Prof. dr. Alexandru Blidaru: rar recomand mastectomie bilaterală INTERVIU (III)

Cancerul de sân rămâne una dintre principalele probleme de sănătate cu care se confruntă femeile: tocmai de aceea, autopalparea periodică, un control anual al sânilor, ecografia mamară şi mamografia după vârsta de 40 de ani ar trebui respectate pentru a creşte şansele depistării unor modificări în stadiu incipient. Profesorul Alexandru Blidaru explică în continuare modul cum este implicată moştenirea genetică în apariţia cancerului de sân şi care este recomandarea în privinţa mastectomiei bilaterale, adică extirparea ambilor sâni.

CSÎD: Ar trebui ca fiecare femeie să aibă mai multe informaţii despre cancerul de sân, apropo de subtipurile moleculare, de ereditate etc?

Prof. dr. Alexandru Blidaru: Screeningul genetic e ca şi cum ai deschide o uşă, iar în faţa ta, apar 100 de uşi care sunt închise. E bine că ştim două gene legate de cancerul mamar, dar ele nu explică decât o parte din cancerele despre care poţi spune că prezintă o incidenţă mamară familiară.
Grosso modo, 20 la sută dintre cancerele mamare pot fi legate de nişte evenimente heredocolaterale, familiale, de cancer mamar, ovarian, iar jumătate de ele sunt explicate de modificări ale acestor gene.

Recomandări

Prof. dr. Alexandru Blidaru: de ce trebuie făcută chimioterapia în cancerul de sân INTERVIU (II)

Prof. dr. Alexandru Blidaru: Mai multe dintre pacientele mele aveau tumori care se vedeau INTERVIU (I)

CSÎD: Şi restul de 80 sunt sporadice?
Prof. dr. Alexandru Blidaru: Restul de 80 sunt legate de alţi factori de risc precum obezitatea, consumul de alcool, nicio sarcină în antecedent, tratamente cu estrogeni. În 50 la sută din cazuri, nu găsim nimic din toate astea, femeia respectivă n-a avut absolut nimic şi a apărut boala.

CSÎD: Deci există încă o doză mare de necunoscut în ceea ce priveşte cauza?

Prof. dr. Alexandru Blidaru: Da, cei mai importanţi factori de risc sunt sexul feminin şi înaintarea în vârstă.

CSÎD: Credeţi că doza mare de necunoscut le face pe femeile diagnosticate cu cancer să fie reticente, să nu vina la medic când trebuie, să caute soluţii naturiste?

Prof. dr. Alexandru Blidaru: Multe din poveştile cu terapii, nici măcar alternative, sunt foarte apetisante: nu trebuie să te duci la spital, nu te operezi, nu îţi cade părul, nu se întâmplă nimic, o vecină ţi-a spus că nu ştiu cine s-a vindecat, sunt foarte tentante aceste poveşti. Dvs. încă sunteţi tânără, dar retrospectiv, sunt zeci care mi-au trecut pe la urechi, remedii de tot felul de ceaiuri, uleiuri, plante, ciuperci, lut etc. Toţi dintre colegii mei văd lucrurile astea zilnic şi se întâmplă peste tot în lume.

CSÎD: Aş vrea să vorbim despre prejudecăţile care planează asupra radioterapiei. Care sunt temerile justificate legate de expunerile la radiaţii şi care ar fi cele nejustificate? Şi mai e un aspect pe care vreau să îl lămuresc: în România, ţi se recomandă 30 de sedinţe, aparatul se strică şi pacienţii nu duc uneori radioterapia la capăt, aşa cum le-a fost recomandată.

Prof. dr. Alexandru Blidaru: Legat de ultima întrebare, totuşi se strică mai puţin, iar radioterapeutul cu echipa lui calculează care e efectul biologic. Toată lumea mă întreabă “câte şedinţe?”, dar de fapt e o doză care se poate lua în mai multe şedinţe şi care se recalculează dacă sunt întârzieri de câteva zile. Iar dozele de iradiere la care se expun pacienţii pentru investigaţiile uzuale sunt mici pentru că aparatele sunt din ce în ce mai performante. Discutia era pentru screeningul mamografic: dacă s-ar face o dată pe an, o femeie între 40 şi 60 de ani ar face 20 de mamografii. Să zicem că doza asta ar fi foarte mare. De asta, eu încerc să spaţiez mamografiile, să fac întâi ecografii, să le fac mai frecvent sau mai puţin frecvent în funcţie de factorii de risc.

CSÎD: Citeam undeva şi de BRCA care se transmite şi la fii, apropo de riscuri. Şi să nu stăm liniştite dacă naştem băieţi.

Prof. dr. Alexandru Blidaru: Acum, şi daca stăm neliniştiţi întruna nu e bine. Recent, am văzut o pacientă pe care am tratat-o acum 6 ani şi e foate bine. Sigur, întrebarea grea e dacă se poate vindeca: e greu de spus, în general, vorbim de vindecare în stadiile puţin avansate, 0. După acest stadiu, totul e cu supravieţuire pentru că, din păcate, poate să apară eşecul terapeutic, pot să apară probleme şi după 10-20 de ani de la un cancer tocmai din cauza celulelor “adormite”. Deci aş zice că niciodată nu mai apare vindecarea, eventual schimbi această boală într-o afecţiune cronică care să-ţi permită să trăieşti tot cât ai trăi şi fără boală.

Consilere psihologică, mastectomie şi a doua opinie în cancerul de sân

CSÎD: Cum rămâne cu stresul gestionării acestei boli?

Prof. dr. Alexandru Blidaru: Începând cu momentul diagnosticului şi mai departe, cerem ajutorul şi suportul unui psiholog.

CSÎD: Dar lumea se duce?


Prof. dr. Alexandru Blidaru: Mare parte din energia mea nu se duce pentru operaţie sau diagnostic, ci mai ales pentru a convinge pacientul să facă ceea ce îi zic, să facă puncţia şi operaţia, să meargă la chimio, îi explic de ce trebuie radioterapie, ce ce trebuie să mearga la psiholog, nutriţionist că merită. Pacienţii sunt foarte rezistenţi la renunţatul la fumat, dar se pare că cel mai mare drog e zaharul, dependenta cea mai mare e de zahăr. Asta e cumva cel mai greu, dar e o componentă importantă.

CSÎD: Vă pun probleme acele paciente care au noduli mamari, leziuni necanceroase, dar care pot fi greu de evaluat? Sunt cazuri care pot fi ratate de medici care nu se pricep?

Prof. dr. Alexandru Blidaru: Nu. Sigur că medicul ştie să citească şi, chiar dacă nu ştie să interpreteze (deşi nu cred asta, pentru că are o experienţă), îşi dă seama că e ceva anormal şi mai cheamă încă o dată pacienta la control pentru că în afară de control, contează şi evoluţia. Există o categorie de femei care prezintă probleme din multe puncte de vedere: primul, dacă nu mai simt sau văd modificarile pe ecografie, sunt speriate. 

De multe ori, sunt şi tinere şi se duc la doctor cu spaima că e ceva grav, chiar daca nu se vede pe investigaţii. Altele se duc la doctor şi cer un tratament pentru ca aceste modificări să dispară şi cum un astfel de tratament nu există, asta e clar că e frustrare. Şi încearcă tot felul de lucruri şi pot fi constant speriate şi nemulţumite de actul medical. Iar de multe ori, pentru a scăpa de spaimă, de frica asta îngrozitoare, doresc insistent mastectomie bilaterală cu reconstrucţie. E greu de explicat că nu e nevoie, că e o operaţie mare cu multe riscuri şi dezavantaje, iar sânii, după operaţie, poate că nu vor arăta la fel de frumos ca înainte. Uneori, dacă e vorba de risc de cancer, acest tip de operatie nu evită întru totul apariţia cancerului pentru că, dacă se păstrează tegumentele, clar se păstrează 5-10% din sân şi din acel procent se poate face cancer. Deci nu e nevoie de mastectomie şi trebuie urmarită evoluţia în timp. 

Necazul la astfel de leziuni nu e că ele sunt transformabile în timp in cancer, ci fiind aşa numeroase, e greu de identificat devreme dacă apare ceva nou. Dacă ai o ecografie pe care nu se vede nimic, e ca un geam curat şi se vede mult mai uşor dacă apare ceva. Dacă e un geam plin cu picături, e foarte greu să îţi dai seama dacă apare vreo mică zonă anormală, sunt dificil de urmarit.

Rar, recomand mastectomie bilaterală: uneori, când riscul e foarte mare, când antecedentele sunt mari, cand modificările imagistice sunt mari, o recomand în anumite situaţii, dar rămâne totuşi o operaţie de excepţie care trebuie şi poate fi făcută de excepţie. Important e sa cunoşti o gamă largă de posibilităţi, trebuie să ai posibilitatea de a face tot felul de lucruri în anumite situaţii. Un chirurg care se ocupă de aşa ceva, nu numai că trebuie să ştie cum evoluează boala şi intervenţiile chirurgicale, dar trebuie să ştie şi când să le aplice, şi în funcţie de indicaţia terapeutică.

CSÎD: Având această specialitate, sunteţi obligat să fiţi la curent permanent cu ce e nou.

Prof. dr. Alexandru Blidaru: Dar toată lumea e obligată, în orice specialitate, în orice profesie, e firesc.

CSÎD: Lumea se plânge de medicina românească şi pacienţii ajung de multe ori la 2-3 medici.

Prof. dr. Alexandru Blidaru: Foarte bine, însă opiniile trebuie să fie similar de competente, pentru că dacă ceri opinia unui specialist şi a unui trecător, sunt dou opinii, dar n-au aceeaşi valoare. Sunt unii pacienţi care vor să meargă în străinătate şi îi trimit în străinatate. Sau accept cu plăcere să văd ce li s-a spus de acolo, depinde de locul şi de rezultatul de acolo. Există şi mulţi care stau în străinatate, fac primul tratament acolo şi vin aici pentru continuare, şi de multe ori, avem exact aceeaşi opinie şi strategie, e şi normal.