Vorbim despre o problemă logopedică nu doar atunci când copilul nu reuşeşte să emită sunete.
Specialistul logoped are în vedere, în momentul evaluării, anumite aspecte care pot avea o influenţă asupra dezvoltării limbajului.
Astfel, abilităţile motrice ale copilului sunt un aspect important de care logopedul trebuie să ţină cont.
Acesta va da atenţie, în cadrul evaluării copilului, posturii corporale, coordonării bimanuale, mersului, lateralităţii, urcarea şi coborârea treptelor, orientării temporo-spaţială, precum şi altor aspecte care ţin de partea psihomotrică.
„Domeniul de activitate al specialistului logoped este unul variat şi complex, incluzând următoarele aspecte: întârzieri de vorbire, tulburări pe aria de pronunţie, tonalitate, articulare, tulburări de fluenţă şi ritm, deglutiţia şi probleme de alimentaţie, aria cognitivă în care includem înţelegerea limbajului, discriminarea auditivă, comunicarea funcţională şi raţionament, existenţa unui vocabular sărăcăcios, utilizarea greşită a sintagmelor gramaticale precum şi tulburări de scriere, citire şi calcul”, explică psihologul logoped Alina Paula Căpuşan, de la Asociaţia pentru Intervenţie Terapeutică în Autism (AITA).
Un alt aspect de luat în considerare şi care ocupă domeniul de activitate al logopedului este legat de alimentaţia copilului. În cadrul dezvoltării copilului, diversificarea alimentară are un rol central, se realizează încă din primul an de viaţă, făcându-se astfel trecerea de la alimente lichide şi pasate la cele solide.
Tulburările alimentare la copil aduc urmări şi asupra dezvoltării limbajului. Un copil care nu reuşeşte să mănânce alimente solide este predispus riscului de a nu i se dezvolta optim aparatul fonoarticulator, acesta fiind responsabil de apariţia limbajului.
„Pentru a exista o intervenţie optimă, particularizată pe nevoile copilului, este important ca logopedul să recomande părinţilor investigaţii suplimentare, la specialiştii din domeniul medical, atunci când este cazul. Astfel, pentru a elimina orice cauză de natură biologică, logopedul poate recomanda consult ORL neurologic, psihiatric, psihologic, oftalmologic, endocrinologic, kinetoterapeutic, fiind necesar acest parteneriat între specialişti”, a punctat psihologul logoped.
De asemenea, modelul parental contribuie decisiv la modul în care copilul îşi dezvoltă limbajul. Depăşirea tulburărilor de limbaj depinde şi de modul în care părinţii şi apropiaţii copilului reacţionează atunci când acesta are o dificultate pe această arie.
Atunci când copilul prezintă o tulburare de pronunţie, este important ca cei apropiaţi să nu imite vorbitul copilului, să i se prezinte varianta corectă şi să îl încurajeze într-o manieră ludică.
În realitate, deseori, părintele observă ori i se aduce la cunoştinţă dificultatea copilului pe aria de limbaj, însă amână vizita la logoped iar, cu trecerea timpului, copilului i se automatizează în timp deprinderile greşite.
Este foarte important ca intervenţia să se facă timpuriu iar părintele copilului, încă de la început, să asiste la orele de logopedie ale acestuia şi astfel să preia din tehnicile de lucru şi să continue stimularea şi în mediu natural.
„În vederea unei dezvoltări armonioase, este recomandat ca, încă din primele luni de viaţă, părintele să îi cânte copilului, să îi citească, să îi încurajeze vocalizările, să îl stimuleze să arate obiecte desenate pe o carte şi să imite pe cei din jur, să verbalizeze acţiunile desfăşurate astfel încât copilul să preia, să îl stimuleze pe aria motrică prin masaj, jocuri cu mingea, activităţi senzoriale şi să îl responsabilizeze pe cel mic”, conchide psihologul logoped.