Refluxul gastroesofagian: tratamentul chirurgical

Refluxul gastroesofagian se referă la urcarea a unei cantităţi din conţinutul stomacului în esofag. Stomacul produce sucuri gastrice, substanţe acide care ajută digestia alimentelor. Totuşi, peretele esofagului nu este proiectat să reziste la aciditatea conţinutului gastric. Refluxul provoacă inflamarea esofagului, ceea ce duce la arsuri şi iritaţii. În timp, acest lucru poate duce la deteriorarea esofagului.

Refluxul gastroesofagian: cauze

Refluxul este cauzat de funcţionarea slabă a sfincterului esofagian inferior. Acest sfincter este un inel muscular situat la joncţiunea esofagului cu stomacul. În mod normal, este strâns, împiedicând conţinutul stomacului să se ridice spre esofag ; se deschide numai pentru a lăsa alimentele ingerate sa treaca. În cazul refluxului, sfincterul se deschide la momentul nepotrivit şi permite continutului gastric sa urce in esofag. Refluxul gastroesofagian poate fi, de asemenea, legat de existenta unei hernii hiatale. În acest caz, partea superioară a stomacului urca în cavitatea toracică prin orificiul diafragmatic al esofagului (hiatus).

Refluxul gastroesofagian: complicaţii

• Inflamaţia esofagului sau esofagita, cu apariţia în timp chiar de ulcere esofagiene; această inflamaţie sau ulcer poate provoca hemoragie;
• Îngustarea diametrului esofagului (stenoza peptică), care cauzează dificultăţi la înghiţire şi durere în timpul înghiţitului;
• Esofag Barrett – modificarea în timp a mucoasei esofagiene din cauza expunerii acide. Esofagul lui Barrett este expus riscului de ulcere şi, cel mai important, de cancer esofagian.

Recomandări

Arsurile în coşul pieptului asociate cancerului de esofag

Aspirina scade riscul de cancer de esofag şi boală Barrett

Refluxul gastroesofagian: simptome

Acestea apar mai ales după mese sau în timp ce pacientii stau în poziţia alungită şi sunt următoarele:

• o senzaţie de arsură „urcând” în spatele sternului (pirozis)
• regurgitarea acida, care dă un gust amar în gură
• voce răguşită
• durere în gât cronică
• tuse cronică sau sughiţuri
• greaţă
• respiraţie urât mirositoare (halenă)
• probleme dentare (pierderea smalţului dinţilor)

Refluxul gastroesofagian: diagnostic

Este esenţial aportul investigaţiilor paraclinice în precizarea diagnosticului de reflux gastroesofagian.

Endoscopia digestiva superioară – permite vizualizarea mucoasei esofagului şi a stomacului, putându-se realiza şi biopsii în timpul procedurii. Acest examen poate detecta rapid o esofagită peptică, o stenoză, sau un cancer esofagian. Adesea endoscopia este normală şi nu confirmă „refluxul”. Acesta va fi pus in evidenţă printr-un examen numit pH-metrie, care cuantifică existenţa sau nu a refluxului pe 24 de ore prin măsurarea gradului de aciditate al esofagului. Ph-metria cu impedanţă poate diferenţia refluxul lichid, gazos, acid sau neacid.

Manometria şi manometria de înaltă rezoluţie fac posibilă analizarea, prin senzori intraesofagieni, a motricităţii esofagului. Se măsoară astfel presiunea în sfincterul esofagian inferior şi se compară cu subiecţii normali. Tranzitul baritat este o investigaţie radiologică în care se îngerează o substanţă radioopacă – poate remarca tulburările de evacuare ale esofagului de exemplu.

Refluxul gastroesofagian: tratamentul chirurgical

Eşecul măsurilor igienodietetice aplicate în tratamentul conservator, ineficienţa terapiei medicamentoase, apariţia esofagitei sau ulcerelor esofagiene, esofagul Barret, toate impun necesitatea unui gest chirurgical.

Refluxul gastroesofagian: principiul intervenţiei chirugicale

Tratamentul chirurgical urmăreşte realizarea unei valve anti-reflux sau a unei fundoplicaturi. Cu excepţia contraindicaţiilor, procedura este realizată laparoscopic, minim invaziv şi presupune anestezia generală. Intervenţia are loc în două etape:

– aducerea esofagului inferior în abdomen, tratamentul laparoscopic al unei eventuale hernii hiatale asociate şi apropierea pilierilor diafragmatici cu recalibrarea hiatusului esofagian;
– înmanşonarea esofagului abdominal cu porţiunea superioara a stomacului – fundoplicatura în diverse variante (Nissen, floppy Nissen, Dor, Toupet).

Refluxul gastroesofagian: complicaţiile intervenţiei chirurgicale

Pot apărea, ca după orice interventie chirurgicală, flebite, embolie pulmonară, hemoragie şi infecţie. În timpul operaţiei, este posibilă conversia excepţională, adică deschiderea, de exemplu, pentru a controla hemoragia. Printre complicaţiile specifice intervenţiei pentru hernia hiatală, amintesc lezarea splinei – excepţională, dar riscul este real din cauza proximităţii sale cu stomacul.

Poată apărea disfagia, dificultatea de a înghiţi. Această tulburare trebuie să regreseze în următoarele luni. Dacă persistă, montajul chirurgical realizat este prea strâns, dar poate fi corectat. Aceste complicaţii pot părea dramatice, dar rămân totusi excepţionale.

Autor: dr. Ştefan Tucă, medic primar chirurgie generala, competenţă chirurgie laparoscopică avansată

www.stefantuca.ro