Cancerul de laringe: simptome, factori de risc, diagnostic

Cancerul de laringe este patologia tumorală a laringelui- “organul vorbirii”- situat între faringe şi trahee. “Prin intermediul corzilor vocale, laringele este responsabil de producerea sunetelor. De asemenea, la nivelul laringelui are loc direcţionarea aerului către trahee şi a alimentelor în esofag,asta în timpul înghiţirii (deglutiţiei).

Laringele este împărţit în 3 etaje, în funcţie de raportul cu corzile voale- etaj supraglotic, glotic şi subglotic’’, spune medicul oncolog Andrei Ungureanu pentru Ce se întâmplă, doctore?

Factorii de risc responsabili de apariţia cancerului laringian

• fumatul
• consumul de alcool
• infecţia cu virusul HPV
• factorii profesionali.

Recomandări

Durerile în cancer. Cum se manifestă şi cum pot fi combătute

Dr. Cătălin Costovici: „Riscul dezvoltării unui cancer pulmonar este mai mare la persoanele care cumulează mai…

Dintre aceştia, cel mai important este fumatul. „Persoanele care fumează două pachete de ţigări pe zi, timp de 20 de ani, au un risc de peste 5 ori mai mare faţă de nefumatori de a dezvolta un cancer de laringe.

Consumul de alcool este un alt factor care creşte de până la 5 ori riscul de cancer de esofag. Consumatorii de alcool în cantităţi mari, care asociază şi fumatul, au un risc combinat de a dezvolta un cancer laringian, de aproape 40 de ori mai mare, decât cei care nu fumează şi nu consumă alcool.

HPV este un virus implicat în etiologia cancerului de col uterin, dar şi a cancerului laringelui. Mecanismul carcinogenezei prin HPV presupune inhibiţia unor gene supresoare tumorale- p53 şi Rb, care, în mod normal, împiedică apariţia proceselor de cancerogeneză. Inhibiţia este posibilă prin inserţia unor secvenţe (E6 şi E7) ale genomului viral în ADN-ul celulelor gazdei”, afirmă Dr. Ungureanu.

Expunerea profesională la gaze, vopsele, diluanti, azbest, praf de lemn, nichel, praf de cărbune etc poate favoriza apariţia acestui tip de cancer.

Cancerul de laringe: simptome

Pe lângă modificarea vocii, ca  o “răguşeală” care nu mai trece (voce îngroşată, aspră), se poate  asocia tusa persistentă, tulburările de deglutiţie, respiraţie dficilă, miros neplăcut al respiratiei (halitoză), durere reflexă la nivelul urechii. Acestea pot fi asociate cu semne generale de tip astenie, scădere în greutate, inapetenţă. „Din punct de vedere histopatologic, aproape toate cancerele laringiene sunt de tip epitelial – carcinoame scuamoase. Mai rar pot fi întâlnite tumori neuroendocrine, adenocarcinoame, limfoame.

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul presupune investigaţii de specialitate (de tip laringoscopie) care au ca scop vizualizarea directă a tumorii. „În cazul evidenţierii acesteia, se impune obligatoriu biopsierea leziunii, asta pentru a confirma patologia oncologică şi a exclude alte patologii benigne ce pot apărea la acest nivel. Odată confirmată natura malignă a leziunii, se efectuează un bilanţ ce permite evaluarea extinderii bolii (descrierea tumorii laringiene, a adenopatiilor asociate şi a eventualelor metastaze).

Un examen de tip  CT cervical cu substanţă de contrast evidenţiază formaţiunea tumorală şi adenopatiile satellite, iar un CT toracic si abdominal superior, cu substanţă de contrast, exclude eventualele metastaze pulmonare, hepatice sau osoase, care pot apărea arareori de la diagnosticul iniţial’’, precizează medicul oncolog Andrei Ungureanu.

În stadiile iniţiale, când afectarea poate fi localizată la nivelul unei corzi vocale, intervenţia chirurgicală este limitată. „Se poate îndepărta tumora fără ca funcţia de fonaţie (vorbirea) să fie afectată. La bolile mai extinse, intervenţia chirurgicală este de tip laringectomie totală, cu îndepărtarea întregului laringe şi cu pierderea completă a fonaţiei’’, mai spune specialistul.

Radioterapia (RT) rămâne o opţiune terapeutică eficientă, tumorile laringiene fiind radio sensibile. „În stadiile incipiente poate fi echivalentă, ca şi eficienţă, chirurgiei. În stadii mai avansate, administrarea RT, concomitent cu chimioterapia, permite prezervarea laringelui şi înlocuieşte chirurgia.

Chimioterapia poate fi folosită ca prim tratament, cu 2-3 cicluri de combinaţii de citostatice, la interval de 3 săptămâni. Dacă tumora scade semnificativ, se poate continua cu radiochimioterapia concomitentă pentru a incerca evitarea laringectomiei  radicale”, mai spune Dr. Ungureanu.

Complicaţii

Complicaţiile date de radioterapie sunt legate de iradierea locală cutanată si de potenţiala toxicitate în exces la nivelul pielii gâtului şi la nivelul mucoaselor faringelui, cu deglutiţie mai dificilă. ‘„Un efect tardiv al radioterapiei este fibroza la nivelul teritoriilor irradiate, cu limitarea mobilităţii gâtului. Chimioterapia folosită este una cu potenţial de toxicitate renal (săruri de platină), cardiovascular (derivaţi de fluoropirimidine) sau cutanată (cetuximab)’’, adaugă medicul oncolog  Dr. Andrei Ungureanu.

Având în vedere factorii de risc descrişi şi faptul că aproape toţi sunt modificabili, cea mai bună prevenţie este renunţarea la fumat si la consumul excesiv de alcool, precum şi modificarea condiţiilor de muncă la cei cu expunere la noxe’’, adaugă medicul oncolog Dr. Andrei Ungureanu.

Evitarea fumatului atrage după sine şi scăderea incidenţei altor cancere asociate cu tutunul, cum ar fi cancerul bornhopulmonar,  de faringe, al vezicii urinare etc.

După laringectomia totală, pacienţii rămân câteva luni cu o canulă de traheostomie. Ulterior, aceasta se extrage şi rămâne doar orificiul de traheostomie (deasupra sternului). Reeducarea vorbirii este posibilă prin antrenament specific (cu ajutorul unui ortofonist).