Smulgerea unghiei încarnate nu este o metodă eficientă. Această afecțiune se remarcă în special la nivelul degetelor mari de la picioare şi se manifestă prin durere, tumefiere şi inflamaţie, care pot evolua în infecţii care cauzează dificultăţi la mers.
Principalele cauze ale unghiei încarnate sunt reprezentate de tăierea incorectă a unghiilor şi de purtarea de încălţăminte incomodă, prea strâmtă.
În prezent, principala abordare medicală a unghiei încarnate o constituie intervenţia chirurgicală, care presupune fie smulgerea unghiei încarnate, fie excizia parţială a unghiei, metode considerate normale pentru majoritatea medicilor, dar complet nerecomandate de alţii.
Dr. Marius Uscatu, Medic Specialist Ortopedie-Traumatologie, cu specializare în Chirurgia antepiciorului, ne-a oferit răspunsuri la cele mai stringente întrebări privind unghia încarnată.
Află mai jos care sunt principalele cauze şi simptome ale unghiei încarnate, ce complicaţii apar dacă lăsam problema netratată, cum o putem preveni şi, foarte important, care sunt contraindicaţiile metodelor actuale de tratament.
Unghia încarnată este cauzată în principal de tăierea incorectă a unghiei, dar există şi alţi factori care pot contribui la apariţia acestei probleme.
Dr. Marius Uscatu enumeră în cele ce urmează cauzele posibile ale unghiei încarnate:
Principalul simptom al unghiei încarnate este inflamaţia porţiunii laterale a degetului mare, manifestată prin triada clasică rubor, calor, dolor (roşu, cald şi dureros), la care se adaugă secreţia sero-sangvinolentă (chiar purulentă).
De asemenea, durerea agravată de efort (stat în picioare, mers pe jos, sport) este un semn al unghiei încarnate.
În cazul unghiei încarnate, degetul este mărit în volum, tegumentul de lângă unghie este roşu, inflamat, există durere la palpare, la încălţat şi la mers. Totodată, ca urmare a inflamaţiei cronice, e posibil să apară un ţesut cărnos deasupra marginilor materale ale unghiei, numit botriomicom.
Tratamentul unghiei încarnate presupune în primul rând conştientizarea obiceiurilor care pot dăuna unghiilor.
Soluţia mea personală: încerc să-i explic pacientului că trebuie să lase unghia să crească corect, să nu-i mai taie colţurile. În acest timp, va privilegia o încălţăminte cât mai largă, cum sunt sanalele deschise anterior. Aceasta este singura metodă ce permite vindecarea definitivă a problemei, mai ales că tratamentul va fi aplicat 100% individual, de către pacient el însuşi. Vindecarea durează 3-6-9 luni (în funcţie de starea unghiei) şi presupune, cel mai adesea, portul sandalelor deschise, indiferent de anotimp. Este o soluţie total neinvazivă şi fără riscuri, însă refuzată cel mai adesea de pacient, care este sedus de promisiunea intervenţiilor așa-zis simple, definitive şi mai ales cu vindecare rapidă, de tipul matricectomiei, spune dr. Marius Uscatu.
O altă metodă de tratament, dar care este definitivă doar în 25-30% din cazuri, presupune regularizarea minimală a marginii unghiei, sub anestezie locală. Aceasta permite vindecarea rapidă a inflamaţiei, prin îndepărtarea factorului cauzator (fragmentul proemiment al unghiei, „colţul” rezultat în urma tăierii inadecvate, uneori o mică „aşchie” de unghie).
Această solutie produce o unghie temporar mai strâmtă la mijlocul ei care, prin creşterea pe lăţimea normală, devine din nou proeminentă („se încarnează” din nou). Este o soluţie minim-invazivă şi fără complicaţii, cu condiţia să nu fie însoţită de matricectomie.
Iar pentru că am ajuns la capitolul matricectomie, trebuie să vă atenţionăm că nu este deloc o metodă recomandată de dr. Marius Uscatu, dar practicată încă pe scară largă.
Matricectomia parţială, adică sectionarea parţială longitudinală a unghiei şi excizia (îndepărtarea definitivă) porţiunii respective a matricei unghiale (prin bisturiu, laser, termocoagulare, criocoagulare, fenolizare etc.), este o metodă seducătoare, deoarece vizează apariţia unei unghii mai puţin largi definitiv, care să nu se mai încarneze. Din păcate, în practică, această rezecţie a matricei unghiale este incompletă, iar celulele matriceale restante vor genera o unghie distrofică, având marginea laterală dinţată, care va provoca conflict şi inflamaţie tot restul vieţii, spune specialistul.
Altă metodă de tratare a unghiei încarnate este plastia bureletului – îndepărtarea unei „felii” din deget, din vecinătatea unghiei, în scopul reducerii presiunii laterale asupra unghiei. Este metoda cea mai puţin invazivă, însă este dificil de aplicat în cazul infecţiilor grave, putând genera extinderea infecţiei către os (osteita).
Smulgerea unghiei încarnate, de pe altă parte, este o metodă total proscrisă în Occident. În afara perfectei inutilităţi, produce traumatizarea gravă a matricei unghiale. După smulgere, unghia va creşte incorect (groasă, rigidă, friabilă, inestetică) timp de 1-2-3 ani, uneori toată viaţa (onicodistrofie).
Îngroşarea unghiei poate fi tratată doar de către podolog, specialist de care ţara noastră nu dispune, prin metode specifice, de tip mecanic (subţierea adecvată, utilizând freze speciale, similare celor din stomatologie) sau de tip chimic (soluţii special utilizate în podologie).
Tehnica 3TO Sponge este destul de fiabilă şi presupune aplicarea unui arc metalic (o mică sârmuliţă), care vizează aplatizarea unghiei.
Din păcate, indicaţia este destul de rară, şi anume unghia puternic incurbată, constituţional sau secundar unor intervenţii chirurgicale. Este contraindicată in inflamaţiile grave, suprainfectate, cu botriomicom abundent, purulent sau sângerând, afirmă dr. Marius Uscatu.
Pentru că în România nu există încă specializarea numită podologie, care să formeze specialişti ce se ocupă de gestionarea medicală a unghiei, pacienţii care se confruntă cu problema unghiei încarnate trebuie să se adreseze altor specialişti. Atenţie, podologul nu este pedicurist, ci un medic cu studii specializate pe podologie!
Dar ce alegem: dermatolog, chirurg, plastician sau ortoped?
Dr. Marius Uscatu spune că, dintre aceştia, cel mai indicat este medicul ortoped cu specializare în chirurgia ante-piciorului:
Dermatologul poate gestiona această problemă, cu condiţia să aibă know-how-ul necesar. În general, dermatologul se mulţumeşte să cauterizeze (termic, electric, chimic etc.) botriomicomul.
Chirurgul generalist nu are, cel mai adesea, experienţa necesară tratării corecte a acestei probleme. Cel mai adesea se rezumă la smulgerea totală a unghiei sau, în cel mai bun caz, la regularizarea marginii laterale (îndepărtarea unui colţ proeminent).
Plasticianul poate trata unghia încarnată, cu condiţia să cunoască principiile moderne de tratament. Foarte adesea plasticienii recomandă plastia bureletului (îndepărtarea unei „felii” din deget, din vecinătatea unghiei, în scopul reducerii presiunii laterale asupra unghiei).
Ortopedul trebuie să aibă know-how-ul necesar, eventual specializare în chirurgia ante-piciorului, pentru că astfel va avea o experienţă direct proporţională cu numărul de pacienţi cu unghie încarnată consultaţi în carieră.
În cazul problemelor de coagulare a sângelui, se procedează la fel ca în cazul oricărei intervenţii chirurgicale: se gestionează problema de coagulare, prin adaptarea tratamentului specific.
Cazul pacientului diabetic este dramatic, deoarece tăierea inadecvată a unghiei este punctul de plecare al gangrenelor şi amputaţiilor. Este vorba despre piciorul diabetic, entitate redutabilă ce se caracterizează prin reducerea irigaţiei sangvine la nivelul piciorului (macro- si micro-angiopatie), dar şi prin moartea nervilor din talpă (neuropatie plantară), care produce dispariţia sensibilităţii plantare, adică pacientul nu mai percepe durerea plantară, indiferent de intensitatea acesteia, ne-a spus dr. Marius Uscatu.
Principiile de tratament rămân aceleaşi precum în cazul unui picior non-diabetic, dar cu indicaţii mai largi pentru regularizarea marginii laterale a unghiei.
Pe lângă disconfortul imens provocat de inflamaţie şi durerea insuportabilă, pacientul cu unghie încarnată riscă să dezvolte multe complicaţii dacă nu ia măsuri.
Inflamaţia cronică a unghiei determină în primul rând scăderea calităţii vieţii, prin durere, disconfort, dar mai ales prin necesitatea portului unui gen de încălţăminte foarte largă. Apoi, se poate ajunge la suprainfecţia bacteriană şi „însămânţarea” infecţiei la distanţă: la nivel pulmonar, cardiac, hepatic etc. De obicei, această infecţie este strict limitată şi nu se generalizează decât în anumite condiţii, mai ales când sistmul imunitar este slăbit.
În cazul pacienţilor care suferă de leucemie, maladii reumatologice/autoimune, HIV sau care fac chimioterapie, apare riscul infecţiilor „oportuniste”, care de regulă sunt gestionate bine de un organism cu imunitate normală.
De asemenea, netratarea unghiei încarnate duce la îngreunarea mersului, din cauza inflamaţiei degetului, care provoacă durere. Nu în ultimul rând, vorbim despre o complicaţie de ordin estetic: cronicizarea inflamaţiei produce o unghie distrofică, foarte groasă, friabilă.
Pentru a preveni apariţia unghiei încarnate, puteţi lua câteva măsuri simple, care constau în: