Hipotiroidismul: cum poate fi ţinută boala sub control

Te simţi tot timpul obosită şi deprimată, ai pielea aspră şi părul fragil? Mergi la medic, poţi suferi de hipotiroidism.

Hipotiroidismul adultului este o deficienţă a hormonilor tiroidieni şi apare atunci când glanda tiroidă nu produce suficienţi hormoni. Unul dintre rolurile acestor hormoni tiroidieni este de a controla felul în care organismul consumă energia, iar deficitul afectează întregul organism.

„Una dintre cele mai frecvente cauze ale hipotiroidismului este tiroidita Hashimoto, o afecţiune în care sistemul de apărare al organismului (sistemul imun) produce anticorpi care atacă şi distrug în timp ţesutul tiroidiain. Astfel, glanda tiroidă nu mai poate produce hormoni tiroidieni.

Recomandări

Medic: „Tiroida ne menține tineri, inteligenți. Practic, menține viața”. Cele 3 analize pentru tiroidă

5 semne care ascund probleme cu glanda tiroidă

De asemenea, la nivel mondial, deficitul de iod este o altă cauză majoră a hipotiroidismului. Adaosul de iod în sare, alimente, apă a eliminat însă această problemă”, explică Dr. Cristina Dumitrescu, medic primar endocrinolog, doctor în Ştiinţe Medicale pentru Ce se întâmplă, doctore?

Alte cauze ale hipotiroidismului:

• intervenţiile chirurgicale la nivelul glandei tiroide (tiroidectomie totală sau parţială), pentru a trata boli precum hipertiroidismul (atunci când glanda tiroidă produce prea mulţi hormoni),
• guşa (o glandă tiroidă prea mare, care face înghiţirea dificilă),
• cancerul tiroidian sau nodulii tiroidieni,
• terapia cu iod radioactiv (folosită frecvent pentru tratarea hipertiroidismului),
• iradierea externă (în tratamentul unor cancere precum limfomul Hodgkin).

„Alte cauze, dar mai puţin frecvente, pot fi: infecţiile virale sau bacteriene care pot afecta temporar glanda tiroidă, provocând pe termen scurt hipotiroidism (dar această formă de hipotiroidism dată de infecţii nu este permanentă, de regulă), tratamentul cu anumite medicamente ce pot interfera cu producţia de hormoni tiroidieni (litiul carbonic este unul dintre cele mai cunoscute medicamente care pot cauza hipotiroidisim), afecţiuni ale glandei pituitare (hipofiza) sau hipotalamusului, dat fiind că aceste două glande produc hormoni care controlează funcţia tiroidiană, iodul în exces, hipotiroidismul congenital – aproximativ 1 din 4000 de nou-născuţi are o glandă tiroidiană disfuncţională”, adaugă specialistul. 

Hipotiroidismul: femeile, cele mai predispuse să dezvolte boala

În general, femeile între 30 şi 60 de ani au cel mai mare risc de a dezvolta această afecţiune. „În cazuri rare poate apărea şi la sugari şi copii mici, însă sugarii au o creştere şi o dezvoltare normală dacă hipotiroidismul este tratat în timpul primei luni de viaţă. Netratat însă, hipotiroidismul infantil poate afecta creierul (retard psihic şi retard al dezvoltării)”, mai spune Dr. Cristina Dumitrescu.

Hipotiroidismul: factori de risc

• Vârsta – adulţii mai în vârstă sunt mai predispuşi la hipotiroidism decât tinerii;
• Sexul – femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii să dezvolte afecţiunea. Până la 20% dintre femei şi 8% dintre bărbaţii trecuţi de 60 de ani au un hipotiroidism uşor (subclinic);
• Istoricul familial de hipotiroidism;
• Antecedente de afecţiuni tiroidiene: boli tiroidiene, guşă
• Intervenţii chirurgicale la nivelul tiroidei;
• Anumite afecţiuni cronice: diabet, vitiligo, anemia pernicioasă, albirea prematură a părului;
• Deficienţa de iod;
• Tratamentul cu anumite medicamente (carbonatul de litiu, amiodarona şi interferonul-alfa).

Hipotiroidismul: simptomele ce îi anunţă apariţia

Simptomele hipotiroidismului se dezvoltă lent, de-a lungul a mai multor luni sau chiar ani şi pot include:

• păr aspru şi subţire;
• piele uscată;
• unghii friabile;
• tegumente cu tentă gălbuie;
• lentoarea mişcărilor;
• piele rece;
• intoleranţă la frig;
• senzaţie de oboseală, slăbiciune;
• constipaţie;
• cicluri menstruale abundente sau neregulate care pot ţine mai mult de 5-7 zile.

Alte simptome mai puţin frecvente: glanda tiroidă mărită (guşă), creştere moderată în greutate, adesea 4-5 kg sau mai puţin, edeme ale braţelor, picioarelor şi feţei, în special în jurul ochilor, dureri musculare şi crampe.

„Severitatea simptomelor depinde de vârstă şi de gravitatea afecţiunii. Simptomele pot fi uşoare şi pot apărea atât de lent încât pot trece neobservate ani de zile. Odată cu înaintarea în vârstă, acestea devin însă notabile. Din cauza varietăţii simptomelor, hipotiroidismul poate fi adesea confundat cu depresia, iar la persoanele mai în vârstă cu boala Alzheimer, demenţa şi alte afecţiuni asociate cu pierderea memoriei.

La nou-născuţi, deşi rar, hipotiroidismul se poate manifesta prin apetit scăzut şi sufocarea cu alimente, piele uscată, cu cruste (solzoasă). Copii şi adolescenţii cu hipotiroidism pot creşte în greutate şi pot avea retard de creştere staturală’’, precizează medicul endocrinolog Cristina Dumitrescu.

Hipotiroidismul: diagnosticarea şi tratamentul

Simptomele persistente, cum ar fi oboseala, apatia, afectarea memoriei, intoleranţa la frig, pielea uscată, unghii friabile, piele cu tentă gălbuie, constipaţia, perioade cu menstruaţii abundente sau neregulate, care ţin mai mult de 7 zile, toate astea impun un consult endocrinologic. Cu atât mai mult în cazul femeilor însărcinate.

În cazul hipotiroidismului uşor, subclinic, se recomandă o perioadă de expectativă vigilentă, în care pacientul şi medicul monitorizează simptomele, fără a interveni medicamentos. În cazul hipotiroidismului cu simptome evidente, tratamentul trebuie început însă cât mai repede din momentul diagnosticării.

„Primii paşi în diagnosticarea hipotiroidismului constau într-o anamneză şi un examen medical minuţios. Dacă medicul suspectează un hipotiroidism, poate recomanda o serie de teste pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticului.

Testele de sânge cel mai adesea recomandate sunt TSH (hormonul de stimulare tiroidiană) şi T4 (tiroxina). Dacă rezultatele acestor teste de sânge nu sunt normale, următorul pas este determinarea anticorpilor anti-tiroidieni, care pot demonstra dacă pacientul suferă de tiroidita Hashimoto, care este o boală autoimună în care sistemul de apărare al organismului atacă glanda tiroidă. Mai rar, se poate apela şi la teste imagistice pentru evaluarea glandei tiroide: ecografia tiroidiană, CT tiroidian, scintigrafia tiroidiană etc’’.

Hipotiroidismul: când se recomandă markerii tumorali

„Calcitonina crescută este utilizată ca marker tumoral pentru medulocarcinomul tiroidian, un cancer tiroidian rar, ce reprezintă doar 5% dintre cancerele tiroidiene. 95% dintre cancerele tiroidiene nu au un marker dozabil în sânge.

Tg (tireoglobulina) este utilizată ca marker de recidivă sau persistenţă a cancerelor tiroidiene diferenţiate (cancerul papilar şi cancerul folicular), după extirparea tiroidei (tiroidectomie) şi după ce s-a îndepărtat restul de ţesut tiroidian cu iod radioactiv (ablaţie tiroidiană cu radioiod). La ora actuală, nu este recomandată folosirea tireoglobulinei ca marker tumoral la pacienţii neoperaţi, deoarece valori crescute se întâlnesc şi într-o serie de afecţiuni tiroidiene benigne, relativ comune, precum hipertiroidia şi tiroiditele distructive”, explică specialistul Dr. Cristina Dumitrescu.

Medicul poate recomanda astfel de investigaţii în cazul pacienţilor cu istoric familial de afecţiuni tiroidiene, cu semne sau simptome care sugerează o afecţiune tiroidiană etc.

Hipotiroidismul primar şi secundar

Există două tipuri principale de hipotiroidie: primară şi secundară.

„Hipotiroidismul primar apare direct la nivelul glandei tiroide. Concentraţia hormonului de stimulare tiroidiană (TSH) este crescută. Cea mai frecventă cauză a apariţiei hipotiroidismului primar este de natură autoimună – tiroidita Hashimoto, fiind asociată în special cu prezenţa unei guşe mari, ferme, şi prezenţa unei glande tiroide fibroase.

Hipotiroidismul secundar apare atunci când hipotalamusul produce o concentraţie insuficientă de hormon eliberator al tirotropinei (TRH) sau atunci când glanda pituitară produce o concentraţie insuficientă de TSH”, explică Dr. Cristina Dumitrescu.

Hipotiroidismul: tratamentul iniţial şi de întreţinere

Hipotiroidismul poate fi tratat cu medicamente de substituţie cu hormoni tiroidieni, precum Levotiroxina. În majoritatea cazurilor, simptomele hipotiroidismului se ameliorează în prima săptămână după iniţierea tratamentului. După începerea tratamentului se revine regulat la control pentru monitorizarea dozelor de medicament. În majoritatea cazurilor, simptomele hipotiroidismului se ameliorează în prima săptămână după iniţierea tratamentului, iar toate simptomele dispar, de obicei, în câteva luni.

„Dacă hipotiroidismul este dat de tiroidita Hashimoto sau apare post-radioterapie sau după tiroidectomie, cel mai probabil, persoana respectivă va necesită substituţie hormonală pentru tot restul vieţii. Dacă hipotiroidismul s-a declanşat după o boală gravă, funcţia tiroidiană se reface în cele mai multe cazuri după ce persoana se recuperează”, spune Dr. Cristina Dumitrescu. 

Dacă forma de hipotiroidism este uşoară, pacientul poate să nu necesite tratament, dar trebuie supravegheat în cazul în care hipotiroidismul se agravează. “Dozele de tratament trebuie monitorizate cu grijă la persoanele cu boli cardiovasculare, deoarece la doze crescute de tratament poate creşte riscul pentru angină (dureri toracice) şi bătăi cardiace neregulate (fibrilaţia atrială)”, susţine expertul.

Complicaţiile hipotiroidismului

Hipotiroidismul netratat la adulţi poate duce la complicaţii multiple: pericardită (acumularea de lichid în jurul inimii) şi creşterea nivelului de colesterol şi trigliceride (care creşte riscul pentru boli ale arterelor coronare şi accidente vasculare cerebrale). Hipotiroidismul grav poate avea complicaţii serioase: coma mixedematoasă.

Pentru pacienţii aflaţi sub tratament se recomandă un control medical o dată la 6 sau la 12 luni. La controalele de rutină se fac analize care include TSH, pentru a se asigura că pacientul are un nivel hormonal normal.

Hipotiroidismul: regulile de la care nu ne putem abate

• Urmarea tratamentului recomandat de medic;
• Controalele regulate, la recomandarea medicului endocrinolog;
• Renunţarea la fumat şi cofeină;
• O dietă corespunzătoare;
• Controlul stresului (glanda tiroidă este foarte sensibilă la stres);

Studiile spun că persoanele cu hipotiroidism ar trebui să adopte o dietă bazată pe legume, fructe şi carne slabă. Aceste alimente au un conţinut redus de calorii şi pot preveni luarea în greutate.

Hipotiroidismul în timpul sarcinii

Hipotiroidismul netratat poate avea consecinţe severe în sarcină, poate creşte riscul de apariţie a preeclampisie şi anemiei, poate afecta funcţionarea corectă a rinichilor şi provoca creşterea tensiunii arteriale, crescând riscul de apariţie a anomaliilor în dezvoltarea cerebrală a bebeluşului sau de greutate scăzută a bebeluşului la naştere şi riscul de naştere prematură, afectând dezvoltarea neuropsihologică a nou-născutului.

În timpul sarcinii, tratamentul cu Euthyrox trebuie continuat şi femeia însărcinată trebuie atent monitorizată de către medicul endocrinolog, pentru că de multe ori este necesară creşterea dozelor de Euthyrox în timpul sarcinii.