În general, problemele copilului cu şcoala, familia sau societatea, reprezintă reflecţia clară a modului disfuncţional de comportament sau comunicare a părinţilor, familiei. De această părere este psihoterapeutul Constantin Cornea.
Mai poate fi vorba şi despre lipsa normelor şi a valorilor partenerilor ce nu pot să “construiască personalitatea unui copil minunat” pentru că le lipsesc la nivel individual dar şi la nivel de cuplu principalele valori caracteristice unui părinte, spune psihologul. Aceste valori reprezintă o sumă de elemente fără de care nu putem vorbi cu adevărat despre un cuplu de părinţi ce pot, vor şi îşi asumă naşterea şi dezvoltarea unui nou individ, pentru că ei înşişi au ceea ce le trebuie, personal, dar mai au în plus şi modelele de referinţă pentru naşterea, creşterea şi educarea unui copil model, ce îşi va putea găsi cu siguranţă scopul în viaţă, dar şi propria fericire.
L-am rugat pe psihoterapeutul Constantin Cornea să detalieze soluţiile pe paşi, pentru a fi pe înţelesul tuturor.
Primul pas, constă în încercarea de a evalua factorii ce pot duce cu siguranţă la un model disfuncţional de creştere şi educare a unui copil:
Pasul doi. După ce am descoperit care este sursa frustrărilor copilului, trebuie să găsim o fomulă prin care să încercăm să le rezolvăm. Putem avea nevoie de un psiholog care să ne îndrume în a găsi formula cea mai potrivită de abordare a problemei.
De ce este util un psiholog?
Pentru că ne poate învăţa să comunicăm mai bine în cuplu. Astfel ambii părinţi, chiar dacă au greşit, pot descoperi şi lucra modele de comportament, comunicare, înţelegere, abordare sau implicare, depăşind uşor ceea ce a constituit o formulă greşită şi înlocuind-o cu o formulă “alchimică” descoperită şi lucrată alături de un profesionist.
Aşa putem spune că depăşim primii doi paşi. Am înţeles unde am greşit, dar am şi lucrat la o formulă care poate rescrie comportamentul copilului, oferindu-i un model practic şi personal de depăşire a problemelor lui.
După ce am descoperit de unde provine problema, după ce copilul e ajutat de un specialist am găsit formula corectă de depăşire a situaţiei problematice, pot spune că am trecut la pasul trei.
Pasul constă în asimilarea informaţiilor de până acum şi transformarea acestora într-un mod de viaţă. Astfel părinţii şi-au înţeles greşeala care a dus la comportamentul greşit al copilului, au găsit formulă prin care ei să fie mai eficienţi pentru copil, iar copilul să fie rezultanta unui model de creştere corect.
O concluzie psihologică.
Peste 80% dintre părinţi nu sunt pregătiţi să aibă un copil. Pentru că acesta se naşte din dorinţa de rezolvare a problemelor de cuplu sau pentru că se naşte din întâmplare, ori pentru că apare atunci când nici părinţii nu ştiu cu adevărat ce vor de la viaţă.
Şi mai putem enumera câteva zeci de situaţii în care copilul apare în condiţiile în care adulţii nu sunt 100% pregătiţi să devină părinţi. De aceea, într-o societate modernă, trebuie să încercăm să nu repetăm istoria, ci să învăţăm din ea.
Dacă ne dorim un copil, trebuie să avem grijă ca relaţia să fie într-un echilibru, iar relaţiile dintre părinţi să poată constitui un model pentru viitorul copil. Să nu uităm că privind în istorie, nu mai mult de 100 de ani, copiii se năşteau pentru că părinţii aveau nevoie de forţă de muncă şi doar atât. Însă, ştiinţa ultimilor 100 de ani, a ajutat omul să zboare, să conştientizeze dacă îşi doreşte o familie sau o carieră. Tot în urmă cu 100 de ani, dacă nu aveai sânge albastru, nu aveai decât 1% şanse să răzbaţi…
Aşa că, istoria generală dar şi cea a familiei ne pot fi modele din care să înţelegem îndeajuns de multe pentru a nu repeta greşelile trecutului.
Dacă cel mic probleme cu şcoală, încercaţi să evaluaţi mediul familial sau social. Pentru că un mediu familial cu probleme, va duce la un copil cu probleme.
Orice adicţie, ceartă, lipsă de model de imitaţie, lipsă de timp alocată copilului, înlocuirea cu gadgeturi a afecţiunii parentale, modele greşite (persoane din anturajul familiei care vorbesc şi se comportă urât, sunt adictive, consumând în exces, droguri, medicamente, alcool), reprezintă tot atâtea repere de imitate ce pot duce la un copil, adolescent sau tânăr lipsit de repere, adictiv, fără o viziune de viitor sau depresiv, anxios, cu atacuri de panică, antisocial sau lipsit de stimă de sine sau de motivaţie.
Soluţie. Pentru că orice evaluare aţi face veţi fi subiectivi, apelaţi la un specialist. Doar alături de acesta puteţi înţelege dacă şi unde aţi greşit, care pot fi soluţiile corecte şi trasă un plan de bătaie. Altfel, orice plan personal aţi face, va fi trunchiat, lipsit de parametri şi viitor. Ceea ce poate duce lesne la încercări eşuate.