Îl ştim ca membru Gaz pe foc, formaţie care făcea furori după Revoluţie. A lăsat muzica deoparte, iar în ultimii ani s-a dedicat sportului de anduranţă. Aleargă la maratoane pe toate continentele, deţine un record omologat de Guiness Book, are propriul maraton, este trainer şi antrenor, tată a 2 copii. Este vegetarian. Andrei Roşu vorbeşte despre motivele care l-au determinat să renunţe la carne, spiritul în care îşi educă fiul şi fiica şi despre importanţa mersului înainte.
CSÎD: Mulţi din generaţia mea te recunosc de la formaţia Gaz pe Foc. În ultimii 8 ani, performanţele tale pe plan sportiv au înflorit. Cumva e intimidant. Cum ai ajuns aici? Ce făceai când erai mic? Te-ai văzut aşa?
Andrei Roşu: Nu n-am văzut aşa (zâmbeşte). E bine să nu ştii de înainte. Dar ajută să te reinventezi. Avem multe zone în care suntem talentaţi. În plus, viaţa la 30, diferă de viaţa la 40. Evoluăm, avem alte nevoi. Ne ajută să ne stabilim noi obiective, timpul trece foarte repede. Nu poţi rămâne prins într-o perioadă şi să vorbeşti doar despre asta, evoluăm. Aşa cum evoluezi citind cărţi. Cum a spus şi Einstein în definiţia nebuniei ”dacă faci acelaşi lucru zi de zi, rezultatele sunt aceleaşi”.
CSÎD: O definiţie personală a maratonului cum ar suna?
Andrei Roşu: Bună întrebare. Am auzit aproape toate definiţiile maratonului. În general este o cursă foarte lungă, pentru unii care nu aleargă – maraton spun şi la un cross de 3 km, o cursă de 42 km şi 195 m – distanţa reală pentru cei care aleargă
În esenţă, un maraton l-aş defini ca pe un proiect personal care să te ajute în toate ariile vieţii. Pentru sportivii amatori, un maraton nu e un obiectiv care îţi aduce ceva material la sfârşitul zilei, dificultăţile pe care le depăşeşti într-un maraton te vor ajuta să le defineşti şi pe cele din viaţa reală.
CSÎD: Din 2011 eşti vegetarian.
Andrei Roşu: Nu a fost una din deciziile luate de Revelion (râde). Am citit mult despre alimentaţia în sportul de anduranţă. De exemplu, în ghidul de nutriţie de la Comitetul Internaţional Olimpic, la sportul de anduranţă se recomandă o dietă vegetariană. 3 zie înainte de cursă şi 3 zile după cursă fără produse de animale. Aveam curse săptămânale, iar pentru o zi nu mi s-a părut că este cazul să consum carne. Nu e doar un trend sau o modă temporară.
În plus, din punct de vedere etic, nu mi s-a părut corect să merg cu copiii la ferme de animale, să ne jucăm cu ele, să le hrănim şi apoi să le explic că le mâncăm.
CSÎD: Cum văd copiii tăi legătura dintre animale şi consumul de carne?
Andrei Roşu: Cea mică avea percepţia că porcul prepară fripturile. După părerea mea, suntem o specie care are compasiune la prima vedere pentru animale. Cred că nu mai facem legătura între carnea din magazin şi sursă.
De asemenea, am citit şi despre impactul asupra mediului înconjurător adus de crescătoriile de animale, defrişări pentru furaje. Am zis să fiu eu schimbarea pe care mi-o doresc. Am descoperit foarte multe alte alimente pe care nici mi le închipuiam.
CSÎD: În ce stil vă educaţi copii?
Andrei Roşu: Când au apărut copiii, responsabilitatea m-a schimbat mult. Am citit mult şi eu şi soţia pe această temă, am încercat să nu repetăm greşelile pe care le-au făcut bunicii şi părinţii noştri. Ne creştem copiii dându-le opţiuni. ”Ce vrei să faci acum? Asta sau cealaltă?” Şi am încurajat evoluţia. Copilul vine cu un desen – poate nu e reuşit, dar îi spui că nu e vina lui, poate a fost prost creionul. ”Mai încercăm mâine, uite îmi place că foloseşti 2 culori.” De altfel, avem reguli, fără reguli nu s-ar simţi nici copiii în siguranţă.
Le arătăm că acţiunile lor au şi consecinţe. Nu îi pedepsim fizic, ne consultăm şi cu ei în privinţa aşa ziselor pedepse, dar trebuie să înţeleagă că acţiunile lor au consecinţe.
CSÎD: E greu să fii părinte?
Andrei Roşu: Atunci când ai copii, trebuie să iei decizii importante. Trebuie să fii model pentru viaţă, nu doar pentru o săptămână. A fi părinte e o muncă plăcută, dar o muncă continuă. E o mare responsabilitate.
foto – arhivă Andrei Roşu