Sarcina extrauterină

Sarcina extrauterină sau ectopică apare atunci când ovulul fecundat se implantează în altă parte decât în mucoasa uterină. În mod normal, concepţia se produce la nivelul treimii externe a trompei uterine, apoi embrionul migrează şi după 6-12 zile se implantează la nivelul mucoasei uterine.

„Mai mult de 95 % dintre sarcinile ectopice sunt tubare, implantarea având loc la nivelul unuia dintre segmentele trompei. Implantarea poate să apară şi în abdomen, ovar, cervix sau chiar la nivelul cicatricii de cezariană.

Rar, şi cel mai adesea asociat cu technicile de reproducere umană asistată, există implantări multiple, fie ambele ectopice, fie o sarcină intrauterină asociată cu una ectopică. Astăzi există tot mai multe cazuri de sarcină extrauterină, iar asta datorită creşterii incidenţei infecţiilor cu Chlamidya, Gonoree, datorită folosirii DIU (steriletului) şi încurajării femeilor subfertile de a avea sarcini cu ajutorul terapiei inductoare a ovulaţiei sau a reconstrucţiei chirurgicale tubare”, precizează medicul ginecolog Erna Stoian pentru Ce se întâmplă, doctore?!

Recomandări

4 semne care anunţă o sarcină extrauterină

Sarcina extrauterina – cauze, simptome, tratament

Afectarea trompelor, principalul factor de risc

Principalul factor de risc pentru sarcina extrauterină este afectarea tompelor, iar asta datorită unor antecedente de sarcină ectopică sau chirurgiei tubare . „De asemenea, infecţiile tubare şi cele cu transmitere sexuală, ce afectează integritatea trompei, pot duce la apariţia SEU”, adaugă specialistul.

Alte cauze: fumatul, defectele de fază luteală (perioada  de la ovulaţie până la următoarea menstruaţie) endometrioza, disfuncţiile hormonale, deficieţele de nutriţie, vârtsa înaintată a mamei, sterilizarea chirurgicală, folosirea steriletului. Cea mai frecventă localizare a sarcinii extrauterine este la nivelul trompei.

„Sarcina tubară poate evolua diferit. Ruptura trompei cu hemoperitoneu poate să apară oriunde la nivelul trompei.

Dacă produsul este expulzat în  totalitate în cavitatea peritoneală, simptomele pot dispărea. Dacă sarcina este mică, poate trece neobservată. Dacă separarea nu este completă, sângerarea persistă şi se poate acumula în cavitatea peritoneală sau în trompă.

Sarcina abdominală: dacă produsul de concepţie este expulzat în cavitatea abdominală după avortul tubar sau ruptura tubară, el se poate reimplanta aproape oriunde, dar se întâmplă foarte rar. De obicei, este resorbit.

Sarcina interstiţială (a cornului uterin) – apare atunci când oul fertilizat este implantat în interiorul unui segment tubar, cu penetrarea peretelui uterin’’, mai spune medicul ginecolog Erna Stoian.

Înainte de folosirea ecografiei ca mijloc de dignostic, în sarcina mică apare ruptura uterină la 14-16 săptămâni, care este însoţită de o hemoragie severă. Acum sarcina interstiţiară este diagnosticată înainte de ruptură şi se tratează prin rezecţia cornului sau medicamentos.

Sarcina ectopică heterotopică este reprezentată de asocierea unei sarcinii intrauterine cu o alta localizată extrauterin. Apare mai frecvent când se folosesc tehnici de reproducere umană asistată.

Sarcina ectopică multifetală- cu  amândoi embrionii în aceeaşi trompă sau în fiecare câte unul.

Simptomele date de sarcina extrauterină

Multe femei cu sarcină ectopică au puţine simptome, de aceea se duc cu gândul la o sarcină incipientă sau la un avort spontan.

Prezentarea la medic din perioada preconcepţională sau de la începutul sarcinii, dar şi metodele de diagnostic, toate astea au făcut ca în zilele noastre sarcina extrauterină să fie depistată înainte de apariţia complicaţiilor.

Simptomele cele mai frecvente percepute de femeia gravidă şi care o pot aduce la medic

• amenoreea (lipsa mentruaţiei) cu test de sarcină pozitiv
• durerea  pelvină sau abdominală, care se asociază la sarcinile mai avansate cu tulburări gastrointestinale şi cu ameţeli sau dureri de cap. Dacă se produce ruptura tubară, durerea poate fi localizată oriunde în abdomen şi este severă.
• Alte simptome: sângerarea vaginală anormală sau spotting, de regulă închisă la culoare maron/negricioasă, intermitentă sau continuă, redusă cantitativ. De multe ori, este confundată cu menstruaţia!

„Diagnostul sarcinii extrauterine se face de către medicul obstetrician. Acesta urmează un algoritm ce include : ecografia transvaginală, dozarea în dimanica a βHCG-ului, dozarea progesteronului seric şi eventual curetajul uterin şi laparotomia.

Diagnosticul precoce al SEU înainte de ruptura tubară scade mortalitatea maternă şi face posibilă alegerea manierei terapeutice”, afirmă specialistul.

Ce nu trebuie să faci dacă urmezi tratament cu metotrexat

Tratamentul medicamentos cu metotrexat poate fi o opţiune pentru pacientele asimptomatice, cu funcţie renală şi hepatică normală, la care vârsta sarcinii este mică. Pe perioada tratamentului sunt interzise multivitaminele ce conţin acid folic, antiinflamatoarele nesteroidiene care cresc toxicitatea metotrexatului şi contactele sexuale.

„Schemele de tratament sunt asociate în general cu modificările minore ale parametrilor de laborator, dar există şi cazuri cu toxicitate severă. Dintre reacţiile adverse cele mai frecvente sunt asociate cu implicarea ficatului, stomatite, gastroenterite, neutropenie, febră, pneumonie tranzitorie, alopecie.

Persistenţa sarcinii ectopice sau ruptura acesteia sunt considerate eşecuri ale terapiei cu metotrexat şi impun iniţierea tratamentului chirurgical.

Tratamentul endovascular prin embolizare este o tehnică non-chirurgicală, conservatoare, minim invazivă, ce face posibilă recuperarea capacităţii reproductive. Inspirată de technica embolizării fibroamelor uterine, se poate aplica şi în cazul sarcinilor ectopice, prin injectarea unei substanţe ce ocluzionează vascularizaţia sarcinii, duce la orpirea ei în evoluţie, iar ulterior la eliminarea ei’’, mai spune medicul Erna Stoian

Tratamentul chirurgical constă într-o intervenţie laparoscopică sau clasică pentru îndepărtarea sarcinii ectopice.  „Clasic înseamnă rezecţia trompei. Mai nou este impusă o atitudine conservatoare, de păstrare a trompei afectate, dar necesită un diagnostic precoce. Trebuie ţinut cont şi de faptul că există riscul apariţiei unei alte sarcini extrauterine pe trompa păstrată după chirurgia conservatoare. De asemenea, există un risc mai mare de persistenţă a trofoblastului incomplet evacuat.

Atenţie! După tratamentul sarcinii extrauterine, fie medicamentos, fie chirurgical, fie endovascular, pacientele cu Rh negativ trebuie vaccinate cu imunoglobulina anti-D în primele 72 ore!’’, concluzioneză medicul ginecolog Erna Stoian.