Radioterapia. Avantaje şi dezavantaje. Persoanele ce trebuie să o evite

Radioterapia (RT) cuprinde tehnicile de “ardere” prin utilizarea radiaţiilor (X, gamma, electroni, protoni sau alte particule) a ţesuturilor multiplicate excesiv. În general, se foloseşte pentru tratamentul cancerelor, dar există şi afecţiuni non-maligne care pot beneficia de RT (cicatrici keloide, pinteni calcaneeni, exoftalmia din boala Basedow, diverse tumori benigne etc).Cu toate astea, riscurile nu pot fi trecute cu vederea.

„Majoritatea tehnicilor de RT sunt externe, cu acceleratoare de particule. Sursa de iradiere se afla la distanţă (circa 100 cm) de pacient şi generează fotoni X de diverse energii care sunt dirijaţi către tumoră, absorbiţi în ţesuturi unde induc ionizări şi mai apoi leziuni în miezul celulelor (nucleu, adică ADN), incompatibile cu supravieţuirea acelei celule.

În cazul în care sursa de iradiere este în interiorul sau în imediata vecinătate a tumorii, intrăm în teritoriul barhiterapiei, aplicabilă în cancerele ginecologice, ORL, de sân, digestive, urologice (în primul rând prostata, dar şi pentru cancerele peniene), sarcoame de părţi moi sau alte indicaţii mai rare’’, precizează  Conf.Dr. Gabriel Kacsó pentru Ce se întâmplă, doctore?!

Recomandări

Cât de dăunătoare este radioterapia pentru cei din jur?

Afecţiunile în care se impune folosirea radioterapiei

Radioterapia se impune în cancerele în care indexul terapeutic, adică raportul dintre beneficiu şi toxicitate este superior altei alternative terapeutice. „De obicei, termenul comparativ este chirurgia. Din acest punct de vedere, RT poate fi privită ca o chirurgie fără bisturiu, graţie tehnologiilor moderne care depun cu precizie doza de radiaţie, cu minimă traumatizare a ţesturilor din jur.

De exemplu, în cancerul incipient de laringe (al corzilor vocale) vom prefera RT în locul chirurgiei, pentru că oferă o prezervare a vocii mai bună, la aceleaşi rate de control tumoral’’, mai spune specialistul.

Un pacient este diagnosticat cu cancer, când este necesară radioterapia?

„RT face parte integrantă din arsenalul terapeutic al oricărui centru oncologic multidisciplinar. Global, circa 2/3 din toti pacienţii oncologici au nevoie de RT, în scop curativ sau paliativ. Pentru aceştia, în circa 75 % dintre cazuri, radioterapia este integrată într-un pachet terapeutic, in asociere cu chirurgia (fie pre, fie postoperator), chimioterapia (adesea concomitent), hormono şi imunoterapia.

Uneori, RT poate vindeca singură anumite cancere (stadia incipiente ORL, de col uterin sau cancere cutanate bazo- sau spinocelulare)’’, mai spune Conf.Dr. Gabriel Kacsó.

Radioterapia curativă. Asigură o probabilitate de control de 90 % a bolii în zona iradiată, cu sub 10 % complicaţii semnificative. Radioterapia curativă presupune administrarea unor doze mai mari, dar sub formă de fracţiuni de doză de 1.8-2.5 Gy (excepţie face RT stereotactică), 5 zile consecutive pe săptămână (de luni până vineri), câte 5 minute pe zi, timp de 5-6 săptămâni, în medie (3-8 săptămâni).

Radioterapia paliativă. Amelioreză calitatea vieţii (prin ameliorarea rapidă sau chiar dispariţia simptomelor de tip durere, hemoragie, dispnee), nu contribuie neapărat la prelungirea ei. Se administrează un număr redus de fracţiuni de iradiere (1-10), cu doze mari pe fracţiune (3-8 Gy) şi durează cel mult două săptămâni.

Avantajele radioterapiei

• Non-invazivă, ambulatorie (pacientul nu se internează).

Dezavantajele radioterapiei

Există o toxicitate acută pe perioada RT şi o toxicitate tardivă (cronică) care poate apărea la luni sau ani de zile după radioterapie. „Toxicitatea acută apare ca urmare a inflamaţiei ţesuturilor sănatoase, intersectate de dozele mari de radiaţie în vecinătatea tumorii. Pielea înregistrează modificări de tip „arsură”, se înroşeşte şi duce către ulceraţie, dar se vindecă după terminarea RT.

Asemănator, la nivelul mucoaselor căilor aeriene sau digestive (cavitatea bucală, faringe,esofag, stomac, intestin subţire/gros) reacţia inflamatorie poate fi trădată de dureri la înghiţit, greaţă, vărsături, diaree, colici abdominale. Iradierea vezicii urinare mimează simptome de cistită”, mai spune Conf.Dr. Gabriel Kacsó.

Aceste toxicităţi acute, deşi zgomotoase, sunt pasagere, dispar rapid după finalizarea iradierii. „Mai neplăcute şi periculoase sunt cele tardive, care apar printr-un mecanism de fibroză, scăderea vascularizaţiei, cu ulceraţii sau pierderea celulelor funcţionale şi riscul de necroză (topirea unur arii de ţesut normal).

În general, sunt cel puţin partial reversibile prin tratament energic (în funcţie de situaţie se dă antibiotic, antiinflamatorii, toaleta chirgicală cu eventual transplant tisular, oxygen hiperbar etc) dar unele persistă şi răman definitive (în ansamblu, riscul acestor complicaţii severe, cu o tehnică atentă de iradiere, este de 10%).

De notat că RT poate induce alt cancer în zona iradiată, in medie la 8-10 ani după aplicarea ei, riscul este aşadar esenţial, mai ales în pediatrie şi la pacienţii tineri’’, afirmă Conf.Dr. Gabriel Kacsó.

În timpul tratamentului pot fi afectate şi celulele sănătoase?

“Da, dar, din fericire, celulele sănătoase se repară mai repede şi mai bine decat cele tumorale, astfel încât, între două şedinţe consecutive de iradiere, o bună parte a celulelor sănătoase se „recuperează” după daunele înregistrate.

Este important ca RT să decurgă fără întreruperi (pauze) 3 zile consecutive până la atingerea dozei optime pentru fiecare caz in parte, întrucât, în această pauză, celulele tumorale se pot recupera şi ele, printr-o multiplicare accelerată, anulând beneficiul şedinţelor precedente”, mai spune specialistul.

Când nu se recomandă radioterapia

Radioterapia nu se recomandă la pacienţii cu boli inflamatorii cornice în aria care ar trebui iradiată, cu deficite de reparare ale ADN (diverse anomalii genetice), copiii mici (

Situaţii în care chirurgia este de preferat: unele tipuri de cancere care sunt foarte puţin (melanomul malign) sau deloc sensibile (carcinom verucos) la radioterapie.

Cât a evoluat tehnologia?

„Evoluţia este enormă, în precizie. Nu am crescut neaparat eficienţa ei, dar am ameliorat toxicitatea. Cu tehnicile de modulare a intensităţii reuşim să scadem considerabil dozamaxima din ţesuturile sănatoase. Am ameliorat astfel toleranta RT şi speram ca şi toxixitatea pe termen lung şi foarte lung. Acest rezultat a permis, în unele cazuri creşterea dozei administrate, cu ameliorarea controlului local şi posibil a supravieţuirii’’,  concluzionează Conf.Dr. Gabriel Kacsó pentru CSID.