Se numeşte Avram Iancu, duce povara unui nume. E bibliotecar. La 42 a decis să plece într-o călătorie. A vrut să arate lumii întregi că se poate, aşa că pentru 89 de zile a lăsat cărţile şi s-a lansat la apă. A vrut să îşi cunoască limitele, s-a hrănit cu seminţe şi a parcurs Dunărea înot.
A jonglat cu valurile fără un costum de protecţie, s-a ales cu răni, dar nu a abandonat. Astăzi, aseamănă această cursă cu o viaţă plină de obstacole, pe care nu o poţi abandona, chiar când simţi că nu mai poţi, pentru că mintea nu te lasă.
CSID: Când v-aţi hotărât să plecaţi în această aventură?
Avram Iancu: După ce am recitit ,,Pilotul de pe Dunăre” a lui Jules Verne, o călătorie extraordinară, m-am hotărât să dau viaţă acestui roman într-un mod dificil, să parcurg înot toată Dunărea. Am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al românilor care m-au sprijinit.
Ce simţeaţi când vă aflaţi în apă?
Era un tumult de senzaţii.Edident că nu este deloc uşor din punct de vedere fizic. În acele momente, mintea doreşte să evadeze, ar vrea să iasă efectiv din acel corp chinuit, dar nu poate face asta, trebuie să rămână şi să găsească forţa necesară pentru a trece peste obstacolele pe care le întâlneşte.
Parcurgerea unui fluviu este ca parcurgerea unei vieţi cu obstacole
Aţi fost vreodată în pericol?
Bineînţeles A fost un risc asumat. În cele 89 de zile am suferit de hipotermie, de arşiţa soarelui, de vânt, am dat peste valuri puternice şi curenţi periculoşi, mai ales în zona Budapestei. Chiar m-am înfipt, la propriu, într-un obstacol subacvatic, pe care nimeni nu a putut să îl observe, să îl îndepărteze, iar în acel moment am tras o sperietură foarte mare. În urma acestui accident am dobândit o rană deschisă pe piept. A trebuit să ies la mal, a fost un moment dificil, pentru că rana s-a vindecat foarte greu în următoarea lună. Dormeam şapte- opt ore pe noapte. Înotam între şapte şi zece ore pe zi, a fost infernal. Parcurgerea unui fluviu este ca parcurgerea unei vieţi cu obstacole.
Ne poate ajuta înotul să scăpăm de o stare proastă, de depresie?
Bineînţeles. Înotul şi alergarea sunt exerciţii benefice. Dacă sunt practicate cu moderaţie, îi pot da organismului o anume relaxare.
Cât a durat perioada de pregătire?
M-am pregatit şase luni pentru acest test, această premieră mondială. Am înotat foarte mult în bazin, am alergat pe munţii din jurul oraşului meu, Petroşani. Am intrat în Siret, în Mureş, în Dunăre.M-am antrenat temeinic. Limitele pot fi depăşite. Nu sunt născut la malul mării sau la malul Dunării, dar în această ţară minunată, care este România, pe care o laud şi în care cred, există posibilităţi de antrenament, chiar şi la munte, pentru că acolo sunt râuri, lacuri, am chiar în spatele mele, la 10 minute de mers pe jos, un lac unde mă antrenez foarte mult. Există şi un bazin de înot care din această toamnă îmi poartă numele, iar asta este o altă satisfacţie personală.
Aţi respectat o dietă?
Consumam în jur de 5.000 de calorii zilnic, mâncam foarte multe seminţe de cânepă. Alimentaţia sănătoasă e foarte importantă. Degeaba eşti Ferrari dacă te alimentezi cu gazolină.
Aţi simţit moartea aproape în acea perioadă?
Nu, dar a fost un risc asumat, care ar fi putut conduce şi la deces. Au fost momente dificile, clipe în care mi-a fost teamă. Am înotat pe furtună, în curenţi puternici, am înghiţit apă, nu e la îndemâna oricui.
M-am lovit de obstacole subacvative, care mi-au cauzat răni deschise. Acestea s-au vindecat greu, pentru că mediul a fost tot timpul umed. Premiera constă în parcurgerea fără constum de protecţie. Sunt alţi doi înotători în lume care au parcus fluviu, dar ajutaţi de costum şi de acele labe pentru înot. Eu nu m-am ajutat de nimic. Probabil că voi lansa în primăvara anului viitor o carte despre această călătorie.
Cred în forţa ADN-ului românesc
Există un câştig şi pe partea financiară?
Nu. Nu a fost o miză financiară prestabilită. Eu am alte mesaje de transmis. Cred în forţa ADN-ului românesc cu tărie şi am dorit să arăt Europei că suntem puternici. Şi mi-a ieşit.
Nu s-a întâmplat să vă dezamăgească România?
Nu. Niciodată nu voi pleca din Petroşani. Sunt mândru că m-am născut în această ţară extraordinară.
Cum de v-au numit Avram Iancu?
Port povara unui nume. Părinţii mei s-au gândit să mă numească şi Avram. Mă cheama Avram Iancu la fel ca pe marele nostru înaintaş.Mă bucur de acest nume, îi simt povara şi de aceea încerc să îl port cu demnitate.
Avram Iancu este primul român din istorie care ajunge pe lista nominalizărilor World Open Water Swimming Association alături de alţi 12 sportivi din întreaga lume, fiecare cu performanţe răsunătoare. Nominalizările sunt realizate de un juriu format din antrenori şi foşti campioni la concursuri ce presupun înotul în ape libere. Câştigătorul va fi anunţat pe 1 ianuarie 2018, într-o ceremonie care va avea loc în California, Statele Unite ale Americii.