Dependenţa este o problemă gravă a zilelelor noastre şi poate îmbrăca diverse forme: de la cele mai uşoare, care înseamnă shopping compulsiv, utilizarea telefonului mobil în exces, şi până la forme severe care pot merge de la dependenţa de jocuri de noroc, mâncare, alcool, ţigări, sex şi droguri puternice.
Dependenţa se insinuează în viaţa multora dintre noi şi este de ajuns să ne întrebăm dacă putem trăi o zi măcar departe de tentaţiile enumerate mai sus. Mai există o formă de dependenţă destul de gravă, care deseori nu este observată, ba este chiar respectată şi aclamată, şi mă refer la dependenţa de muncă.
Însă dacă zilele în care ne dedicăm cu pasiune jobului sau antreprenoriatului nu se termină cu un sentiment de satisfacţie, ci simţim doar un gol imens pe care încercăm să-l umplem la nesfârşit prin şi mai multă muncă, atunci este clar că suntem dependenţi. Dependenţa este unul dintre cei mai mari duşmani ai evoluţiei individudului, cea care reuşeşte să ne ţină pe loc şi să ne consume timp din viaţă şi să ne îmbolnăvească. Dependenţele apar pe fondul unor traume din copilărie şi cu cât mai grave sunt acestea, cu atât mai gravă este şi dependenţa. Şi mărturie stau cazurile cutremurătoare descrise de medicul Gabor Mate, cel care ani la rând s-a ocupat de comunitatea persoanelor dependente de droguri din Downtown Eastside, Vancouver.
Dr. Gabor Mate este autor al mai multor cărţi bestseller, medic de familie şi fost editorialist pe subiecte de sănătate pentru ziarul “The Globe and Mail”, una dintre cele mai citite publicaţii din Canada. S-a născut în Ungaria în 1944, fiind un supravieţuitor al Holocaustului: bunicii săi au murit la Auschwitz, iar alţi membri ai familiei au pierit în timpul ocupaţiei naziste. A emigrat cu părinţii în Canada, a terminat facultatea, a devenit profesor, iar în 1977, a terminat şi facultatea de medicină, lucrând pe parcursul carierei ca medic de familie şi ca specialist în îngrijire paliativă. De asemenea, s-a implicat ca medic în îngrijirea persoanelor dependente de droguri, le-a susţinut în lupta cu dependenţa şi le-a fost alături în cele mai grele momente: când şi-au pierdut copiii, familiile, când au suferit din cauza supradozelor, când au avut recăderi. Însă a fost şi martorul unor poveşti fericite, ale pacienţilor care au reuşit să învingă dependenţele.
Experienţele pacienţilor săi consumatori de droguri, dar şi propria dependenţă, mai uşoară, aceea de a cumpăra compulsiv muzică clasică, au fost punctul de plecare pentru volumul “Pe tărâmul fantomelor înfometate. Prizonieri în lumea dependenţei”, o carte răvăşitoare. Sunt multe pagini extrem de dureroase, cu poveşti impresionante ale unor pacienţi cu abuzuri şi traume care le-au marcat existenţa, care au devenit dependenţi de droguri la vârste foarte fragede, ca să scape de viaţa de coşmar din familie.
Sunt însă şi pagini extrem de revelatoare pentru mecanismele dependenţei, care explică modul cum traumele şi abuzurile din copilărie afectează viaţa psihică, prin dezechilibrele profunde de la nivelul neurotransmiţătorilor şi prin afectarea circuitelor cerebrale. Şi mai sunt şi acele capitole în care sunt explorate neputinţa, generozitatea, empatia, dedicarea, dar şi limitele meseriei de medic în a rezolva cazurile disperate. Însă nu e totul pierdut: dependenţele nu sunt moşteneite genetic, ci apar din cauza influenţelor mediului. Şi oricât de puternice ar fi, există speranţa că empatia, generozitatea, iubirea şi spiritualitatea le pot atenua şi chiar vindeca.
Însuşi autorul, medicul Gabor Mate, recunoaşte că nu e deloc uşor să învingem dependenţele. Şi spune că, într-o formă sau alta, cu toţii le avem, excesele de tot felul de la shopping, mâncare, sex, muncă, alcool, tutun şi droguri, fiind vârful icebergului într-un ocean al dependenţelor.
Însă soluţii există, şi acestea pot fi de la psihoterapie, la înlocuirea unor dependenţe grave cu unele mai puţin grave şi până la spiritualitate, o cale de a găsi puterea de vindecare prin iubire necondiţionată. În plus, recunoaşterea problemei, atribuirea ei unor condiţii pe care pacienţii nu le-au putut controla în copilărie, atenţia conştientă acordată propriilor gânduri, obiceiuri şi acţiuni nocive, schimbarera acestora cu unele benefice şi investirea energilori în activităţi creative sunt un punct de plecare către vindecare.
Cartea este una fascinantă, pentru că este adevărul crud despre cum ne pot marca pe viaţă experienţele traumatizante din copilărie: în spatele uşilor închise, există copii abuzaţi sexual de părinţi, copii bătuţi, neglijaţi, copii care vor încerca să compenseze mai târziu lipsa de iubire prin relaţii disfuncţionale, mâncare, muncă epuizantă, alcool, droguri. Cartea este impresionantă pentru că ne arată că uneori suntem victimele propriei minţi, minte care are propriile mecanisme de a gestiona trauma.
Şi când nu reuşeşte, cere înfometată stimulente. Cartea este emoţionantă pentru că medicul Gabor Mate este dureros de sincer: propria dependenţă de muzică clasică, mult mai puţin nocivă decât a pacienţilor săi, i-a consumat de-a lungul timpului numeroase resurse financiare, dar l-a ajutat să se pună mai uşor în pielea pacienţilor şi să le fie alături, deşi de multe ori, s-a văzut pus în situaţia în care să nu mai poată face nimic. Iar în final, cred că această carte ar trebui citită de toată lumea pentru că ne-ar putea ajuta pe toţi să fim mai buni, mai empatici, mai calzi cu cei în suferinţă. Orice dependenţă ascunde în profunzime o traumă, iar singura soluţie este iubirea.