Primele ieşiri la iarbă verde se programează. Natura a înverzit şi a înflorit. Copiii nu mai vor în casă şi este foarte bine că este aşa. Mişcarea în aer liber, în mijlocul naturii este binefăcătoare pentru psihic şi fizic şi ajută la dezoltarea armonioasă. Ce ne facem însă cu ”ameninţările” din iarbă numită căpuşe?
În ultimii ani, media românească este asaltată de acest subiect. Şi pe bună dreptate. Însă nu trebuie să intrăm în panică ci doar să ne informăm corect, să ne verificăm corpurile cu atenţie şi să acţionăm corespunzător atunci când este cazul. Dr. Brigitta Mihai, medic dermatolog rezident, vine cu lămuriri preţioase.
”Există mai multe tipuri de căpuşe, specia Ixodes este incriminată pentru dezvoltarea bolii Lyme, însă celelalte specii pot fi vector pentru diverse alte infecţii.
Riscul îmbolăvirii post-muscatură este însă mic, în ciuda ataşării căpuşei la gazdă. Riscul infecţios creşte în momentul în care hrănirea are loc” spune dr. Mihai.
Deşi teama este enormă, este nevoie de o zi jumătate de ataşare la un organism uman pentru a transmite boala Lyme. ”Căpuşa care transmite Lyme are nevoie de aproximativ 36 h de hrănire pentru a fi capabilă de a elimina spirochetele producătoare de boală (prin salivă). Pentru ca cele 36 de ore să aiba loc, e necesar ca persoana care a fost muşcată să nu identifice căpuşa, aceasta să se hrăneasă până devine plină şi să se desprindă. Rar se întâmplă să nu fie gasită în intervalul de timp menţionat” explică dr. Brigitta Mihai.
Şi totuşi cât de mare este riscul odată muşcaţi cu o căpuşă ce poate transmite această boală?
”Riscul dobândirii bolii în situaţia unei căpuşe identificate şi urmărite, îndepărtate corespunzător, este de 1,4% chiar şi în zonele cunoscute pentru Lyme”. În cazul în care am fost muşcaţi de căpuşe, când cerem medicului un test?
”Nu are rost testarea imediat după muşcătură. Aceasta se poate pozitiva undeva la 2-6 săptămâni după muşcătură, analizele fiind inutile în faza acută!” a continuat medicul dermatolog.
Aşa cum spuneam după fiecare ieşire în natură, în grădină, în parc este important să verificăm pielea amănunţit (adulţii verifică pielea copiilor, iar pentru a observa propria piele se pot folosi de o oglindă). Dacă am găsit o căpuşă, care este pasul următor? Deşi pe internet puteţi găsi diverse reţete sau metode iată metoda recomandată de medici pentru îndepărtarea căpuşelor. ”Se prinde căpuşa tangenţial pielii, cu o pensetă fină şi se îndepartează ferm, dintr-o singură mişcare. Nu se roteşte, nu se apasă, nu se înţeapă cu acul” precizează medicul dermatolog.
Aplicarea de diverse substanţe şi speranţa că se va elibera singură este de evitat şi chiar periculos căci poate duce la eliminarea spirochetelor în momentul în care se va “sufoca” sub preparatele respective.
”Scoateţi căpuşa când aţi identificat-o, în mod corect. Dacă nu aveţi mijloacele de a o face, mergeţi la spital. Adresabilitatea trebuie să fie catre o clinică cu serviciu de chirurgie, în cazul adulţilor, respectiv un spital de pediatrie în cazul copiilor” explică dr. Brigitta Mihai.