Slăbeşte sănătos: Cât de greu e să respecţi meniul într-o dietă personalizată?

După a doua vizită la medicul nutritionist am început practic să ţin regimul impus de acesta.

V-am vorbit in articolele anterioare cum am ajuns la o dietă personalizată, despre analizele specifice dietei de slăbire şi în ce constă, ca principiu, o dietă personalizată realizată de un medic nutriţionist, acum o să vă povestesc despre cum au decurs primele săptămâni de regim.

La început când dna doctor Mădălina Truică mi-a alcătuit variantele de meniu am fost puţin sceptică, neştiind să evaluez cantităţile impuse cât şi datorită faptului că orice masă din dietă presupunea să cântăresc toate alimentele sau să verific toate etichetele produselor pentru numărul de calorii aferent.

Recomandări

Slăbeşte sănătos: Cum se ţine o dietă personalizată de slăbire?

Slăbeşte sănătos: primii paşi către o dietă personalizată de slăbire

Primul pas: organizează-te, planifică-ţi mesele din timp!

Am primit regimul într-o joi, iar a doua zi, vineri, la serviciu mi-am dat seama că nu aveam la îndemână aproape nimic din lista respectivă, deci trebuia să mă mobilizez urgent pentru a mă organiza aşa cum trebuie.

Mi-am făcut o listă cu tot ce aveam nevoie pentru o săptămână. Sâmbătă dimineaţa am mers la cumpărături, iar după-amiaza am gătit pentru mesele de prânz şi de seară ale primelor zile.

Duminica care a urmat a fost oficial prima zi de dietă şi fiind acasă n-a fost prea greu. Am scos cântarul de bucătărie de la naftalină pentru a-mi cântări cantităţile necesare şi i-am anunţat pe cei din familie că de acum încolo acesta va rămâne pe blatul din bucătărie cât timp ţin dietă.

Mi-am pregătit de duminică şi cele două caserole cu mâncarea necesară pentru luni, la serviciu, respectiv la prânz şi la cină deoarece pentru a lua cina până cel tărziu la ora 20,00 m-am decis s-o iau tot la birou.

Cu mâncarea pregătită din week-end primele zile n-au fost deloc dificile. Dacă la început mi s-a părut că nu îmi este la îndemână să cântăresc orice porţie, am descoperit apoi că asta tine doar de obişnuinţă şi în timp am învăţat să estimez foarte bine cantităţile produselor pe care le consum frecvent.
De ajutor în acest sens a fost şi faptul că a trebuit să notez într-un mic jurnal tot ceea ce mancam într-o zi, inclusiv cantităţile şi orele de masă. Vi se pare asta obositor sau enervant? Nu, nu trebuie să gândiţi astfel! Îţi ia maxim 2 minute să scoţi jurnalul din buzunarul poşetei (e mic cât 1/3 din palmă) şi să-ţi notezi aceste lucruri în el. Acest obicei s-a dovedit a fi foarte util în schimbarea obiceiurilor alimentare cu unele sănătoase.

După ce a trecut jumătatea primei săptămâni am fost la un mic pas de panică… am ajuns acasă seara târziu de la serviciu şi am realizat că nu mai aveam mâncarea gata gătită pentru zilele următoare. Am luat imediat dosarul cu regimul şi m-am liniştit, aveam trecute în meniu şi variante de urgenţă, pentru zilele când nu ai timp să găteşti şi trebuie să te descurci cu ceea ce găseşti în oraş lângă serviciu sau pe drum. Atunci mi-am dat seama că doctoriţa mea analizându-mi stilul de viaţă şi obiceiurile alimentare mi-a alcătuit un regim nu doar variat, cât şi realizabil, ca să-mi fie cât mai practic şi uşor de ţinut.

Pasul doi: cu puţin entuziasm şi voinţă realizezi mai mult decât crezi

Primele două – trei săptămâni mă aşteptam să fie mult mai dificile decât au fost. Mă gândeam că trebuie să încep regimul de slăbire şi voi avea atâtea restricţii şi va dura atât de mult… va trebui să merg săptămânal la medic, şi va trebui să ma reapuc şi de sport, mă cam speriam puţin singură.

Dar, când mi-am zis ”de azi încep dieta” atunci mi-am zis ”acum chiar vreau să slăbesc, fără compromisuri, trebuie să pot face asta pentru mine”. Este nevoie de puţină voinţă şi măcar la început de ceva entuziasm pentru a începe această schimbare.

Chiar dacă în acea perioadă n-am slăbit mai mult de 500 g pe săptămână cele mai importante lucruri au fost acestea:

• Am învăţat că nu este foarte greu să mă organizez şi să-mi planific mesele din timp.
   
• Dacă se întâmplă să nu pot lua prânzul la timp atunci măcar trebuie să am o gustare sănătoasă mereu cu mine, iar mesele chiar dacă le schimbi între ele nu trebuie omise.
   
• M-am obişnuit să citesc toate etichetele produselor alimentare şi să fac alegeri mult mai sănătoase ca înainte.
   
• Nu trebuie să te ridici sătul de la masă, deseori organismul nostru este obişnuit cu cantităţi mari de mâncare fără să aibe nevoie. Ne obişnuim din copilărie să mâncăm până ne săturăm sau până nu mai putem, iar asta nu e bine.
   
• Un regim de slăbire corect dimensionat furnizează exact porţiile de care ai nevoie astfel încât să nu ţi se facă foame de la o masă la alta în condiţiile în care îl respecţi. Rolul medicului nutritionist este şi de a-l ajusta în acest sens, iar supravegherea sa e importantă.
   
• Am învăţat să-mi aproximez uşor cantităţile şi caloriile de care am nevoie din majoritatea alimentelor pe care le consum frecvent, iar sfaturile şi explicaţiile date de doctoriţa la fiecare consultaţie s-au dovedit foarte utile în acest sens.
   
• Pot să rezist tentaţiilor (poftelor) mult mai bine dacă am încredere în mine că pot face asta, iar dacă vreodată nu pot rezista vreunui desert deosebit să zicem, atunci important este să mă limitez la a gusta puţin din el, nu la a-l mânca pe tot.
   
• Trebuie mereu să am o variantă de rezervă. În funcţie de magazinele din jurul serviciului, sau din drum catre birou şi cu sfatul medicului nutriţionist mi-am găsit căteva variante de mâncăruri de-a gata, sănătoase şi care să se încadreze exact in regimul meu. Astfel nu am fost nevoită să mănânc orice mâncare doar pentru că mi-era foame.

Pasul trei: într-o dietă personalizată nu eşti singur, medicul este ajutorul tău constant

Dacă prima lună a trecut puţin mai greu, de parcă timpul s-ar fi scurs mai încet, în a doua lună de dietă pot spune că am căpătat experienţă, mi-a fost mai uşor cu alegerile alimentare şi cu măsurarea porţiilor, dar şi cu ideea că ”dieta de slăbire nu e un obstacol şi nici un chin”.

La început mi s-a părut dificil să trebuiască să merg săptămânal la nutritionist, dar apoi mi-am dat seama cât de benefice au fost aceste consultaţii regulate, faptul că am avut alături un medic care a vrut mereu să mă ajute oferindu-ţi sugestii alimentare noi, sfaturi practice şi informaţii personalizate pentru nevoile mele de zi cu zi a contat aşa cum nu aş fi crezut. 

Deşi am plecat din start cu o motivaţie bună, am avut şi eu destule greutăţi de depăşit, dar dna doctor Mădălina Truică a avut răbdarea şi energia pozitivă inspiraţională care m-au ajutat să le depăşesc fără probleme.

Pe scurt, ce a fost mai greu decât mă aşteptam?

Week-end versus zile lucrătoare

În prima lună de dietă, în mod surprinzător mi-a fost mai greu să respect regimul în timpul week-end-urilor decât în timpul zilelor lucrătoare. Pe parcursul sâmbetelor şi duminicilor am constatat că apăreau mai multe tentaţii decât mă aşteptam, că programul de ”zi liberă” deseori este mai zbuciumat decât cel estimat in timpul săptămânii, iar ideea de planificare a mesei va rămâne doar o idee… dacă nu iei măsuri în acest sens.

Respectarea orelor de mese

Un alt lucru dificil a fost respectarea intervalului orar dedicat prânzului şi cinei. Trebuia să iau prânzul nu mai târziu de ora 15 şi cina până în ora 20. Sună rezonabil nu-I aşa? Poate că la început m-am străduit mai mult să le respect, sau poate că nu am acordat destulă importanţă acestui aspect, dar am observat că deseori întârziam, sau aveam mereu tendinţa să amân constant aceste două mese, uneori până la ore târzii.
Dacă nu aş fi notat în continuare în jurnalul alimentar ”ce şi când mănânc” probabil că nu mi-aş fi dat seama de asta.
Vorbind pe această temă cu dna doctor Mădălina Truică dânsa mi-a explicat că de fapt organismul tinde să revină la obiceiurile (proaste) de dinaintea dietei nefiind încă obişnuit cu schimbarea pe care încercam să o fac, nefiind obişnuit cu un regim alimentar corect şi sănătos. Iar evident, pentru a se obişnui este nevoie de perseverenţă şi timp.

Nimeni nu este imun la pofte

Mai devreme sau mai tărziu, poftele încep să apară. Care pofte? Toate!
În primele săptămâni ”poftă de ceva, orice” a stat departe de mine, dar conform legilor lui Murphy, atunci când ceva îţi este interzis atunci sigur vei dori acel lucru.

Ispitele au început să apară mai devreme decât mă aşteptam, mai întâi acasă, unde toţi ceilalţi din familie nu ţineau dietă ca mine, evident, iar porţiile de cartofi prăjiţi sau deserturile cerute de copii parcă s-au înmulţit peste noapte.
Apoi la serviciu, pornind de la ”doar o bombonică/prăjiturică aniversară” până la cutiile cu pizza aburindă din care toţi în jurul tău se înfruptă… sau la o masă într-un restaurant turcesc cu colegii. Cum să rezişti tentaţiilor? Cum să limitezi caloriile?

Am notat în jurnalul alimentar toate ispitele la care nu am rezistat, iar apoi le-am analizat cu medicul nutritionist, doar aşa înveţi cum să procedezi corect pe viitor.

Mişcarea asta simplă, dar atât de greu de realizat

Sportul este important în slăbire, sigur aţi auzit asta de nenumărate ori. Şi din păcate este adevărat. Doar practicând sport sau făcând la modul serios mişcare putem pune în mişcare un metabolism încet, putem consuma mai multe calorii şi slăbi mai uşor.

Deşi mi-am propus să reîncep să merg la sală (cum făceam cândva), mi-am luat chiar şi un echipament nou, tot nu am reuşit… încă. Principalul vinovat, teoretic, este lipsa de timp, dar cred că va trebui să reuşesc să mă organizez mai bine pe viitor pentru a găsi timpul necesar pentru sport.
Şi simt că mi-ar mai trebui o parteneră, cineva cu care să merg împreună la sală ar fi benefic, motivaţional vorbind. Ştiu, din experienţă, că atunci când mergi de unul singur să faci mişcare la sală, poţi ajunge uşor să te demotivezi dacă nu ai un grup (sau pe cineva) alături, urmărind acelaşi scop. Sportul a rămas pe ”to do list” pentru 2018.

Pasul patru: O slăbire sănătoasă se face în timp. Perseverează!

Sunt persoane care atunci când încep o dietă stau cu ochii pe cântar ca pe butelie, îşi verifică cel puţin o dată pe zi greutatea, iar asta mie personal nu mi s-a părut un lucru bun. În afară de cântărirea săptămânală pe care o făceam la clinica Smart Nutrition în primele două luni de dietă eu nu m-am cântărit altundeva.

Motivul? Nu am vrut să mă demotivez. Da, poate că sună ciudat, dar ştiam că nu voi slăbi spectaculos peste noapte, ştiam că schimbarea către un regim alimentar diferit va fi dificilă şi necesită timp, aşa că nu m-am aşteptat la schimbări semnificative de la început, deci de ce să mă stresez cântărindu-mă zilnic?

În plus, am constatat că explicaţiile medicului nutritionist făcute la fiecare cântărire inteligentă (analiza compoziţiei corporale) mă ajută să înţeleg mai bine cum se schimbă organismul meu, ce am făcut bine şi ce nu, cât şi să-mi păstrez optimismul.

Cum au reuşit alţii?

Am mai întrebat şi alte persoane care au trecut printr-o dietă personalizată despre cum s-au descurcat şi ce rezultate au avut. Una dintre colegele de serviciu care tocmai încheiase un astfel de regim şi a slăbit 15kg în decursul a cinci luni mi-a mărturisit următoarele:

– Care au fost cele mai dificile aspecte ale dietei?
Cel mai greu a fost să scap de vechile obiceiuri, şi anume, “ronţăitul” seara, la un film, a alunelor sau chipsurilor. Un alt produs pe care l-am scos din viaţa mea a fost sucul acidulat (consumam multe produse şi în cantităţi destul de mari).

– Dar cele mai uşoare? Sau relativ uşoare.
Cel mai repede m-am obişnuit cu micul dejun. A ajuns un fel de religie. Deşi sunt fumătoare şi consum cafea la primele ore, acum mai important este să îmi pregătesc micul dejun. Mi-a fost uşor, în general, să înteleg că este important să îmi aloc timp pentru trei mese pe zi, la ore stabilite.

– Acum, după terminarea regimului de slăbire, care este cel mai important lucru pe care consideri că l-ai obţinut datorită dietei personalizate cu un medic nutriţionist?
Pe lângă reducerea în greutate, care îţi oferă un confort şi analize ceva mai bune, m-a disciplinat foarte mult. Nu mai merg pe principiul greşit că dacă nu am mâncat toată ziua, o masă nesănătoasă seara nu mă va “costa” la greutate.

Primele mele rezultate serioase

În primele 10 săptămâni am slăbit 8 Kg, ceea ce a fost considerat un rezultat excelent având în  vedere că am un metabolism leneş (valoarea metabolismului meu bazal este 1229 kcal) şi nu m-am apucat nici de sport.

Înainte de Sărbătorile de iarnă, după 12 săptămâni de dietă slăbisem 10 kg. Au urmat 12 zile de ”pauză”, adică o perioadă în care scopul nu era să continui să slăbesc ci acela de a mă menţine la greutatea respectivă, fiind conştientă că voi mânca multe lucruri specifice sărbătorilor şi interzise într-un program de slăbire.
Vă intrebaţi dacă am reuşit asta? DA, am reuşit să nu mă îngraş în perioada Sărbătorilor de iarnă, iar acum sunt gata să-mi continui dieta, bătălia continuă, mai am încă 10 Kg de pierdut.