Empatia: cât de bine sau de rău ne face

Deşi unii oameni consideră că este uşor să empatizeze cu alţii, există şi persoane care nu se află în aceeaşi poziţie. E normal, pentru că, deşi suntem cu toţii fiinţe umane, nu funcţionăm în acelaşi mod. Empatia nu este dobândită de fiecare persoană în parte în aceeaşi măsură şi nici nu este percepută de toţi ca fiind benefică vieţii. Iată cea mai nouă părere cu privire la empatie şi rolul acesteia în vieţile noastre!

Psihologul Paul Bloom atacă empatia nu pentru că este imposibil să simţim durerea altor oameni – el crede că noi percepem, de fapt, situaţia celeilalte persoane ca fiind mult mai dificilă sau mult mai puţin şi o astfel de stare de spirit face un deserviciu atât celui care empatizează cât şi individului empatizat. El oferă câteva motive pentru care este bine să ne temperăm nivelul de empatie, astfel încât să fim de ajutor persoanei care are nevoie să fie ascultată:

Probabil ai o afinitate pentru ceea ce ţi se aseamănă

Recomandări

Aplicaţia care decide cine ar trebui sau nu să-ţi fie prieten

Este mai uşor să empatizezi cu un iubit sau un prieten apropiat decât cu un necunoscut din oraş sau de pe un alt continent. De aceea filantropia tinde să fie primitivă: dacă se întâmplă să fii diagnosticat cu scleroză multiplă, sunt şanse mult mai mari ca tu să donezi bani pentru a sprijini cercetarea SM, mai degrabă decât cercetarea pentru Alzheimer. Nu te gândi că este un lucru teribil, dar această tendinţă de a avea o afinitate pentru ceea ce ne este mai apropiat nu este neapărat cel mai bun mod de a ajuta o persoană care are nevoie de sfaturile tale.

Lipsa de corectitudine

Când vine vorba de alegeri care implică mai mult o persoană, Bloom afirmă că empatia întunecă cel mai adesea judecata noastră. „Deciziile noastre publice vor fi mai echitabile şi mai morale”, scrie el, „odată ce ne-am pus deoparte empatia”. Empatia, cu alte cuvinte, este o barieră care ne împiedică să putem observa o situaţie în mod obiectiv, ca urmare a identificării cu problematica şi a abordării strict personale.

Suntem mult mai susceptibili de a dezvolta relaţii nesănătoase (mai ales în cazul femeilor)

Un alt dezavantaj potenţial al dozei prea mari de empatie este legat de viaţa personală. Cercetările arată faptul că atunci când simţi ceea ce simte şi partenerul tău (durere, agonie, tristeţe) anumite asimetrii se vor dezvolta la nivelul relaţiei voastre: un dezechilibru între ceea ce dai şi ceea ce iei.

Empatia este obositoare din punct de vedere emoţional (dar compasiunea nu este)

Distincţia între a lua parte la durerea altuia (empatie) şi a liniştiti/consola o persoană care este în durere (compasiune) a fost confirmată deja prin foarte multe studii RMN. Numai compasiunea este o emoţie durabilă, sănătoasă şi recomandată pentru oamenii care îi consiliează pe alţii atunci când trec prin tragedii sau perioade dureroase din viaţa lor.

Oamenii care se află în durere nu vor să se simtă durerea lor; ei doresc ca tu să fii acolo pentru ei

Un bun exemplu al acestui principiu este obiceiul evreiesc de doliu. Când îl vizitează pe cel îndoliat, vizitatorii trebuie să fie liniştiţi, tăcuţi şi pur şi simplu să fie acolo pentru cel aflat în suferinţa pierderii cuiva drag. Nu trebuie să-şi exteriorizeze durerea. Acest lucru este făcut strict de bocitoare. Persoana îndurerată este alinată de prezenţa plină de compasiune a unui prieten, care nu trebuie să încerce să se simtă în aceeaşi măsură ca cel care are nevoie de ajutor, ci doar să-i fie un sprijin.