Deparazitarea externă la câini, pisici şi alte animale de companie

Deparazitarea externă a animalelor de companie este la fel de importantă precum cea internă, având în vedere că şi musafirii nepoftiţi care atacă din exterior le pot transmite necuvântătoarelor boli grave, uneori chiar fatale. Bineînţeles, nu toate animăluţele pot fi supuse aceluiaşi tip de deparazitare externă, pentru că acest proces trebuie să ţină cont de mai mulţi factori: specia din care animalul face parte, vârsta acestuia, greutatea, anumite stări fiziologice (gestaţie, lactaţie) sau anumite particularităţi individuale.

Despre produsele şi modul în care trebuie făcută deparazitarea externă la animalele de companie am vorbit cu Anca Ivan, specialist ANIMAX!

Deparazitarea externă la câini: tipuri de produse deparazitare şi instrucţiuni de folosire a acestora

Frecvenţa deparazitării depinde de durata de acţiune a produsului aplicat. Ca regulă de bază în cazul câinilor, aceştia trebuie să beneficieze în permanenţă, indiferent de anotimp, de protecţia unui produs antiparazitar.

Recomandări

Îngrijirea şinşilei: ce rol are baia de nisip şi cât de des trebuie efectuată

Alimente toxice pentru câini şi pisici

Aplicarea acestor produse se va face în funcţie de forma de prezentare, astfel:

• Pipetele se aplică între omoplaţi sau la ceafă, direct pe pielea animalului, pe o zonă  de 2-3 cm. Este o zonă sigură, deoarece animalul nu se poate linge, evitând astfel ingerarea accidentală a produsului. Durata de acţiune a pipetei poate varia în funcţie de producător, de la 2-4 săptămâni până la 2-3 luni. Pipetele pot fi cu acţiune insecticidă (omoară paraziţii), repelentă (ţin la distanţă paraziţii) sau ambele.
   
• Zgărzile au în general rol repelent, de a ţine la distanţă paraziţii, se pun ca orice zgardă, la câteva zile după aplicare pipetei, pentru a fi siguri că animalul nu are paraziţi în momentul punerii zgărzii. Unele zgărzi sunt rezistente la apă, altele nu, inactivându-se în contact cu umezeala şi reluându-şi acţiunea imediat ce pielea şi blana animalului sunt uscate. Durata de protecţie a zgărzilor este în general una foarte mare, putând merge de la 2-3 luni până la 7-8 luni în cazul produselor performante. În timpul purtării zgărzii, practic nu mai este nevoie de o altă metodă de deparazitare externă.

​

• Şamponul antiparazitar este indicat a se folosi pe tot parcursul sezonului ploios, dar şi vara, pentru un plus de protecţie. Deoarece nu are eficacitate 100%, este întotdeauna indicat să se combine şi cu alte metode de prevenţie (pipetă, zgardă). În perioada infestaţiei maxime, este indicat ca şamponul antiparazitar să înlocuiască şamponul uzual pentru îmbăiere. Îmbăierea nu se va face foarte des, deoarece scade eficacitatea altor metode de prevenţie, de exemplu a pipetelor sau a pudrei antiparazitare.
   
• Pudra antiparazitară se va aplica în răspăr, pe toată suprafaţa corporală, o dată pe săptămână sau la câteva săptămâni. Are avantajul că se poate folosi de la vârste mai mici, după 4 săptămâni de viaţă.
   
• Spray-ul antiparazitar se aplică în răspăr (în sens invers creşterii firelor de păr, pentru a ajunge direct pe piele), pe o suprafaţă corporală mare. Imediat după aplicare, câinele trebuie scos la plimbare până la uscarea produsului, pentru a nu exista pericolul lingerii acestuia.
   
• Tabletele masticabile sunt produse performante, de ultimă generaţie, cu o durată de acţiune de până la 3 luni. Prezintă avantajul administrării uşoare, nemaifiind necesară contenţia animalului ca în cazul mijloacelor mai sus enumerate, deoarece aceste tablete sunt înghiţite de către animale.

Produsele antiparazitare se vor aplica ţinând cont de: vârstă, greutate, starea de sănătate a pielii, situaţii excepţionale (gestaţie, lactaţie, alergii,convalescenţă, afecţiuni hepatice, afecţiuni renale) şi de recomandările fiecărui producător în parte.

Deparazitarea externă la pisici

Pentru pisicile de exterior, deparazitarea externă se va face periodic, în funcţie de recomandările fiecărui producător, dar şi de durata de acţiune a produsului folosit.

Produsele antiparazitare externe pentru pisici au aceleaşi forme de prezentare ca la câine (pipetă, zgardă, pudră, spray, şampon, tablete masticabile) şi aceeaşi modalitate de aplicare. În cazul şamponului, trebuie să ţinem cont că pisicile nu iubesc apa şi că frecvenţa utilizării acestuia va fi una foarte rară.

Nu se vor aplica produsele antiparazitare de la câine la pisică, deoarece sunt toxice, putând fi chiar letale.

Şi în cazul pisicilor se va ţine cont de vârstă, greutate, eventuale leziuni prezente pe piele, anumite stări (gestaţie, lactaţie) şi, nu în ultimul rând, de recomandarea producătorului.

Pisicile de interior vor fi deparazitate ocazional, fiind necesar ca aceasta să se facă doar atunci când observăm prezenţa paraziţilor externi. În cazul în care pisica convieţuieşte cu câinele, deparazitarea acestora se va face periodic şi simultan, cu produse special destinate fiecărei specii, astfel încât să fie în permanenţă sub protecţia unui produs de deparazitare externă.

Deparazitarea iepurilor

Iepurii se deparazitează extern cu produse special concepute pentru ei. Acestea pot fi sub formă de pipetă, care se aplică direct pe piele în zona cefei (la fel ca la câine şi pisică) sau cu pudră antiparazitară care se pudrează pe întreaga suprafaţa corporală. 

Observarea paraziţilor externi este foarte dificilă la iepuri, unii dintre aceşti paraziţi având dimensiuni microscopice. Un semn clinic care ar trebui să pună pe gânduri proprietarul este scărpinatul excesiv, care poate fi însoţit de căderea părului şi de apariţia leziunilor cutanate.

Un control de specialitate realizat de medicul veterinar va putea pune un diagnostic cert în această privinţă.

Deparazitarea externă a păsărilor exotice

Observarea paraziţilor externi la păsări este o misiune foarte dificilă, dacă nu imposibilă. De foarte multe ori, păduchii împrumută culoarea penajului în care se găsesc, fiind foarte greu de observat cu ochiul liber. Căpuşele paraziţi care se găsesc în interiorul tijei penelor, observarea acestora neputându-se face decât la microscop.

Păsările cu paraziţi sunt neliniştite, ţipă, slăbesc, se ciugulesc insistent, ajungând nu de puţine ori să-şi smulgă penele.

Aplicarea produselor antiparazitare trebuie făcută cu foarte mare precauţie, pentru ca acestea să nu fie inhalate accidental, evitându-se totodată contactul cu ochii păsării.

Spray-ul antiparazitar special pentru păsări se va aplica local, direct pe piele în zonele cu penaj mai rar (sub aripi, pe coadă şi pe gât), în cantitatea recomandată de producător în funcţie de greutatea fiecărei păsări.

Pentru a evita reinfestarea, este indicată deparazitarea temeinică a coliviei (scoaterea jucăriilor din lemn, renunţarea la barele de sprijin din lemn).

Pudra antiparazitară se aplică individual, se pudrează penele de sub aripi şi de pe spatele păsării, ridicându-se uşor pentru ca produsul să ajungă în contact cu pielea. Pudra poate fi folosită şi pentru deparazitarea cuibarului şi a coliviei.

Aplicarea produselor se va face întotdeauna ţinând cont de vârsta şi greutatea păsării, la indicaţiile producătorului.

Deparazitarea reptilelor

Şi reptilele de companie pot cădea pradă infestaţiei cu paraziţi externi. Căpuşele pot fi observate cu ochiul liber înfipte adânc în pielea animalelor.

Animalele sunt neliniştite, slăbesc, uneori refuză hrana, la locul înţepăturii putându-se observa o infecţie locală.

Tratamentul antiparazitar se va face în funcţie de specia de reptile, deoarece unele substanţe sunt toxice pentru anumite specii şi foarte eficiente pentru altele. Din acest motiv, cel mai indicat ar fi ca deparazitarea în sine să se realizeze doar de către medicul veterinar. Odată cu aceasta, se va face o dezinsecţie riguroasă a terariului, deoarece majoritatea paraziţilor se găsesc în mediu, nu pe animal.

Paraziţii externi pot pune în pericol starea de sănătate a animalelor şi chiar viaţa acestora, fiind deseori vectori pentru bacterii, viruşi, ciuperci şi uneori chiar şi pentru paraziţii interni. 

Aşadar, fiţi atenţi la aspectul şi starea generală prezentate de animăluţele de companie şi luaţi măsuri când e nevoie! Vizita periodică la medicul veterinar este, de asemenea, necesară, chiar obligatorie!