Momentul înscrierii la creşă. Moment emoţionant şi provocator de stres şi anxietate pentru părinţii copiilor între 0 – 3 ani, care nu au fost în contact cu colectivitatea până acum. La ce trebuie să fii atent atunci când alegi creşa? Cum îţi poţi ajuta copilul să facă faţă provocărilor? Cum faceţi faţă anxietăţii de separare dar şi valului de viroze ce probabil îl va afecta la intrarea în colectivitate? Ne dă detalii inspector de specialitate Diana Lefter, director centru îngrijire timpurie Zebra Zou din Capitală.
Ca părinte eşti prins într-un carusel al provocărilor ştiind că alegerile pe care le faci pentru puiul tău, dar şi pentru tine pot trasa o linie importantă asupra vieţii copilului. Şi totuşi trebuie să treci prin toate, pregătit sau surprins uneori de copilul tău, societate, familie şi chiar surprins de propria persoană (nu e uşor să laşi puiul din braţe).
CSÎD: Observăm tot mai mulţi părinţi români care caută un educator bun, un profesor bun, o şcoală bună, o facultate bună etc. Ce înseamnă din perspectiva dvs. un educator bun, o creşă bună, o grădiniţă bună?
Diana Lefter: Când vine momentul ca părinţii să facă aceste alegeri pentru copiii lor, majoritatea intră într-o panică îngrozitoare, practic, de alegerile lor depinde viitorul copiilor.
Nu am o reţetă salvatoare prin care părintele să identifice cea mai bună varianta de creşă/grădiniţă dar cu siguranţă sunt câteva aspecte care trebuie luate în seamă.
Din punctul meu de vedere un educator bun se formează continuu, este dornic să îşi îmbunătăţească cunoştinţele acumulate în timpul pregătirii sale profesionale şi nu se limitează la tehnicile educaţionale deja învăţate.
De asemenea, răbdarea este cuvântul de ordine care trebuie să guverneze într-un astfel de mediu.
Şi nu în ultimul rând un educator bun este înainte de toate un pedagog bun. Prin pedagog bun, înţeleg capacitatea de a transmite informaţia exact aşa cum copilul o poate înţelege, chiar dacă asta implică un consum de energie uriaş, pentru că este nevoie să te adaptezi în fiecare clipă situaţiilor în care eşti pus, dar nu a zis nimeni că această profesie este una uşoară.
În ceea ce priveşte alegerea creşei/grădiniţei şi definirea acesteia că fiind bună sau mai puţin bună, nu există repere clare, pentru că fiecare părinte va alege instituţia respectivă conform cu valorile sale şi disponibilitatea sa financiară. Din punctul meu de vedere aşa şi trebuie făcută această alegere, doar astfel va putea există o cooperare mediu educaţional – părinte, fără prea multe probleme.
CSÎD: Ce sfaturi aveţi pentru părinţi astfel încât copiii să facă faţă provocărilor din ziua de astăzi (educaţionale, sociale, psihologice)?
Diana Lefter: Sunt câteva aspecte pe care e bine să le luăm în seamă atunci când avem un copil, şi anume:
Faptul că informarea despre psihologia copilui este esenţială şi cu siguranţă salvatoare atunci când nu înţelegem anumite comportamente ale copilului. Sunt atât de multe variante de informare şi încurajez părinţii să caute informaţii şi să se adreseze specialiştilor atunci când simt că nu îşi înţeleg suficient copiii. Bineînţeles cu specificaţia să fie foarte atenţi şi să trecă prin propriul filtru de gândire tot ce ajunge la ei.
Un alt aspect important şi asupra căruia aş trage un semnal de alarmă în rândul părinţilor contemporani este faptul că îşi hiperprotejează copiii. Această hiperprotecţie poate incapacita copilul făcându-l dependent de prezenţa adultului şi creându-i o angoasă puternică în momentul separării. Efectele pot apărea atât pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung când copilul devenind adult creează relaţii disfuncţionale şi se dezvoltă cu o stimă de sine scăzută.
De asemena cooperarea în diadă (părinte – mediu educaţional) este foarte importantă, părintele trebuie să fie dispus să continuie munca specialiştilor, fără să pună piedici acestora, facilitând astfel un comportament constant. Aşa copilul are sentimentul de siguranţă.
Aşadar, dacă părintele ştie cum să facă faţă propriilor provocări, atunci copilul nu va face decât să imite aceste strategii de rezolvare a problemelor.
CSÎD: Prin ce se caracterizează copiii din ziua de azi, ce i interesează? Ce le atrage atenţia? Ce învaţă mai uşor şi ce învaţă mai mai greu?
Diana Lefter: Din punctul meu de vedere nu există ,,copiii de azi,, există doar ,,părinţii de azi,,. Copiii nu se diferenţiază între ei (cel puţin din perspectiva a ce le atrage atenţia în prima perioadă din viaţă). În primii lor ani de după naştere curiozitatea de a descoperi mediul înconjurător este primordială.
Cu toţii putem observa astăzi un interes crescut al copiilor de vârste foarte mici, pentru tot ce înseamnă tehnologie. Aşa cum am menţionat şi anterior, copiii funcţionează prin mimetism şi înmagazinează informaţia care ajunge la ei prin prisma autorităţii părinţilor sau specialiştilor din mediul educaţional.
Cât despre învăţat, se aplică vechea zicere ,,repetitio est mater studiorum,, cu cât copilul întră mai des în contact cu anumite obiceiuri, chiar şi numai la nivel de observaţie, cu atât abilităţile în a-şi însuşi acel obicei sunt mai evidente.
Aşadar nu există nici un motiv de mirare atunci când vedem un copil de nici 2 ani folosind un telefon mobil cu touchscreen, el doar se adaptează mediului din care face parte aşa cum adulţii din viaţa lui îl prezintă.
Diana Lefter, director centru îngrijire timpurie Zebra Zou din Capitală.