Prof.Dr. Elvira Brătilă: adenomioza e adesea confundată cu fibromul uterin

Adenomioza este o patologie beningnă ce se manifestă prin îngroşarea peretelui uterin prin invazia ţesutului endometrial. Adenomioza este întâlnită frecvent la femei în perioada fertilă, între 30 şi 40 de ani, fiind asociată cu secreţii mari estrogenice. Este motivul pentru care odată cu menopauza, există şansă ca boala să regreseze. De multe ori diagnosticată eronat, ca fibrom uterin sau endometrioză, adenomioza este o boală ce se aseamănă mult cu endometrioza, prin manifestarea dureroasă în timpul ciclului menstrual şi efectele sale asupra fertilităţii. Am stat de vorbă cu doamna profesor doctor Elvira Brătilă, medic primar obstetrică ginecologie care ne-a explicat simptomele, cum se diagnostichează şi care e tratamentul.

Adenomioza: cele mai comune manifestări

Iată câteva simptome comune ce pot ascunde această boală:

·  Menstruaţia prelungită (mai mult de 5-7 zile), cu sângerare abundentă;
·  Durerile severe abdominale în timpul menstruaţiei;
·  Durerile în timpul actului sexual.

Recomandări

Ce spune culoarea sângelui menstrual despre sănătatea ta

Ce pericole pot ascunde durerile menstruale prelungite

Prof. Dr. Elvira Brătilă, medic primar obstetrică ginecologie: “Principala particularitate a adenomiozei este că leziunile endometriale sunt prezente în peretele uterin, în muşchii uterului, intricând anatomia şi contractilitatea sa fiziologică, ceea ce conduce la simptomatologie dureroasă sau, în cazul femeilor aflate în plin proces reproductiv face dificilă, de pildă, susţinerea unei sarcini. Adenomiomul, de pildă, nu are formă de fibrom, dar poate fi confundat imagistic (ecografic) cu fibromul uterin, pentru un ochi neantrenat. Investigaţiile pe care le facem ulterior examenului clinic pot pune un diagnostic de certitudine, foarte necesar în calea terapeutică pe care o avem de urmat. Aspectele ecografice ale adenomiozei sunt: subţierea asimetrică a miometrului, chisturi în miometru, aderenţe, noduli adenomiotici, insule hiper cronice, joncţiunea endometrială – miometrală neregulată în imagistică 3D”.

Adenomioza: cum se diagnostichează 

Diagnosticul adenomiozei presupune examen clinic şi imagistic. Cel mai frecvent sunt utilizate metodele imagistice, respectiv ultasonografia, dar un diagnostic diferenţial este realizat cu ajutorul RMN-ului (rezonanţă magnetică nucleară), care poate diferenţia adenomioaza de alte afecţiuni, precum fibromul uterin, cel mai des confundat dar şi asociat cu adenomioza.
Examinarea imagistică, prin RMN poate decela tipul de adenomioza, fiind cunoscute până în prezent 3 forme: adenomioza difuză, cel mai frecvent întâlnită, adenomioza chistică, adenomioza focală, din această categorie făcând parte adenomiomul.

În tratamentul adenomiozei, ca şi în cazul endometriozei, se ţine cont de următorii factori: vârsta pacientei, obiectivul său reproductiv şi severitatea manifestărilor, respectiv de managementul durerii. Tratamentul medicamentos, de pildă folosirea antiinflamatoarelor, sunt forme de paliaţie, dar nu se pot utiliza pe termen lung.
Există forme de tratament hormonal cu progresteron sau agonisti GnRH, dar acestea au eficienţă pe perioadă limitată, neputând garanta lipsa recurenţelor.

Singura cale eficientă de tratament este histerectomia, extirparea uterului, dar aceasta nu se poate lua în calcul dacă vorbim despre o femeie aflată în perioada fertilă, care îşi doreşte obţinerea unei sarcini.

Prof. Dr. Elvira Brătilă explică: “În cazul unei paciente ce doreşte să procreeze se poate face tratament conservator, adenomiomectomie, dar decizia de a face sau nu intervenţie chirurgicală trebuie foarte bine gândită deoarece femeia  poate rămâne cu un uter cicatricial, iar ȋn cazul adenomiozei difuze uneori pentru a conserva uterul eşti forţat să laşi ţesut adenomiotic pe loc, boala putând recidiva foarte repede.  Nu toate formele de adenomioză se operează, iar indicaţia de intervenţie ţine de experienţa chirurgului. Numai intervenţia cu indicaţie bine stabilită poate fi în beneficiul pacientei. Histerectomia are indicaţie doar la pacienta simptomatică ce nu mai doreşte să procreeze!”.

Adenomioza: implicaţii

Adenomioza determină infertilitate ȋn special prin afectarea implantarii embrionului. Adenomioza difuză, extinsă determină un “uter neprietenos” fixării unei sarcini. Chiar şi ȋn cazul fertilizării in vitro, la pacientele cu adenomioză, pregatirea uterului pentru embriotransfer  este unul din cele mai dificile obiective.
Menstruaţie abundentă implică dezvoltarea anemiei feriprive, care se poate manifesta prin slăbiciune, somnolenţă, oboseală, dificultăţi de respiraţie, paloare a pielii şi a mucoaselor. Ca şi în cazul endometriozei, durerea exprimată în permanenţă, ca şi pierderile de sânge în mod constant, au un impact negativ asupra stilului de viaţă al femeii afectate, ducând în timp la manifestări precum depresie, iritabilitate, anxietate, ceea ce necesită de multe ori suportul celor din jur şi chiar suport psihologic specializat.