpiraţiile nocturne, faţa este palidă, aveţi febră care nu scade nici cu antibiotice, ganglionii limfatici sunt măriţi sau există anomalii ale gingiilor. În acest punct, ar trebui să mergeţi la medic pentru un set de analize ale sângelui.
Primul pas în diagnosticare este dat de verificarea sângelui – măsurarea celulor şi chiar analiza diferenţială a sângelui (analiza celulor albe – număr, formă etc.). Dacă valorile sunt normale, sunt slabe şanse să vorbim de leucemie. Dar dacă apar anormalităţi, recomandarea este să mergeţi la un medic hematolog.
Prof. Dr. Knöbl: Leucemiile cronice progresează încet, aşa că se poate întârzia în termeni de câteva zile examinarea măduvei spinale. Însă, în cazul leucemiilor acute, diagnosticul şi tratamentul sunt necesare cât se poate de repede, întrucât pacienţii pot muri şi în câteva zile din cauza infecţiilor foarte grave, sângerărilor la nivelul creierului sau cedării unor organe.
Prof. Dr. Knöbl: Pentru fiecare tip de leucemie există o paletă largă de terapii, dar este necesar un tratament personalizat, strâns legat de anamneza pacientului, fiindcă fiecare individ are o boală de leucemie specifică. Nu putem vorbi de o procedură comună pentru toate tipurile de leucemie. Spre exemplu, leucemia limfocitară – se poate trăi cu această afecţiune mulţi ani fără a fi nevoie de terapie. În ceea ce priveşte leucemia mieloidă cronică, aceasta se tratează cu inhibitori tirozin-kinazici sub formă de pastile ce trebuie luate pentru mulţi ani.
Cu toate acestea, chimioterapia citotoxică rămâne principalul tratament pentru formele de leucemie acută, uneori chiar şi în asociere cu transplantul de celule stem. Strategiile de tratament, precum şi noi molecule apar din ce în ce mai mult, studii sunt efectuate chiar şi la acest moment. Aşadar, e nevoie de centre oncologice foarte bine gândite, adică nu numai cu specialişti în oncologie, ci şi din restul disciplinelor medicale, care să abordeze individualizat pacientul.
Prof. Dr. Knöbl: La ora actuală, imunoterapia cu anticorpi ce ţintesc celule bolnave reprezintă parte din mai multe strategii de tratament. Noi forme de tratamente imuno-oncologice (ex. inhibitori ai sistemului imunitar) nu sunt încă disponibile decât pentru tratarea anumitor forme de leucemie, dar asta se poate schimba. În ceea ce priveşte transplantul de celule stem, pot spune că este rezultatul unei multitudini de factori şi nu este niciodată o decizie uşor de luat, din cauza logisticii foarte complexe şi scumpe, dar mai ales a riscurilor foarte crescute pentru viaţa pacienţilor.