Psiholog Ioana Niţă Amarandei: ”Mulţi părinţi ajung la o furie ingestionabilă”

Creşa, grădiniţa, şcoala au început şi nu doar copiii sunt stresaţi cu noul program, cerinţe, colegi etc cât şi părinţii – cei care trebuie să asigure un acoperiş deasupra capului, hrană, acces la sistemul şcolar, îmbrăcăminte, dragoste etc. De foarte multe ori, se ajunge la epuizare nervoasă, psihică şi chiar financiară. Am stat de vorbă despre acest subiect şi despre soluţii cu Ioana Niţă Amarandei, psiholog specializat în psihologie şcolară, consiliere educaţională şi vocaţională şi psihologie clinică.

CSÎD: Ce le recomandaţi părinţilor, în speţă mamelor – ele sunt în multe cazuri motorul familiei – pentru a nu ajunge la capătul răbdării?

Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Recomand un time out. A te opri puţin şi a verifica ce tip de interpretare acordă mintea ta, ca părinte, comportamentului manifestat de copil.
CSÎD: Ne puteţi da un exemplu concret?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: ”Este raţional, corect faţă de mine, copil şi ceilalţi felul în care am evaluat/interpretat/atribuit? Autoadresarea unor întrebări clarificatoare de tipul:  ”Am aşteptări irealiste faţă de copil? Am aşteptări irealiste faţă de ceilalţi? Am aşteptări irealiste faţă de mine? În rolul meu de mamă/tată, se impune asta şi asta. În acest mod cultiv, în interiorul meu, adultul independent, adultul raţional, situaţie care mă va ajuta să cobor grăbit şi empatic către vârsta  propriului fiu/fiica. Intrând în bocancii propriului copil, ca şi când aş fi el, dar fără a pierde această condiţie de ca şi când, pot observa propriile erori de gândire.”

Recomandări

Psihiatrul Gabriella Bondoc: Anxietatea şcolară este o problemă importantă

Daniela Niculi, despre pacheţelul pentru şcoală: cum îi facem pe cei mici să mănânce sănătos

Prin cele spuse mai sus vreau să subliniez sentimentele de furie, neputinţă, vinovăţie, ruşine, inadecvare, inferioritate etc. pe care le trăieşte un părinte, în mod real dar subiectiv, în raport cu ceilalţi în rolul său de mamă/tată şi care vor fi descoperite, poate dureros, prin această modalitate.

Presiunea socială şi grijile zilei de mâine îi fac pe părinţi nervoşi

CSÎD: Cum se ajunge aici?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Experienţa profesională mi-a relevat felul în care mulţi dintre părinti ajung să simtă o furie intensă, deci negestionabilă, iar răspunsul comportamental la furie este dăunător pentru sine, copil, familie şi societate. Plătim tribut unei educaţii deficitare, cea a proaspeţilor părinţi, educaţie prin care s-a inoculat şi ideea că ce gândesc ceilalţi este mai important (să nu mă faci de râs, trebuie să nu mă faci de râs) decât ceea este copilaşul, ce vreau eu ca părinte să devină şi modul în care voi face asta. Mulţi dintre părinţi se tem de judecata celorlalţi asupra calităţii rolului său de mamă/tată.

Părinţii pun presiune asupra copiilor

CSÎD: Nu cumva părinţii le cer uneori copiilor să se comporte precum adulţii?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Astfel un comportament normal al copilului, în raport cu vârsta cronologică, poate fi interpretat de către părinte ca fiind de neiertat doar pentru că erau alţi adulţi, părinţi în preajmă şi nutrind convingerea că aceia, la rândul lor, atribuie aceeaşi judecată, de neiertat, iar acest fapt i-ar pune pe ei într-o lumină defavorabilă şi astfel, eu ca părinte, nu pot tolera asta. Astfel părintele îşi evaluează propriul copil în maniera globală: este un copil rău, prost etc.

CSÎD: Adulţilor nu le place atunci când primesc etichete de genul, dar le pun chiar propriilor copii în spate atribute…
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Cum vorbeam şi în articolele trecute, evaluarea se face doar asupra comportamentului copilului ci nu a copilului în totalitatea sa. Eliminarea etichetărilor (este prost, rău,etc) se impune pentru un raţionament corect şi astfel apar şi soluţiile eficiente de stingere a unui comportament nedorit. Este lesne de înţeles cum are să reacţioneze părintele faţă de copil cu astfel de convingeri disfuncţionale. Alte situaţii în care apare reacţia exagerată a părintelui este datorita prezenţei unui sentiment de neputinţă generalizat trăit de părinte. În această situaţie părintele intră, deseori fără a conştientiza, într-un raport de putere cu propriul copil uitând că acesta din urma are nevoie de protecţia, atenţia, grija, îndrumarea, iubirea sa şi nicidecum de impunerea ideilor şi a sentimentelor trăite de părinte. Copiii, prin spiritul lor ludic, libertin, curios, candid, apasă frecvent ,,butoanele” sensibile ale părinţilor, situaţii prin care părintele ar putea descoperi motivele pentru care intensitatea emoţiei instalate atinge acest nivel.

O soţie nefericită poate fi o mamă indisponibilă afectiv

CSÎD: Ce se întâmplă în cazul familiilor în care situaţia dintre parteneri nu este tocmai roz?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Un alt motiv pentru care apare disfuncţionalitatea în relaţia cu propriul copilul este relaţia deficitară dintre părinţii acestuia. O soţie nemulţumită, frustrată, tristă frecvent va fi o mamă indisponibilă emoţional, o mamă care osciliează de pe o extremă pe alta, cu accese de permisivitate şi sentimente de vinovăţie alternând cu atitudine autoritară, critică şi revendicări excesive.

CSÎD: Ce e de făcut?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Conştientizarea acestor tipare de gândire disfuncţionale, modificarea acestora, metodele de autocalmare, controlul respiraţiei, cât şi cultivarea unei comunicări asertive sunt ustensile necesare în dezvoltarea unei personalităţi armonioase, precum cea a propriului copil.